Mini-autoturismele legendare care au făcut istorie pe tot globul. Românii ar fi putut să o aibă pe Rodica, dar s-au ales cu Lăstun
0După al Doilea Război Mondial mașinile de mici dimensiuni, cu un consum scăzut de combustibil, au devenit o modă în toată Europa. Câteva dintre acestea au ajuns modele iconice, adevărate staruri ale industriei automobilistice.
Cel de-al Doilea Război Mondial a adus pierderi incomensurabile de vieți omenești, dar și pagube economice profunde. În mod special pe continentul european, dar și pe cel asiatic. Infrastructura distrusă, fabrici și alte facilități de producție bombardate, culturi compromise, sunt doar câteva dintre efecte. Estimările specialiștilor arată că în urma celui de-al Doilea Război Mondial au fost produse pagube de cel puțin 4 trilioane de dolari.
În acest context, după terminarea războiului, lumea a trebuit să se adapteze noilor nevoi ale societății. Industria automobilistică nu a făcut excepție. Pentru o populație sărăcită, automobilele costisitoare ale anilor 20 și 30, luxoase și mari consumatoare de combustibil nu mai reprezentau o soluție. Populația țărilor europene avea nevoie de mobilitate mai mult decât oricând, dar la prețuri accesibile. Așa a apărut pe piață o gamă de „micro-cars”, adică mașini mici care să răspundă în același timp la nevoia de mobilitate, la avântul luat de tineretul post-belic, dar și la capitolul accesibilitate și consum redus. Astfel că în perioada 1950-1960 au fost produse trei dintre cele mai iconice modele de mașini mici din istoria automobilismului. Aproape că nu există om care să nu le recunoască ușor, chiar și astăzi, când fabricile de autoturisme au produs remake-uri la cererea pasionaților.
„Mașina poporului” visată de Hitler, a făcut furori după război
Una dintre cele mai legendare și de succes mașini mici din istorie a fost Volkswagen Beetle. Este adevărat, proiectul a fost realizat în anii 30, dar succesul internațional, „broscuța” îl va cunoaște după război, în anii 50. Totul a început cu dorința lui Adolf Hitler ca în Germania să fie produsă o mașină populară, accesibilă neamțului de rând. Inginerul Ferdinand Porsche i-a propus lui Hitler un model economic și interesant de „mașină a poporului”. Era primul model de Volkswagen Beetle. Evident așa i-a rămas și numele. Volskwagen înseamnă „mașina poporului”.
Primul lot de Volkswagen Beetle a fost produs în 1938, în fabrica nou-nouță de la Wolfsburg, Germania. În 1939, producția va fi oprită, în uzinele de la Wolfsburg urmând a fi construite mașini blindate, pentru război. Producția va fi reluată abia în 1947. Halele fabricii erau distruse de bombardament, dar au fost refăcute de americani. Aceștia doreau niște mașini practice pe care să le folosească în Germania ocupată.
Producția de „broscuțe” a fost reluată. Aliații au încercat să vândă fără succes brand-ul, așa că la conducerea fabricii a ajuns tot un neamț. Era vorba despre fostul director executiv al Opel, Heinz Nordhoff. Fără frică și pus pe treabă, Nordhoff stabilește exporturi către Danemarca, Suedia, Belgia și Elveția. Zelul lui Nordhoff pentru exporturi este mai puțin legat de extinderea vânzărilor VW și mai mult de atragerea de valută forte din afara Germaniei. Vânzările sunt puternice pe plan intern, dar moneda germană nu valorează prea mult. Fabrica are nevoie de utilaje din străinătate, în special din America, iar deținerea de valută străină este esențială.
Dar nicio monedă nu strălucește mai verde în ochii lui Nordhoff decât dolarii americani. Așa că în 1950 începe exportul către SUA. Inițial au fost vândute puține mașini, dar după aceea VW Beetle a devenit un fenomen la nivel global. Pentru a face față cerințelor tehnice, inginerii de la fabrica VW măresc capacitatea cilindrică a motorului de la 1131 cmc la 1192 cmc. Puterea crește de la 30 la 36 de cai. Până în 1979 au fost vândute peste 21 de milioane de VW Beetle. În timp calitățile lor tehnice dar și design-ul s-a îmbunătățit. De exemplu, în 1970, VW Beetle avea un motor de 1585 cc și o putere de 57 de cai putere. Producția VW se încheie în 1974 dar mașina era deja o legendă.
Bijuteria britanică
În anul 1957, când lumea abia își revenea în urma războiului, populația avea să primească o nouă lovitură. Criza din Suez a făcut ca prețurile combustibilor să crească vertiginos. Pentru mulți oameni mașinile mari nu mai aveau aproape niciun sens. Benzina a fost din nou raționalizată în Regatul Unit, vânzările de mașini mari au scăzut. În tot acest timp nemții dădeau lovitura cu Volkswagen Beetle. În acest context, Sir Leonard Lord de la compania Morris i-a cerut unui inginer britanic de top, Alec Issigonis să proiecteze o mașină mică, eficientă din punct de vedere al consumului de combustibil, capabilă să transporte patru adulți și care să poată fi comercializată la un preț decent. Issigonis a reușit imposibilul iar într-un „pachet” mic a reușit să facă câteva inovații istorice în lumea automobilismului. Așa s-a născut Mini, o mașină legendară, cunoscută tuturor, mai ales fiindcă era condusă de celebrul personaj de film Mr Bean.
