Cât valorează arta?

De la casele de licitaţii bucureştene la New York Rockfeller Plaza Prin rotaţie, aproape în fiecare săptămână, în Bucureşti se desfăşoară o licitaţie de artă la una dintre cele

De la casele de licitaţii bucureştene la New York Rockfeller Plaza

Prin rotaţie, aproape în fiecare săptămână, în Bucureşti se desfăşoară o licitaţie de artă la una dintre cele două case de licitaţie principale: Alis şi Monavissa. În acelaşi timp, peste tot în lume, casele de licitaţie stabilesc cotele artiştilor şi impulsionează piaţa de artă, în general.

Licitaţiile de opere de artă ale celor două case bucureştene Alis şi Monavissa au intrat de mai mulţi ani în programul obişnuit al amatorilor şi colecţionarilor.

Importanţa lor în constituirea unei pieţe de artă în România s-a accentuat semnificativ, fără a include însă şi arta contemporană. Preţurile obiectelor propuse au crescut progresiv din 1990 încoace, dovadă, pe de o parte, a lărgirii numărului de cumpărători, iar pe de altă parte, a alinierii lor la dinamica generală a vânzărilor.

Arta reprezintă o investiţie

Când presa a scris, de exemplu, că în topul preţurilor Pallady l-a depăşit pe Grigorescu, nu s-a specificat faptul că "Fata culcată în iarbă" de Grigorescu s-a vândut, în 2003, cu 59.900 euro, iar "Ciobănaşul", de acelaşi autor, a fost adjudecat pentru suma de 55.329 euro în 2004, în timp ce "Nudul cu eşarfă galbenă" de Pallady a fost achiziţionat cu 75.757 euro în 2007.

Diferenţa de trei ani contează în dinamica pieţei, tot aşa cum contează variaţiile gustului estetic sau componenţa sălii de licitaţie. În plus, pentru o bună parte din cumpărători, arta reprezintă în primul rând o investiţie.

În consecinţă, alegerea este făcută în funcţie de "acreditarea" artistului, datorată timpului, dar şi renumelui colecţiei din care provine lucrarea sau prezenţei ei în publicaţii de specialitate. Erori de expertizare s-au produs nu numai în România, ci şi la case mult mai mari şi nu numai la case de licitaţie. Să nu uităm că nici măcar Muzeul Luvru nu a fost scutit de aşa ceva.

Nu întâmplător, arta românească din a doua jumătate a secolului XX trebuie să aştepte dispariţia autorului pentru a obţine o cotă bună sau chiar pentru a pătrunde în licitaţii. Amatorul de artă aşteaptă, de multe ori, cernerea timpului sau preferă (şi este de înţeles) să cumpere direct de la artist. În lipsa unei conştiinţe a importanţei stabilirii unor cote, artiştii contemporani preferă şi ei relaţiile directe, chiar dacă acestea nu le asigură o poziţie fermă pe piaţa de artă.

Îmbucurător ni se pare faptul că, în acest an, artiştii secolului XX s-au bucurat de atenţia colecţionarilor, aşa cum atestă diferenţa dintre preţul de pornire şi cel de adjudecare a unor piese, ca în cazul lui Ion Pacea, Marius Cilievici, Vasile Grigore.

Desigur, indiferent de dorinţele noastre, spectacolul licitaţiilor din România nu se poate compara cu acela al caselor cu tradiţie, cum ar fi Christie's sau Sotheby's. Diferă, în primul rând, oferta, gândită în funcţie de interesul pentru o anumită epocă sau zonă geografică.

Spre exemplu, în 3 octombrie, la New York Rockfeller Plaza, se va pune în vânzare o selecţie de mobilier şi artă populară americană, cu piese provenind, în cea mai mare parte, din secolele XVII şi XVIII. Piesele de mobilier propuse aparţin, în majoritatea lor, familiei Fisher-Fox din Philadelphia şi oferă o imagine a interioarelor americane coloniale. Tot în octombrie, o licitaţie va fi dedicată artei asiatice, din ce în ce mai prezentă pe pieţele occidentale, ca şi cea rusească, de altfel.

Spectacolul licitaţiilor europene

Ca preţuri însă, cel puţin pentru arta celei de a doua jumătăţi a secolului XX, se poate face o paralelă între piaţa românească şi aceea din Franţa sau Belgia, de exemplu, unde Marilyn de Andy Warhol s-a vândut cu 2.231 de euro, un Pierre Cornu, cu 1.983 de euro, iar un Pierre Doutreleau, cu preţuri între 1.859 şi 3.098 euro.

Ni se pare însă mai interesantă prezenţa pe piaţa franceză şi belgiană a unui număr destul de mare de artişti ruşi din secolul XX, cum ar fi Vladimir Makovski, Filip Maliavin, Boris Smirnov, Koncealovski, pentru a aminti numai câţiva dintre ei, ale căror lucrări au fost achiziţionate la preţuri între 1.200 şi 5.000 de euro.

Luna octombrie este dominată pe piaţa pariziană de pitoreştile şi mult mai accesibilele târguri ale anticarilor.
Aproximativ 1.500 de galerii şi magazine de anticariat vor participa, între 6 şi 9 octombrie, la "Les Mondiales de l'Antiquites", oferind tot felul de "curiozităţi", de la stampe la cufere, valize sau şanuri pentru pantofi, este drept semnate de Louis Vuitton sau Hermes, pentru care împătimiţi ca Donald Sutherland, Daniel Auteuil sau Alain Ducasse sunt dispuşi să cheltuiască sume considerabile.

Tot aici, o expoziţie cu piese aparţinând barocului sicilian pare să fi atras atenţia, printre alţii, a Madonnei, ce s-a declarat fascinată de o pereche de lanterne veneţiene de sfârşit de secol XVIII, calculate la preţul de 2.300 euro, pe care şi-a propus să le cumpere.

Arondismentul XVI va fi ocupat de "Le Bourget", deschis decoratorilor şi designului interior, iar vestitul "Les Puces de Paris" reuneşte şaisprezece centre de anticariat, galerii de artă, la care vor participa aproximativ 1.100 de anticari din Franţa şi Europa centrală, etalând oglinzi rococo, umbrele art-nouveau, soldaţi germani amintind de Războiul Crimeei. Caracteristica acestui târg o constituie preţurile mici. Dar despre luna anticarilor la Paris vom vorbi în curând, încercând o paralelă cu Târgurile Anticarilor din Bucureşti.

Se licitează în această toamnă

Buddha Shakyamuni (1369-1424), din bronz aurit, înaltă de 72,5 cm, urmează a fi licitată la Sotheby pe 7 octombrie. Estimată la 6-8 milioane de euro, face parte din colecţia londonezului Jules Speelman şi a fost expusă la Metropolitan Museum.

Vază rusească (1830), manufactură imperială Sankt-Petersburg, oferită de Nicolae I ambasadorului Franţei în Rusia. Estimată la 2,6 milioane de euro şi va fi licitată la Sotheby's, Londra, pe 28 noiembrie.

Cafetieră de argint cu decoraţiuni neo-gotice şi zaharniţă cu modelul Palatului Ducal din Veneţia. Datată în prima jumătate a secolului XIX. Licitată la Târgul Anticarilor de la Padova, în octombrie.