Fericirea de a avea o echipa

Deocamdata, cea mai mare bucurie de la Mondialele de natatie, care se desfasoara zilele acestea la Montreal, a venit de unde ne asteptam mai putin, adica de la nationala de polo. Chiar daca, marti

Deocamdata, cea mai mare bucurie de la Mondialele de natatie, care se desfasoara zilele acestea la Montreal, a venit de unde ne asteptam mai putin, adica de la nationala de polo. Chiar daca, marti noapte, elevii lui Vlad Hagiu s-au oprit in faza sferturilor de finala, unde au pierdut dramatic in fata sarbilor, vicecampioni olimpici si totodata campioni europeni en-titre, ei ne-au demonstrat ceva foarte important. Ca mai putem spera la performante si de la reprezentativele masculine ale jocurilor sportive. Intr-o zona de seceta, in care urmasii lui Gatu si Birtalan mai au sanse de participare la turnee finale de Campionate Mondiale doar daca Romania gazduieste competitia, iar voleiul si baschetul traiesc doar din micile sclipiri ale echipelor de club, poloistii au readus in actualitate frumusetea sporturilor de echipa. Ajunsa in primele opt echipe ale lumii, trupa lui Hagiu a fost una dintre formatiile cu cele mai tari galerii din turneu. Cele cateva sute de romani stabiliti in Montreal, ce au agitat frenetic steagul tricolor pentru rudele de sange din apa, nu stiau ca in tara exista doar cinci bazine de polo si ca numarul de jucatori legitimati in acest sport este aproximativ egal cu al lor, membrii galeriei. Pentru ei a contat doar faptul ca echipa reprezenta Romania, o tara cu tot mai putine formatii calificate la turneele finale ale campionatelor mondiale sau europene. Chiar si la fotbal.