Răzvan nu-i iartă pe cei care l-au umilit pe Mircea Lucescu: „Cine vorbește? Oamenii amărâți care nu au realizat nimic în viața lor!”

Răzvan Lucescu, în vârstă de 57 de ani, a vorbit cu emoție despre tatăl său, Mircea Lucescu. Tehnicianul a rememorat atât parcursul impresionant al celui care i-a fost mentor, cât și momentele dificile prin care familia a trecut după dispariția acestuia.

Răzvan Lucescu, alături de tatăl său Foto: EPA

Răzvan: „Nu este zi să nu-mi amintesc!”

Mircea Lucescu a murit pe 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani. Răzvan a rememorat perioada funeraliilor și a vorbit despre impactul pe care l-a avut tatăl său asupra fotbalului, dar și despre controversele care l-au însoțit în ultimii ani ai carierei.

„(n.r. despre zilele petrecute la funerarii) Este, cu siguranță, un moment emoționant, un moment care pe mine m-a marcat pentru totdeauna. Nu este zi să nu-mi amintesc. Așa cum am spus atunci, continui să mă întreb: ce știm noi despre ceea ce se întâmplă după? Nu știm nimic. Oare el a simțit ceva? A văzut? Există ceva după? Altfel, rămâne totul doar pentru noi.

Ieri am fost la masa de prânz cu mama mea și am deschis subiectul. Am întrebat-o ce crede despre asta și dacă el a realizat cu adevărat, dacă a înțeles ceea ce a obținut în această viață, pornind de unde a pornit. Pentru că este o viață trăită la maximum de intensitate și un exemplu extraordinar pentru toți: să pleci dintr-o sărăcie cruntă și să ajungi să fii atât de apreciat și respectat și să fi câștigat ceea ce a câștigat el.

Mi-a spus că da, cumva a înțeles, prin prisma succeselor pe care le-a avut. Dar mereu, așa cum ți-am zis și eu mai devreme, nu era fericit, pentru că îl voia pe următorul și se gândea ce să facă, cum să facă să fie din nou câștigător!”, a spus Răzvan Lucescu, pentru digisport.ro.

„A fost măcinat de polemici, de critici uneori total nedrepte!”

„Ultima parte a vieții lui, din punctul meu de vedere, a fost una complicată, tensionată, cu discuții, polemici, cu critici uneori total nedrepte, cu neadevăruri spuse, lucru care îl deranja foarte tare. El era un luptător și punea mâna pe telefon, suna și spunea: 'De ce spui asta?' Așa este clar că, în interiorul lui, această ultimă parte a fost una care l-a măcinat. Da, nu l-a ajutat.

Nu știu dacă ar fi trebuit să se întoarcă la națională, din punctul meu de vedere, dar el a fost, din acest punct de vedere, fericit, pentru că el a iubit mereu România. A iubit-o cu o intensitate imensă, iar România însemna și echipa națională. Acei jucători care au ajuns la națională, foarte importanți, căpitani... altfel simt. L-am auzit și pe Gică spunând de curând că, pentru el, dragostea lui cea mare este echipa națională. Așa a fost și pentru tatăl meu. El a fost prea mare, a ajuns la un nivel prea mare pentru toți.

Dacă cineva nu i-a arătat respect, asta este problema acelui cineva. Acel cineva nu este fericit cu viața pe care o are. Cine vorbește? Oameni care nu au realizat nimic în viața lor și care sunt frustrați, amărâți, invidioși, geloși. A trecut totul. Acum rămâne doar imensitatea lui. Partea frumoasă este că nu este vorba doar despre ceea ce a lăsat în fotbal. Este vorba și despre ceea ce a făcut pe lângă fotbal, despre cum a ajutat, despre felul în care, în afara terenului, a reprezentat România!”, a mai spus Răzvan Lucescu, conform sursei citate anterior.