Cronica lui Dan C. Mihăilescu

Te întrebi uneori cum arătau cronicarii vremurilor de odinioară. Istoria îi consemnează cu simpatie şi picanterii. Cronicarul român contemporan par excelance pare să fie Dan C. Mihăilescu...

Te întrebi uneori cum arătau cronicarii vremurilor de odinioară. Istoria îi consemnează cu simpatie şi picanterii. Cronicarul român contemporan par excelance pare să fie Dan C. Mihăilescu...
şi nu numai datorită televiziunii. Aprehensiunea pentru cronica de largă respiraţie a tot ceea ce mişcă în spaţiul literaturii (şi nu numai) ne face să credem că dacă DCM nu exista, trebuia inventat. O dovedeşte şi ultima carte apărută la Editura Fundaţiei PRO "Viaţă literară I" (cu o splendidă copertă realizată de Cristian Crisbăşan). Lucrarea cuprinde cronicile lui Dan C. Mihăilescu editate în revista "Idei în dialog", începând cu vara lui 2004 până în decembrie 2005 inclusiv.
Vrei să afli ce-a mai apărut nou, ce s-a mai petrecut în preajma lunii mai 2005? Nicio problemă, înalţi pânzele deschizând cartea la capitolul respectiv, ridici condiţie sine qua non ridici ancora sentimentului românesc al găştii, şi porneşti în larg! DCM este generos şi grav, verbul său păstrează ceva din ADN-ul verbului lui Caragiale, dar şi din entuziasmul mereu adolescentin. Conştient de consecinţele unui asemenea tip de angajament, autorul declară: "Fără niciun risc de-a greşi, de-a te umfla excesiv de orgoliu, de-a fi părtinitor în ciuda voinţei (declarate) de obiectivitate, de-a neglija sau de a ignora adevăratele nume şi lucruri importante ş.a.m.d. nu se poate. şi nici n-ar avea farmec. În fond, fiecare este liber să facă acelaşi lucru. Ba chiar ar fi un spectacol excitant să avem la sfârşitul fiecărui an două, trei variante ale aceloraşi succesiuni de întâmplări, ale aceloraşi virtuţi şi vicii, eşecuri şi triumfuri ale vieţii culturale. Măcar de-am ajunge acolo!".
De acord, dar vocaţia aceasta nu este la îndemâna oricui: (vocaţia) la ales astăzi pe Dan C. Mihăilescu.