Uniți în datorii. Cum a devenit America a devenit o națiune de bogați falși

În Statele Unite se conturează o discrepanță tot mai vizibilă între imaginea prosperității prezentată în mediul online și situația financiară reală a multor americani.

Imagine din Nev Work/FOTO: Pixabay

Pe de o parte există viața de zi cu zi: mașini vechi, cumpărături atent calculate și grija permanentă pentru cheltuieli. Pe de altă parte se află imaginea prezentată pe rețelele sociale, unde vacanțele scumpe, restaurantele, hainele de lux și stilul de viață aparent lipsit de griji au devenit elemente importante ale identității personale.

Un raport recent al companiei americane de servicii financiare Empower arată că 24% dintre membrii generației Z resimt o presiune puternică de a afișa pe rețelele sociale semne ale bunăstării materiale. În același timp, 41% dintre americani spun că nu se consideră persoane care o duc bine din punct de vedere financiar.

Datele sugerează o contradicție: într-o societate în care o parte importantă a populației se confruntă cu presiuni financiare, imaginea consumului continuă să fie asociată cu succesul, scrie The Hill.

Consumul ca formă de statut

Un exemplu simplu poate fi întâlnit în cafenelele marilor orașe americane. Pentru unii consumatori, o cafea care costă câțiva dolari nu mai este doar o băutură, ci și un element al stilului de viață prezentat online.

Fotografiile cu mâncare, cafea sau haine sunt distribuite către sute de persoane care, la rândul lor, își construiesc propria imagine publică.

Problema apare atunci când acest consum este finanțat prin credit.

Cardurile de credit, serviciile de tip „cumpără acum, plătește mai târziu” și alte forme de finanțare permit achiziții care, în lipsa acestor instrumente, ar fi mai greu de făcut.

Costul real al produsului poate deveni astfel mai puțin vizibil decât imaginea pe care acesta o generează.

Fenomenul se extinde și în cazul bunurilor de lux. O cămașă sau un tricou foarte scump poate deveni un simbol al statutului, chiar dacă materialul folosit este unul obișnuit. În alte situații, o masă la restaurant poate fi împărțită în mai multe rate, astfel încât cheltuiala să pară mai ușor de suportat.

O cultură care depășește diferențele politice

Această presiune nu pare să țină strict de orientarea politică.

Un locuitor al unui mare oraș poate plăti mii de dolari pe lună pentru un apartament într-un cartier considerat la modă, în timp ce un alt american poate cheltui zeci de mii de dolari pe un camion de mari dimensiuni pe care îl folosește în principal pentru deplasări obișnuite.

Alegerile de consum diferă, dar mecanismul poate fi similar: cumpărăturile sunt folosite pentru a transmite o anumită imagine despre statut, succes sau stil de viață.

Rețelele sociale amplifică fenomenul, deoarece utilizatorii văd permanent imagini ale unor persoane care par să aibă mai mult, să călătorească mai des și să își permită produse mai scumpe.

În acest context, comparația socială poate încuraja noi cheltuieli.

„De-influencing”: reacția la cultura cumpărăturilor

Internetul a început însă să producă și reacții la această cultură a consumului.

Un exemplu este fenomenul numit „de-influencing”, prin care creatori de conținut le spun urmăritorilor să nu cumpere anumite produse promovate intens online.

Unele dintre aceste videoclipuri critică produse cosmetice scumpe, recipiente de apă sau alte obiecte devenite populare pe rețelele sociale.

Există însă și o contradicție: creatorii care promovează „de-influencing”-ul pot câștiga bani din recomandarea unor alternative mai ieftine. Uneori, utilizatorul ajunge să cumpere mai multe produse accesibile în locul unuia scump pe care inițial intenționa să îl cumpere.

Astfel, chiar și critica adresată consumului poate deveni parte a economiei influencerilor.

Vacanța perfectă și costul real

Același mecanism se regăsește în turism.

În lunile de vară, rețelele sociale sunt pline de imagini cu stațiuni mediteraneene, piscine infinity, hoteluri luxoase și acces în saloane VIP ale aeroporturilor.

În spatele acestor imagini se poate afla însă un cost financiar semnificativ.

O vacanță de o săptămână poate fi plătită prin carduri de credit și poate genera datorii care sunt achitate timp de luni sau chiar ani.

Pentru utilizatorii rețelelor sociale, însă, ceea ce rămâne vizibil este fotografia: plaja, hotelul sau cina.

Realitatea financiară rămâne în extrasul de cont.

Două versiuni ale aceleiași vieți

Această diferență dintre viața online și cea reală poate ajunge să creeze două versiuni ale aceleiași persoane.

În mediul digital, individul poate afișa vacanțe, restaurante, haine și experiențe costisitoare. În viața de zi cu zi, aceeași persoană poate lucra ore suplimentare, poate locui într-un spațiu mic și poate fi preocupată de soldul contului bancar.

Social media transformă consumul într-o formă de comunicare. Nu mai contează doar ceea ce cumperi, ci și modul în care poți prezenta acel lucru celorlalți, scrie The Hill.

Pentru unii consumatori, presiunea de a păstra această imagine poate deveni o sursă suplimentară de stres financiar.

O economie bazată pe rate

Fenomenul este susținut și de dezvoltarea rapidă a serviciilor care permit plata în rate pentru cumpărături curente.

Acestea pot face produsele mai accesibile pe termen scurt, dar pot încuraja acumularea mai multor obligații financiare simultan.

Atunci când astfel de plăți se adună, de la haine și restaurante până la vacanțe și electronice, costul total poate deveni dificil de gestionat.

În același timp, renunțarea la anumite forme de consum poate fi percepută ca un semn de eșec personal într-o societate în care succesul este adesea asociat cu ceea ce poate fi văzut și fotografiat.

De aici apare una dintre contradicțiile culturii moderne a consumului din Statele Unite: oamenii pot avea dificultăți financiare și, în același timp, pot simți presiunea de a demonstra public că o duc bine.

În mediul online, imaginea prosperității continuă să fie cultivată. În viața reală, însă, tot mai mulți americani trebuie să țină cont de rate, dobânzi și soldul contului.

Cele două realități coexistă: una este construită pentru cameră, cealaltă trebuie plătită.