"America-stie-Tot", un spectacol care garanteaza cascade de ras

E vara, stagiunea s-a inchis, cine nu a plecat din Bucuresti inca si vrea sa vada un spectacol alege cu siguranta Teatrul LUNI de la Green Hours. Distractie pe saturate, actori tineri, buni, regizori

E vara, stagiunea s-a inchis, cine nu a plecat din Bucuresti inca si vrea sa vada un spectacol alege cu siguranta Teatrul LUNI de la Green Hours. Distractie pe saturate, actori tineri, buni, regizori cu proiecte trasnite. Ca Radu Afrim cu America-stie-Tot, pe un text de Nicole Dutu. Daca ar fi sa incep cu fineturi si broderii elitiste, m-as folosi de constatarea elvetianului Roland Brunner, din cartea Psihanaliza si societatea postmoderna: dragostea virtuala castiga disputa cu pasi apasati, repezi in dauna celei stramosesti. Virtualul rupe din ce in ce erotismul "ca la mama acasa". Chat-urile sunt incinse. "Tastatorii" mai putin. Avantajele par imense, se distreaza Roland Brunner, nu simti mirosurile partenerului, nu te deranjeaza cu atingerile si cu pielea lui, barbia nu ti se irita. Comoditatea si confortul sunt garantate. in schimb, fantasmele prolifereaza. Ce fericire poate fi mai mare? Mai scapi si de promisiunile de dragoste eternela. Cam in astfel de aventuri se prind si personajele din America-stie-Tot. Autoarea, cu compasiune ironica, le pune la dispozitie o agentie pentru dragoste virtuala. La care lucreaza Ada Milea, ca dispecer in transa, somnolenta, bizara si pentru virtual, intr-o abulie caraghioasa, conectata la dispozitivul esentializat-zarghit conceput de scenografa Alina Herescu. Din care ies miile de fire ale iubirilor fulgeratoare de pe Internet. Dragostea optima, pe perioada limitata: fara plictiseli, fara declaratii, fara promisiuni, tine cat durata bateriilor. Cam asa suna spectacolul America-stie-Tot, interactiv, unde publicul intra repede in joc si rade in cascade de bunurile deja castigate ale lui Afrim: caricatura, pastisa, citare si autocitare, constructii lingvistice ilogice, detalii suculente pentru cele mai infime situatii, portrete diferite si un ludic de neoprit. in plus, doua travesti-uri de tot hazul, Marius Manole si Constantin Cojocaru, sarea si piperul acestei jucarii intertextuale. Caci, toata lumea se joaca cu toata lumea, structurile fixe sunt aruncate in aer, se citeaza unii pe altii, Marius Manole reproduce din poigne, cand si cand, maniera de actorie a Antoanetei Zaharia, protagonista intr-o alta productie, Kinky ZoOne, tot Afrim, tot Teatrul LUNI. Dar citeaza, democratic, si alte felurite bunuri culturale publice: Stela Popescu, de exemplu. Constantin Cojocaru pastiseaza versurile pasoptist-patriotarde despre inceputurile teatrului national, iar lumea rade cu suvoaie la acest spectacol "de consum". Campion al improvizatiilor spumoase, Marius Manole, directoarea agentiei matrimoniale, leaga toate firele, ca o cascada de vioiciune si vitalitate. Actorul, intr-o giumbuslucaraie pseudoerotica irezistibila, lanseaza, cu autoironie, corul rasetelor, se strecoara in public, zgandareste tabu-urile, se foieste ca un spiridus intelegator cu orice erotoman si distreaza pe toata lumea intr-un exercitiu impecabil de entertainment. (textul integral poate fi citit in Adevarul literar si artistic din data de 26 iulie 2005)