Issigonis a reușit să creeze mai mult spațiu în interiorul caroseriei prin inovații la nivelul poziției roților și motorului, oferind mașinii mai multă stabilitate în virajele strânse și mai mult spațiu pentru pasageri în interior. Lumea nu mai văzuse niciodată o mașină ca aceasta. Și când primul Mini a fost lansat în 1959, a devenit rapid o esență a culturii automobilistice britanice. Versiunea de serie a modelului Mini a fost prezentată presei în aprilie 1959, iar până în august, câteva mii de mașini fuseseră produse, gata pentru export. Primul model Mini Mark I avea un motor destul de puternic pentru o mașină mică, ajungând și la 1275 de centimetri cubi. Modelul Mini Mark II a fost lansat la Salonul Auto Britanic din 1967 și avea o grilă reproiectată, o lunetă mai mare și numeroase modificări estetice. Au fost produse în total 429.000 de exemplare Mini Mark II. În perioada 1961-1971, prin colaborare cu John Cooper, patronul firmei Cooper Car Company specializată în mașini de curse, a creat o serie de mașini Mini sportive. Este vorba despre Mini Cooper Mark I și Mini Cooper Mark II. Ultimul Mini a fost produs în anul 2000. Până la aceea dată fiind produse mai multe variante și modele.
O legendă postbelică
În aceeași retorică și necesitate economică postbelică s-a născut o altă mașină mică, de legendă. Cunoscut cu afecțiune sub numele de „Cinquecento”, Fiat 500, căci despre ea este vorba, a devenit rapid un automobil iconic al anilor 50-60. Povestea acestei mașini a început în vara anului 1957, în mijlocul boomului economic postbelic din Italia. Era nevoie de un autoturism accesibil, din punct de vedere financiar, pentru tineri. Mic, economicos, perfect pentru plimbările prin oraș dar și pentru drumurile la țară.
Așa că legendarul Dante Giacosa, a proiectat modelul original Fiat 500. O „mașină a poporului” în Italia. Mic, accesibil și extrem de practic, a fost tot ceea ce aveau nevoie tinerii din aceea perioadă. Giacosa a primit premiul „Compasso d’Ora” pentru designul său fiind prima dată când acest premiu ilustru a fost acordat unui producător de automobile. Primul Fiat 500 avea sub trei metri, un motor în doi cilindri, montat pe puntea din spate, răcit cu aer. Avea doar 13 cai putere și atingea o viteză de 85 de kilometri pe oră.
Un element interesant era trapa din material textil, la nivelul plafonului. Aceasta nu numai că reducea greutatea automobilului, dar menținea și costurile la un nivel scăzut, pasagerii putându-se răcori rapid, deschizând trapa. Iar consumul redus de combustibil l-a transformat într-un succes instantaneu într-o epocă în care fiecare bănuț conta. Cu design-ul său dar mai ales cu economia la combustibil, Fiat 500 a devenit un adevărat fenomen.
În anii 60 a devenit un simbol al tineretului nonconformist, al libertății și distracției, întruchipând spiritul lipsit de griji al vremii. În Marea Britanie, Fiat 500 și-a creat o nișă proprie. Pe măsură ce britanicii au îmbrățișat această minune străină, a devenit o favorită a culturii tineretului, întruchipând spiritul rebel al vremii. De-a lungul producției sale, Fiat 500 a cunoscut numeroase actualizări și îmbunătățiri. De exemplu, modelul 500 D din 1960 avea un motor mai puternic de 499 de centimetri cubi și o putere de 17 cai. Producția modelului Fiat 500 s-a încheiat în 1975 după ce au fost vândute peste 3.8 milioane de mașini.
Noi am avut-o pe Rodica, dar și pe Lăstun
În anii 50, în plină febră a mașinilor mici, practice, „ale poporului”, românii creau și ei propriile modele. De exemplu, în anul 1957, inginerul Nicolae Lucaci de la Fabrica din Brașov producea automobilul Rodica. Așa o chema pe fetița inginerului. Era un autoturism de mici dimensiuni, decapotabilă, cu un design original. Avea doar două locuri și 13 cai putere. Lucaci a creat modelul și a făcut destui kilometri cu el. Însă Republica Socialistă România nu a fost dispusă să investească în el. Abia în 1988, am avut și noi o mașină cu adevărat mică, produsă în serie.
Este vorba despre Dacia 500 Lăstun. Producția a fost realizată în fosta uzină Tehnometal din Timișoara, iar primul lot a fost pus în vânzare în ianuarie 1989. Era un autoturism în două portiere proiectat pentru patru persoane, adică doi adulți și doi copii. Avea un motor de 499 de centimetri cubi și o putere de 22.5 cai putere. Prindea o viteză maximă de 70 de kilometri la oră. Avea un consum de invidiat, doar 3 litri la suta de kilometri. Producția s-a oprit în 1991.
Se încarcă comentariile...
