Test drive - Volvo V40
0Intuind importanţa segmentului compact premium, Volvo a pornit acum câţiva ani dezvoltarea unui model capabil să pună punct dominaţiei teutone. Rezultatul? Un superb automobil compact, cu o tehnologie demnă de anul 2012 - Volvo V40.
Segmentul compact este unul extrem de atrăgător pentru orice producător cu pretenţii. Chiar şi Alfa Romeo, rămasă în două automobile, are un reprezentant : Alfa Romeo Giulietta. Ba mai mult, aceasta este localizată în porţiunea superioară, a compactelor premium, acolo unde nemţii fac legea.
Aşa că ne-am propus ca înainte de sosirea anotimpului rece în România, să vedem ce înseamnă iarna scandinavă în clasa compactă premium, acolo unde hatchback-urile germane se impun categoric. Tocmai de aceea am făcut un test serios cu V40, pretendentul la tron într-un segment aflat în plină creştere în ultimii ani.
Motor / Transmisie
Maşina testată a beneficiat de un propulsor diesel, 2000 centimetri cubi, din care suedezii au scos 150 CP şi 350 Nm. Dacă vă imaginaţi că aceste cifre nu sunt suficiente, vă înşelaţi amarnic. Raportat la greutatea maşinii, tind să cred că acest motor reprezintă alegerea corectă.
Dieselul scandinav este echilibrat perfect, reuşind să îmbine performaţe decente în cazul unui condus sportiv cu un consum scăzut şi un rafinament aparte în cazul călătoriilor lungi sau deplasării prin oraş. Deşi în majoritatea timpului sunetul perceput în habitaclu este la un nivel foarte scăzut, atunci când vei accelera vânjos vei remarca un mârâit plăcut pentru un diesel.
Şi dacă tot vorbim de acceleraţii şi condus sportiv, haideţi să trecem un pic în revistă cifrele motorului. Cei 150 CP furnizaţi de motor sunt suficienţi pentru ca V40-ul să indice suta în 9.3 secunde şi să atingă viteza maximă de 205 km/h. N-am testat treburile astea, e problema celor de la AutoBild. Dar vă pot spune că maşina este extrem de agilă în oraş, cei 350 newtoni livraţi imediat după bariera celor 1500 de rotaţii fiind extrem de utili în trafic. Ba mai mult, având în vedere setarea şasiului, cred că sunt exact cifrele potrivite unui tânăr şofer.
Transmisia de pe V40-ul din test a fost una automată cu şase trepte, care sincer să fiu, nu s-a făcut remarcată deloc. Adică a funcţionat exact aşa cum ne aşteptam. Discret şi neutru. Ca o mică Elveţie aflată în plin conflict sportivitate - confort.
Tot la capitolul transmisie, Volvo mai primeşte din partea nostră o bilă albă : în spatele volanului nu veţi găsi deja omniprezentele padele. În sfârşit am întâlnit un producător onest, care nu încearcă să-ţi impună necesitatea padelelor pe un autoturism diesel.
Ţinuta de drum
Configuraţia tracţiune faţă - motor diesel nu a reuşit niciodată să convingă ca fiind o soluţie viabilă pentru automobile sport. Şi dacă vă gândiţi la hot-hatch-uri, cu siguranţă ştiţi că acestea au sub capotă un însetat de benzină. Iar Golf-ul GTD nu prea a prins la public. Aşa că inginerii de la Volvo au gătit exact după reţeta corectă - o cană de 'siguranţă', o ceaşcă de 'confort' şi o linguriţă de 'sportivitate'.
V40 nu vrea să întreacă niciunul din concurenţii direcţi folosindu-se de armele acestora. Dimpotrivă, şasiul ex-american, actual scandinav, încearcă să-şi definească propriul stil. Şi îi iese destul de bine.
Setarea maşinii este orientată clar spre confort. Suspensia filtrează bine şocurile din carosabil, lăsând să treacă doar o mică parte spre pasageri. În oraş V40-ul s-a dovedit a fi foarte manevrabil, Volvo reuşind să muleze foarte bine platforma Focus-ului pe un stil de condus adecvat traficului urban.
La capitolul sportivitate, avem o mică problemă. Am remarcat fără surprindere că maşina subvirează când te apropii de limită, având în acelaşi timp şi un ruliu al caroseriei destul de pronunţat. Dar până la urmă, V40 nu este Focus RS. Şi dacă vrei să conduci agresiv un hatch Volvo, aruncă-ţi un ochi peste V40 R-Design. Sau roagă-te intens celor sfinţi pentru aprobarea unei versiuni Polestar.
Design
Aici vine surpriza cea mare. Dar, gândindu-mă că majoritatea aţi văzut deja maşina în pe viu sau cel puţin în fotografii, o să încerc să fiu succint. În timp ce rivalii mizează pe un aspect agresiv, potenţat de muchii şi unghiuri drepte, V40 abordează clientul cu un aspect dinamic şi elegant, bazat pe formele fluide conturate de britanicul Peter Horbury. Imaginaţi-vă un concurs de frumuseţe între selecţionata Suediei la volei pe plajă şi doamnele din orchestra Operei din Munchen. Desemnaţi voi câştigătoarele.
