Comuniştii interbelici, sub microscopul Siguranţei

La nivelul anului 1937, structurile informative ale poliţiei au făcut o analiză prin care semnalau modul de penetrare a "partidelor democrate" de către comunişti. Din nefericire, rapoartele

La nivelul anului 1937, structurile informative ale poliţiei au făcut o analiză prin care semnalau modul de penetrare a "partidelor democrate" de către comunişti. Din nefericire, rapoartele informative erau ignorate de politicieni

Printre numeroasele dosare existente la Arhivele Naţionale, în care se face referire la monitorizarea de către poliţie a comuniştilor, "Căpitanu' de istorie", Florin Şinca găseşte, azi (episodul XX), dosarul 27/1937 din Fondul Direcţiunea Generală a Poliţiei (D.G.P. corespundea I.G.P.R.). Sunt informaţii din vremea regelui Carol al II-lea, care probează faptul că poliţia a avut din timp informaţii cu valoare operativă, în ceea ce priveşte mişcarea comunistă. Decizia a aparţinut factorului politic. Ca şi acum, de altfel.

Direcţiunea Generală a Poliţiei întocmea în 1937 o interesantă ,,Analiză a mişcării comuniste din ţara noastră, din perioada 1 ianuarie - 1 august".

"Penetraţi partidele democrate!''

Întinsă pe 15 pagini, aceasta cuprindea în esenţă următoarele aspecte: Mişcarea comunistă a căutat să reducă la maximum activitatea ilegală de organizare şi de presă clandestină, a extins la maximum activităţile legale "prin pătrunderea în toate partidele politice, în special cele democrate, cum şi în organizaţiile profesionale, publice şi particulare, sindicate şi în toate asociaţiile de tineret". Luând ca exemplu frontul popular francez, ţinta finală era "concentrarea forţelor democratice într-un front popular", în acţiunea lor fiind ajutaţi "de acţiunea unor facţiuni de stânga din sferele conducătoare ale partidelor şi organizaţiilor vizate". Realizările obţinute de comunişti prin ,,noua tactică de penetraţie în partidele democrate" erau considerate în analiză ca fiind "evidente" în PNŢ, Partidul Radical Ţărănesc, PSD, în mişcarea Frontul Păcii, în organizaţiile profesionale (Federaţia CFR, Federaţia Funcţionarilor Particulari, sindicate, organizaţii muncitoreşti) etc.

Propagandă "din casă în casă"

Scoşi în afara legii, la alegerile comunale şi judeţene, comuniştii reuşiseră să influenţeze masele din organizaţiile politice ale partidelor menţionate, din sectoare şi circumscripţii, mai ales prin spiritul antifascist, lozinca ,,Înfrângerea fascismului prin concentrarea forţelor democratice" dovedindu-se extrem de eficace, mai ales în Bucureşti, Iaşi, Chişinău, Galaţi, Constanţa şi Cluj. La Iaşi exista organizaţia profesională ,,Frontul Unic", iar comuniştii făceau propagandă ,,din casă în casă, în cartierele periferice". La Chişinău s-a înfiripat o organizaţie "camuflat comunistă, care a încheiat cartel cu naţional-ţărăniştii", peste capul şefului Partidului Radical Ţărănesc, care s-a opus. La Confederaţia Generală a Muncii, comuniştii încearcă ,,acapararea conducerii şi bolşevizarea muncitorimii ceferiste", speculând nemulţumirile, cauzate de revendicările economico-profesionale.

Ceferiştii, cei mai revoluţionari

Cu privire la muncitorii feroviari, conducerea comunistă a constatat la ,,rebeliunea ceferistă'' din februarie 1933 ,,că cea mai revoluţionară masă proletară o formează muncitorimea ceferistă'', urmând ca, la momentul oportun, ,,să pornească semnalul unei acţiuni de grevă generală, cu ţinta instaurării unui guvern muncitoresc şi ţărănesc în România''. La congresul din iulie 1935, comuniştii (cunoscuta Secţie a II-a Vagoane) reuşiseră să acapareze întreaga conducere a Uniunii Generale a Sindicatelor Ceferiste. Acţiuni comuniste se desfăşurau şi în vederea strângerii de bani şi ajutoare pentru deţinuţii politici, pentru Comitetul Pro-Spania, legătura fiind ţinută cu centrala de la Paris). În Spania, ei trimiseseră 150 de luptători, o ambulanţă şi suma de 60.000 lei. Un număr de gazetari fuseseră identificaţi ca simpatizanţi sau membri de partid, campania favorabilă fiind dusă în special în publicaţiile "Lumea Românească", "Reporter", "Societatea de mâine" şi "Viaţa Românească". Comunistul Aurel Rotenberg urma să plece în primăvara anului 1937 la Paris, trimis fiind de Colegiul presei legale a partidului. Cel în cauză avea un anticariat pe Calea Văcăreşti, de care se folosea "mai mult pentru facerea legăturilor între elementele mişcării clandestine şi cei din organizaţiile camuflate". Locuinţa comunistului Brihan, cizmar din cartierul Ferentari (str. Tutunari nr. 1), constituia loc al unei consfătuiri, în vederea organizării unui Front Democratic al facţiunilor muncitoreşti.

Şi armata se ocupa de comunişti

Nu numai Poliţia a identificat celule comuniste. La 9 februarie 1944, formaţiunile informative ale Armatei au arestat 30 de comunişti de la Tipografia "Dacia Traiană". Aceştia se plâng de tratament conducătorului statului, care ordonă o anchetă, ce a condus la "o imediată uşurare în viaţa celor închişi". Primăvara anului 1944 aducea încercările de constituire a Frontului Unic Muncitoresc între PSD şi PCR, Ştefan Voitec şi Constantin Pârvulescu amintind de eforturile depuse pentru a scăpa de "organele Siguranţei antonesciene", întâlnirile având loc la diverse adrese din Bucureşti: str. Sfinţii Apostoli, str. Viitor nr. 79, str. Romulus nr. 70, str. Dr. Obedenaru nr. 8, str. Galaţi nr. 203, Intr. Italiană nr. 5 ş.a.

N.D. Cocea, ziarist de front comunist

Scriitorul N.D. Cocea era şi el "cunoscut prin legăturile pe care le are cu fruntaşii mişcării comuniste, cărora le face numeroase servicii, prin patronarea revistelor şi publicaţiilor deghizat comuniste", ambele suspendate. El urma să plece în mai 1937 în Spania. Călătoria era aranjată "de convivenţă cu conducătorii comunişti de la Bucureşti", Cocea urmând a transmite reportaje de pe front, pentru a fi publicate de comunişti în revista "Reporter", a cărei conducere o acaparaseră.