De ieri...de azi

De ieri...de azi

Alla Nazimova Actriţă a Teatrului de Artă din Moscova şi elevă a lui Vl. Nemirovici-Dancenko, Alla Nazimova a emigrat în 1905 în SUA împreună cu actorul Pavel Orlenev, cu care a

Alla Nazimova

Actriţă a Teatrului de Artă din Moscova şi elevă a lui Vl. Nemirovici-Dancenko, Alla Nazimova a emigrat în 1905 în SUA împreună cu actorul Pavel Orlenev, cu care a înfiinţat primul teatru în limba rusă la New York.

Presat de datorii, Orlenev s-a întors în Rusia, însă Nazimova a rămas şi, în câţiva ani, a devenit una dintre cele mai populare actriţe ale scenei americane.

Atrasă de Hollywood, Nazimova a debutat în anii ‘20 ca regizor de film şi, chiar dacă n-a avut succes la public, unele dintre peliculele sale (printre care o adaptare a piesei „Salomé“ de Oscar Wilde) au fost considerate novatoare din punct de vedere tehnic şi îndrăzneţe prin subiectele abordate.

„Actorii nu trebuie să joace un rol. Asemenea harpelor eoliene care erau atârnate în copaci pentru a lăsa adierea vântului să cânte, actorul trebuie să fie un instrument aflat la îndemâna personajului.“, spunea Alla Nazimaova într-un interviu.

Isabelle Huppert

Fie că vorbim despre cariera ei cinematografică, fie despre cea teatrală, trebuie remarcat faptul că Isabelle Huppert a colaborat cu unii dintre cei mai mari regizori ai ultimelor decenii: Jean-Luc Godard, Haneke şi Chabrol în film, şi Peter Zadek, Robert Wilson şi Claude Regy în teatru.

Dintre rolurile sale recente, cele mai importante sunt Hedda Gabler şi cel din „4.48 Psychosis“ de Sarah Kane, spectacol regizat de Claude Regy, în care Isabelle Huppert a impresionat printr-un joc aflat, după cum spune George Banu, într-un raport de „frontalitate monologală“ faţă de public.

”Teatrul este întotdeauna o experienţă dificilă. Atunci când joc într-un film mă simt ca într-o vacanţă. E ca o plimbare plăcută. Dar teatrul este ca o căţărare pe munte. Nu ştii niciodată dacă o să ajungi în vârf sau o să cazi. Astăzi însă este foarte greu să joci în filmele care-ţi plac. Teatrul este încă locul în care totul mai este posibil“, declara Isabelle Huppert într-un interviu.