Mașina ieftină care a cucerit vedetele: De ce conducea Enzo Ferrari un automobil destinat oamenilor simpli
Un autoturism minuscul creat pentru a fi doar o mașină economicoasă pentru familiile cu venituri mai reduse sau tinerii aflați la început de drum din Marea Britanie a devenit în mai puțin de un deceniu, o adevărată legendă a automobilismului la nivel mondial.

Puține autoturisme din lume se pot lăuda că sunt la fel de legendare ca un Mini veritabil. Da, este vorba despre mașinuța condusă de Rowan Atkinson în celebra serie de comedie britanică „Mr. Bean”. Mini-ul a fost conceput ca o soluție auto economicoasă pentru familiile britanice cu venituri reduse, în timpul Crizei Canalului Suez, care aruncase în aer prețul combustibilului la pompă. Dintr-o mașină a familiilor muncitorești din Albion, datorită designului său extrem de tineresc, rebel și îndrăzneț, dar mai ales a performanțelor sale extraordinare, în special pentru o mașină de asemenea dimensiuni, Mini-ul a devenit o mașină de ultimul răcnet, o legendă vie. Era preferată de superstaruri și vedete de cinema, devenind totodată o icoană a culturii pop din anii '60-'80.
Invazia de mini-autoturisme pentru familii modeste
Europa a ieșit efectiv dărâmată din Al Doilea Război Mondial. Și la propriu, și la figurat. Populația grav afectată de acest conflict devastator se descurca tot mai greu din punct de vedere financiar. Majoritatea țărilor occidentale se aflau într-un proces accelerat de reconstrucție, iar nevoia de mobilitate a oamenilor era acută. Practic, mulți francezi, englezi, nemți sau italieni aveau nevoie să ajungă cât mai repede la locul de muncă și, totodată, să-și plimbe familia, dar, din cauza veniturilor scăzute, nu-și permiteau autoturisme mari și scumpe. În plus, multe mașini erau mari consumatoare de combustibil. Un aspect care-i făcea pe mulți europeni să folosească mai degrabă bicicleta sau mijloacele de transport în comun. Ei bine, în acest context, pentru a supraviețui, de altfel, companiile care fabricau autoturisme s-au adaptat din mers.
Au fost nevoite să facă modele ieftine, cu un consum redus de combustibil, care să deservească o populație cu nevoie de mobilitate, dar cu venituri modeste. Așa a apărut o adevărată invazie de mașini mici. Fabricanții au fost nevoiți să proiecteze vehicule cât mai simple, cu motoare mici de motocicletă sau scooter (așa-numitele bubble cars). Spre finalul anilor '50, au apărut modele revoluționare și accesibile, precum Fiat 500, Volkswagen Beetle, Citroën 2CV sau BMW Isetta.
Criza Canalului Suez și un autoturism de buzunar revoluționar
Am observat că italienii aveau Fiat 500, nemții Beetle și Isetta, francezii, Citroën 2CV. Pe la sfârșitul anilor '50 venise și rândul britanicilor să caute o soluție mică și economicoasă în zona construcțiilor de automobile. Această decizie a fost provocată și de Criza Golfului Suez. Pe scurt, în anul 1956 izbucnise un conflict militar în care au fost implicate Egiptul, pe de o parte, și Marea Britanie, Franța și Israel, de cealaltă parte. Criza a început după ce președintele egiptean Gamal Abdel Nasser a naționalizat Canalul Suez. Decizia Egiptului de a naționaliza Canalul Suez a pus pe jar autoritățile din Marea Britanie și Franța. Mai ales în contextul în care cele două mari puteri europene erau acționare majoritare și depindeau de această rută maritimă pentru petrol și comerț. Așa că s-a trecut imediat la represalii armate.
În octombrie 1956, Israelul a invadat Peninsula Sinai, iar Marea Britanie și Franța au intervenit cu bombardamente și trupe pentru a redobândi controlul asupra canalului. SUA și URSS au intervenit și au oprit conflictul. Britanicii și francezii au fost trimiși acasă cu mâna goală, iar Nasser a rămas cu Canalul Suez. În statele europene occidentale, Criza Canalului Suez s-a manifestat printr-o creștere alarmantă a costului benzinei la pompă. Așa că era nevoie de autoturisme mici și economicoase.

