Eșecul cu România nu le-a picat deloc bine campionilor olimpici la volei
Cotată printre favoritele la câștigarea titlului continental, echipa masculină de volei a Franței a suferit un eșec (2:3) în fața României, la Cluj, în Grupa D a Campionatului European. Iar diferența dintre cele două formații e ilustrată de poziționarea lor în clasamentul mondial înaintea partidei: Franța era pe locul 7, România pe 28.

Prezent în BT Arena, ca trimis special al cotidianului francez „LEquipe”, Yann Hildwein a scris la începutul corespondenței sale: „După înfrângerea neașteptată suferită miercuri seară în fața României (2:3), Les Bleus au avut dificultăți în a accepta un eșec care, deși nu are un impact imediat asupra parcursului lor la Euro, le frânează totuși avântul în perspectiva optimilor de finală”.
Desigur că România nu este o echipă oarecare în voleiul internațional, ci una cu o istorie îndelungată în spate, cu performanțe deosebite. În 1963, de pildă, naționala masculină câștiga titlul european la capătul unui turneu găzduit de țara noastră și la care s-a jucat inclusiv la Cluj. Mai mult decât atât, mi-am amintit deunăzi că în iunie 1995 am asistat ca tânăr ziarist la un meci între România și Franța în Sala „Horia Demian”. Atunci România lui Dascălu, Șoica, Vicențiu Dumitrescu, Pralea s-a impus cu 3:0. Mare favorită, naționala noastră a avut, totuși, unele probleme fiindcă niciodată un meci nu se decide pe hârtie.
Între timp, România a înregistrat un regres, în timp ce Franța a devenit o forță la nivel mondial. Deloc întâmplător, așadar, că a cucerit titlul olimpic în 2020 (de fapt, în 2021, la Tokyo) și 2024. Tocmai de aceea e surprinzător să vezi ca naționala lui Sergiu Stancu a învins Franța pentru a doua oară în ultimii trei ani - a făcut-o cu 3:1 în 2023, tot la Campionatul European, însă în Italia.
Surprinzător a fost și pentru ziaristul francez prezent în sala din Cluj, cea mai mare din țară: „În timp ce scene de euforie se desfășurau de cealaltă parte a fileului și în tribune – de parcă românii tocmai ar fi devenit campioni europeni –, Les Bleus, cu fețe posomorâte, s-au strâns într-un cerc compact pe teren. Deasupra grupului se înălța silueta impunătoare și expresia plină de frustrare a selecționerului Andrea Giani, care le spunea jucătorilor săi exact ce gândește despre această primă înfrângere la Euro (2–3: 25–16, 27–25, 20–25, 33–35, 12–15), suferită după ce conduseseră cu 2-0 la seturi”.

Autorul a continuat în aceeași notă gris: „Deși rezultatul nu a avut consecințe imediate – întrucât cele patru victorii din primele patru meciuri le asiguraseră deja calificarea în optimile de finală și primul loc în Grupa D –, a fost o pastilă amară pentru echipă. Jucătorii nu au zăbovit pe teren sau în mica sală de forță a BT Arena, așa cum ar fi făcut-o în mod obișnuit”.
Au fost inserate și declarații ale jucătorilor din Hexagon. „Da, e adevărat că, din punctul de vedere al clasamentului, acest meci nu conta, dar pentru noi – pentru energia și moralul echipei – a fost foarte important. E păcat, pentru că ne așteaptă un meci dificil în optimi. Și va fi un joc exact ca acesta”, a spus cu regret Luca Ramon, în timp ce pe lângă el treceau colegi cu fețe abătute”.
Ca o echipă cu pretenții, cea a Franței a plecat astăzi spre Sofia cu o cursă charter. Iar Yann Hildwein a scris că jucătorii din Hexagon au purtat „în bagaje și o doză suplimentară de amărăciune. Magia acelor zile de sfârșit de vară de la Cluj – cu momentele de relaxare la o cafea pe terasa hotelului și victoriile electrizante de pe Arenă – s-a risipit brusc. Urmează acum meciurile decisive, în care va fi nevoie de un alt set de calități. Înainte de a înfrunta Portugalia duminică seară – purtând povara statutului de favoriți –, tânăra echipă a Franței a primit o lecție prețioasă. Depinde doar de jucători să demonstreze, încă o dată, că învață repede”.





















































