Ne întoarcem unde ne este locul

Handbalul românesc a trecut printr-o perioadă tulbure, care s-a întins pe durata câtorva ani. A fost o perioadă dificilă, timp în care mai nimic nu s-a legat. Dacă echipele feminine au ţinut

Handbalul românesc a trecut printr-o perioadă tulbure, care s-a întins pe durata câtorva ani. A fost o perioadă dificilă, timp în care mai nimic nu s-a legat. Dacă echipele feminine au ţinut steagul sus, la băieţi a fost cu mult mai greu.

Din fericire, mult aşteptatul reviriment este cât se poate de evident. Victoria în faţa Poloniei mi se pare că a venit ca o confirmare.
Întotdeauna am fost de părere că rezultatele spectaculoase nu pot să apară peste noapte. Primele semne de viaţă au fost date de fosta echipă Fibrex.

Au urmat Dinamo, HCM Constanţa, Steaua şi Reşiţa. Ultimele două au câştigat chiar o competiţie europeană, chiar dacă este vorba doar de Challenge Cup. O performanţă, să recunoaştem. Şi totuşi, la nivelul naţionalei masculine nu a fost atât de simplu. Ne-am chinuit mai bine de un deceniu până când am obţinut în final o calificare.

De aceea, calificarea la Campionatul Mondial apare ca una preţioasă. Este adevărat, suntem departe de celebrele noastre echipe din anii 60-70 şi 80. Dar creştem. Încet, dar sigur. Politica paşilor mărunţi.