Leonard Lord, șeful British Motor Corporation (BMC), fabrică auto faimoasă pentru producția de autoturisme Morris, a decis că avea nevoie cu adevărat de o mașină de mici dimensiuni, ieftină și economicoasă. Așa că l-a angajat pe Sir Alec Issigonis, un inginer auto și un proiectant genial, să-i facă modelul necesar. I-a impus însă ca automobilul să utilizeze motorul existent din seria A.
Se spune că Alec Issigonis a proiectat modelul dorit pe o față de masă dintr-un restaurant. Concentrat pe sarcina pe care o primise, se spune că acolo a făcut primele schițe. Cert este că, în atelierele de la BMC, Issigonis a creat un model revoluționar.
„Și astfel, Issigonis, împreună cu o mică echipă de asistenți, a început proiectarea Mini-ului. Viziunea sa era aceea de a crea cea mai mică mașină posibilă, care să poată găzdui patru adulți și ceva bagaje. După ce a stabilit dimensiunile de bază pentru acest proiect, s-a concentrat asupra modului în care motorul putea fi montat în automobil, pe care îl vedea ca pe o cutie cu dimensiuni de puțin peste 10 picioare lungime, 4 picioare lățime și 4 picioare înălțime. Înainte de a părăsi compania Morris, în 1952, el construise deja un Morris Minor special, cu tracțiune față și motor transversal, iar această idee avea să fie aplicată acum noului automobil. Soluția ingenioasă care a făcut posibilă această amplasare a motorului a fost ideea de a monta cutia de viteze în baia de ulei a motorului. Alte măsuri importante pentru economisirea spațiului au fost roțile de numai 10 inch și suspensia compactă, complet independentă, cu elemente din cauciuc”, precizează specialiștii de la BMW Group pe site-ul companiei (BMW a preluat licența Mini în anul 1994, odată cu achiziționarea întregului grup britanic Rover Group).
VIDEO: Renault 5 E-Tech este noua vedetă pop art a constructorului francezNașterea unei legende
Așa s-a născut primul autoturism Mini. În vara anului 1958, Issigonis i-a arătat șefului de la BMC primele prototipuri. Lord a fost fermecat pe loc de Mini și i-a cerut lui Issigonis să pregătească primul model în decurs de un an. Liniile de producție de la Longbridge și Cowley, pentru Austin și, respectiv, Morris, au început să funcționeze în primăvara anului 1959. Primul model a fost prezentat oficial la mijlocul lunii august a anului 1959. Noua mașină în care puteau încăpea patru adulți avea 3,05 metri lungime, geamuri culisante pe uși, balamale externe ale portierelor și o grilă frontală distinctă. Jantele roților aveau doar 10 inch pentru a reduce intruziunea în habitaclu.
Primul Mini din 1959 avea un motor pe benzină seria A de 848 cmc, cu 4 cilindri, amplasat transversal, cu cutia de viteze montată în baia de ulei. Tracțiunea era pe față, o premieră tehnică care a lăsat liber 80% din volumul mașinii pentru pasageri și bagaje. Suspensia era independentă, cu elemente elastice din cauciuc în loc de arcuri clasice. Noua mașină purta numele de Morris Mini Minor și costa 500 de lire sterline, fiind cea mai ieftină versiune standard pe piața britanică.

Inițial era doar o altă mașină pentru familiile cu venituri modeste. De altfel, în primul an, au fost produse doar 20.000 de Mini-uri. Până în 1962, mini-mașina de la BMC a cucerit definitiv nu doar pe britanici, dar și pe amatorii de autoturisme din toată Europa Occidentală. Practic, se vindeau peste 200.000 de mașini pe an. Impresiona prin versatilitate, oferea o plăcere a condusului și, în plus, avea un farmec deosebit.
În 1961, legenda Mini-ului a intrat și în motorsport. Practic, BMC a început colaborarea cu John Cooper, un celebru constructor de mașini de curse. Astfel s-a născut Mini Cooper, echipat cu un motor de 997 cm³, frâne îmbunătățite și o suspensie mai sportivă. În 1967, Mini-ul a primit alte îmbunătățiri mecanice, plus o grilă mai lată și o lunetă mai mare. În anul 1969, BMC, aflată deja sub umbrela British Leyland, a renunțat la mărcile Austin și Morris și a comercializat automobilul pur și simplu sub denumirea de „Mini”. Tot în acel an a fost introdus Mini Clubman, cu o parte frontală mai pătrățoasă, precum și Mini 1275 GT, o alternativă mai sportivă la Cooper S.
Mini-autoturismele legendare care au făcut istorie pe tot globul. Românii ar fi putut să o aibă pe Rodica, dar s-au ales cu LăstunMini sau Mini Cooper devenise un autoturism pe care mulți și-l doreau, manevrabil ca un kart, sportiv și, totodată, cu un design care atrăgea ca un magnet.
Un autoturism superstar
Într-un deceniu, Mini devenise o legendă vie, o mașină superstar a anilor '60-'80. Și asta fiindcă designul și performanțele sale au făcut-o să fie remarcată de vedete ale vremii. Fie muzicieni, fie actori sau chiar politicieni.
De exemplu, toți membrii trupei The Beatles au avut câte un Mini Cooper S, începând cu anul 1965. Totodată, actorul Steve McQueen a avut, în 1967, tot un Mini Cooper S. Mick Jagger, faimosul solist al trupei The Rolling Stones, a condus un Mini Cooper S, custom Wood & Pickett. Până și celebrul Enzo Ferrari conducea un Mini Cooper S. Putem să-i mai amintim pe Madonna, Daniel Craig sau Kate Moss.

Mini-ul a devenit și vedetă de film. Cel care l-a consacrat a fost Rowan Atkinson în „Mr. Bean”. Dar a mai apărut și în „The Bourne Identity” (2002), „Austin Powers in Goldmember” (2002) și „The Italian Job”.





















