Proporţiile maşinii sunt perfecte, aceasta păstrând pe alocuri şi elemente de design ce amintesc de predecesorul său, Volvo C30. Abordarea unui stil cu multe linii curbe a reuşit să aducă foarte mulţi clienţi producătorului din Goteborg şi o va face în continuare.
Tehnologie
Şi acest capitol înregistrează un punct forte al compactei suedeze. Mai exact, tehnologia accesibilă, fiindcă maşina are în standard câteva sisteme extrem de interesante, oferite în premieră în clasa din care face parte : Volvo City Safety, care frânează automat în cazul detectării unui impact iminent şi airbag-ul pentru pietoni, menit să demonstreze încă o dată atenţia sporită acordată siguranţei modelelor Volvo.
Restul sistemelor ce ne-au încântat testul pot fi întânite în mare parte şi pe automobilele concurente. Cu toate acestea, simt nevoia să le amintesc : Adaptive Cruise Control, Start/Stop, sistemul de informare despre automobile aflate în unghiul mort (BLIS), de avertizare a şoferului în caz de oboseală, de ajutor pentru menţinerea benzii sau Park Assist Pilot, sistem de care am fost extrem de încântaţi.
Interior
Deşi iniţial am căzut în capcana întinsă de clişeul interiorului standard Volvo, am descoperit cu surprindere că acesta este extrem de captivant şi că pune la dispoziţia şoferului câteva funcţii extrem de tinereşti. Vezi opţiunea de personalizare a cadranelor de bord digitale, în funcţie de stilul de şofat. Ai de ales între modurile Elegance, Eco şi Performance.
Am observat şi câteva funcţii care au rămas puţin în urma vremurilor, cum ar fi display-ul prea mic pentru sistemul media/ navigaţie şi comanda acestuia prin butoane aflate pe consolă, distal de şofer. Ne-ar fi plăcut foarte mult un controller în genul celui oferit de trio-ul german.
Ambianţa interioară a V40-ului pare desprinsă dintr-o lume paralelă, total opusă interioarelor teutone, anoste în proporţie de 80-90%. Materialele folosite îţi testează calitatea simţului tactil, iar tapiţeria din piele crem te trimite undeva într-o stare de linişte sufletească, din care vei fi trezit cu greu de vreun gând sportiv. Plafonul panoramic va potenţa şi el starea de calm, V40-ul reuşind să inducă oricărui şofer o stare de confort absolut.
Poziţia de condus este bună, scaunele reuşind să filtreze cu succes bruma de şocuri transmise de suprafaţa de rulare, dar nu te vor ţine în lateral pe viraje. Aşadar, încă un aspect orientat spre confort în detrimentul sportivităţii.
Un detaliu foarte important care nu ne-a plăcut a fost volanul prea mare, ce-ţi dă impresia că te afli mai degrabă la volanul unui XC90, decât la volanul unui V40. Mai salvează din aceast inconvenient design-ul plăcut oferit de acesta, însă nu suficient pentru a compensa dimensiunile generoase.
Preţ
Ca preţ, Volvo V40 reuşeşte să se încadreze într-un interval definit inferior de Alfa Romeo Giulietta şi Citroen DS4 şi superior de trio-ul teuton Audi-BMW-Mercedes-Benz. Modelul testat de noi, V40 D3 Summum, are un preţ de pornire de aproximativ 33.000 de euro şi în configuraţia prezentată atinge lejer 40.000 de euro. Deşi este o sumă considerabilă pentru piaţa din România, rivalii germani echipaţi asemănător îţi vor mai forţa mâna cu una-două mii de euro.
Dar V40 este după părerea mea un automobil mai omogen decât aceştia. Spre deosebire de Seria 1 are un design mai reuşit şi un spaţiu interior mai generos (în special pentru locurile din spate), dar pierde în faţa acestuia la capitolul dinamică. A-Class ia şi el bătaie la capitolul design, dar la o diferenţă mică de scor, în timp ce noul A3 câştigă la dinamică ce a pierdut la capitolul design.
Concluzii
Impresia plăcută pe care mi-a facut-o Volvo V40 atunci când l-am văzut pe viu a fost triplată după ce am avut ocazia să-l testez. Automobilul scandinav oferă un pachet complet de dotări într-o caroserie pe care eu o consider a fi cea mai frumoasă din clasă, la un preţ considerabil mai mic decât principalii săi rivali.
Audi şi BMW au avut mereu în vedere lansarea modelului A-Class de la Mercedes-Benz, dar au uitat că fiorii te trec atunci când bat vânturile din nord, iar V40-ul a venit peste ei ca un tsunami de prospeţime într-un golf teuton calm, unde ierarhiile erau respectate cu stricteţe.
Dacă cineva mi-ar cere să rezum un V40 într-o singură frază, probabil ar suna în felul următor : "Un elegant slalom scandinav printre hatchback-urile premium germane."
Se încarcă comentariile...
