Diane Kruger si Daniel Bruhl, la filmari in Romania

Turnul Babel functioneaza in apropierea Bucurestiului. Acolo se lucreaza la "Joyeux Noel", in regia lui Christian Carion. O coproductie in care sunt implicate si studiourile Mediapro Pictures, filmata

Turnul Babel functioneaza in apropierea Bucurestiului. Acolo se lucreaza la "Joyeux Noel", in regia lui Christian Carion. O coproductie in care sunt implicate si studiourile Mediapro Pictures, filmata in Scotia, Franta, Germania si Romania, in care joaca actori de tot atatea nationalitati. In film se folosesc o multime de graiuri, dar ideea e clara pentru toata lumea: chiar si in cele mai cumplite momente, ramane ceva loc pentru un dram de omenie. Si orice pretext e bun pentru a spune inca o poveste despre iubire. Cu ajutorul a doi dintre protagonisti, Daniel BrUhl si Diane KrUger, am mai deslusit cate ceva din primul razboi mondial, subiectul peliculei. Nu fapte de arme trecute in arhive, nu bilanturi seci ale victoriilor, infrangerilor si victimelor. O alta fateta, care straluceste in lumina data nu de mintea, ci de sufletul omului din transee.
"Dragostea e un motor extraordinar"
- S-ar parea ca ai o "relatie" speciala cu razboaiele. Abia a iesit pe ecrane "Troia", in care ai jucat Elena, ca te-ai si apucat de primul razboi mondial...
- Macar pe acesta nu l-am provocat eu!
- Ce fel de provocare reprezinta acest rol entru tine?
- Fiind singura femeie din distributie, personajul nu este unul oarecare, ci simbolizeaza toate femeile, felul in care acestea vad razboiul, indiferent de nationalitatea lor. E importanta aceasta perspectiva, publicul descopera ororile razboiului filtrate prin sensibilitatea feminina.
- Sensibilitatea e obligatorie pentru un actor. Ce altceva te mai apropie de Anna, eroina ta?
- Ea este foarte curajoasa, imi place sa cred ca si eu sunt. Ea este soprana, iar eu nu pot sa cant, asta e sigur. Dar ma regasesc in felul ei de a fi, in hotararea cu care nu permite nimanui sa calce peste ea. Anna este un personaj modern, avangardist, sunt lucruri pe care le apreciez foarte mult.
- Joci o soprana celebra. Esti o amatoare de opera?
- Da si nu. Sunt anumite titluri, cele clasice, care imi plac, de pilda "Carmen". Mai nou, de cand am inceput munca la acest film, pentru care am luat si lectii de opera, doua luni, am un mare respect pentru cantareti. Munca lor e foarte grea. Oricum, in viziunea regizorala a lui Christian Carion, opera va fi mai accesibila spectatorilor, e abordata dintr-un unghi mai firesc, nu se pune accent pe virtuozitatea interpretarii, ci pe latura umana a personajului.
- Pe langa razboiul mondial, Anna duce si o lupta personala: incearca sa-l salveze pe barbatul pe care il iubeste. Crezi ca dragostea invinge de fiecare data, chiar si in vreme de razboi?
- Nu, dar cred ca dragostea ajuta, e un motiv foarte bun pentru a face ca lucrurile sa se miste. Nu invinge intotdeauna, dar este un "motor" extraordinar.
- Care este motorul care te face sa accepti un rol? Exista o anumita tipologie de care te simti atrasa sau, dimpotriva, una anume care nu te inspira?
- Uneori, e mai greu sa joci o persoana oarecare, la care oamenii se pot raporta mai usor, le este mai accesibila. Cine stie cum arata, cu adevarat, Elena din Troia? Cu un asemenea avantaj, poti apela din plin la imaginatie, atunci cand iti construiesti personajul. Dar cand joci o secretara, despre care spectatorul stie mult mai multe, trebuie sa abordezi rolul cu mai multa grija, orice "deviere" ar putea fi usor taxata.
In orice caz, nu-mi place sa joc victime, femei fragile, lipsite de aparare. Imi doresc personaje puternice. Un actor trebuie, el insusi, sa fie puternic, fiindca meseria asta, desi nu e foarte grea, este foarte solicitanta emotional. Poti sa te pierzi, daca nu detii controlul asupra sentimentelor tale.
"Nu exista razboi bun, asa cum nu exista pace rea"
- Cum te simti jucand intr-un "no man's land" dintr-o tara complet necunoscuta?
- E destul de ciudat. Trebuia sa filmam in Flandra, dar am ajuns in Romania. Oricum, toate campiile arata la fel... Imi place aici, eu sunt pe jumatate spaniol, deci stiu ceva despre latini, sunt mai deschisi si mai prietenosi decat nemtii.
- Cum au fost aceste doua luni de filmari? Ce tactica aplici pe platou?
- Am incercat sa am rabdare, ai mare nevoie de asa ceva in meseria asta. Am incercat sa invat cum sa-mi controlez energia, pentru a da maximum atunci cand am de jucat. Si fac tot timpul glume, pentru a-mi pastra prospetimea. Am mai gasit in distributie un coleg care procedeaza la fel, asa ca pentru restul lumii filmarile au devenit un cosmar...
- Care este povestea personajului tau?
- Joc un tanar locotenent german, responsabil cu trupele, care este macinat de un conflict interior. Vede, in noaptea Craciunului, cum soldati din trupele inamice fraternizeaza, o demonstratie superba de umanitate, dar are ordine de la superiori sa continue lupta. E sfasiat intre datorie, disciplina si propria sa constiinta.
- Vorbind de constiinta, ca german, ce crezi despre cele doua razboaie mondiale?
- La scoala, s-a pus accent mai mult pe cel de-al doilea, lumea stie foarte putin despre primul...Nu multa lume cunoaste acest episod al fraternizarii din noaptea Craciunului din 1914, despre faptul ca atunci evreii au luptat pentru Germania.
Un complex al razboiului exista in continuare, sentimentul de vina ramane in noi, dar in cantitati din ce in ce mai mici. La generatia mea, este, treptat, inlocuit de un sanatos respect de sine.
- Nu e periculos sa uiti?
- N-ar trebui sa uitam, asta e sigur. Dar e gresit sa blamezi pentru tot raul o singura tara. La televizor se difuzeaza peste tot documentare despre nazisti, nu si despre Vietnam sau Irak. Nu-mi plac cuvinte ca "patriotism" sau "nationalism", dar am mandria de a apartine unei culturi. Vedem astazi povesti despre anii '20, se fac filme despre acea perioada, e un lucru bun, crimele nu trebuie uitate.
- Dar comunismul? (Te-ai intersectat cu subiectul in "Good bye, Lenin!", in care ai detinut rolul principal).
- Nici comunismul nu trebuie uitat. Din pacate, comunismul nici macar nu a fost inteles, vesticii erau ignoranti in materie. Au venit peste germanii din Est, o societate care dura de 40 de ani, fara sa stie mare lucru. Nu au adus bogatie, asa cum sperasera conationalii lor care au trait sub comunism. Astfel, cei din Est au ramas dezorientati, pierduti, dupa aceasta intalnire.
- Pierduti, dezorientati, mutilati fizic si psihic raman si cei care au trecut prin razboaie. Exista si vreun lucru bun pe care sa-l aduca un razboi?
- Niciodata. Nu exista razboi bun, asa cum nu exista pace rea. Ar putea fi si motto-ul acestui film.