Exclusiv România și Estul Europei, trădate? Cine vrea, de fapt, să fure startul negocierilor cu Putin

În timp ce Macron și Merz îl acuză pe Antonio Costa că negociază cu Rusia fără mandat, emisarii Franței și Germaniei poartă deja discuții la Moscova. Politologul Radu Albu Comănescu explică riscurile pentru România și Europa de Est.

Zelenski, Putin, Macron și Merkel la negocierile format Normandia. FOTO: Profimedia

Relația transatlantică suferă serios, dar nici măcar relațiile dintre aliații europeni nu mai funcționează așa cum ar trebui. De fapt, nici măcar așteptata plecare a lui Viktor Orban din fruntea Ungariei nu schimbă prea mult lucrurile, iar între europeni apar mereu noi și noi motive de dispută.

Noi fisuri au apărut între aliați, după ce președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz i-au reproșat președintelui Consiliului European, Antonio Costa, că ar fi furat startul negocierilor cu Rusia. În realitate, Franța și Germania au făcut acest lucru, iar informații despre emisarii Parisului și Berlinului și discuțiile lor cu oamenii lui Putin au ajuns în presă încă din 2025. Scandalul a fost prezentat și de Politico, iar publicația notează că Antonio Costa e susținut de mai multe state europene care ar vrea restabilirea unor relații cu Rusia și reluarea cât mai repede a negocierilor.

Misiuni secrete la Moscova

Cel mai bun exemplu că Franța și Germania dau dovadă de ipocrizie este faptul că diplomații din cele două țări, dar și liderii lor au susținut în ultimele luni discuții cu Rusia. De pildă, ziarul francez L’Express a relatat la începutul acestui an că Macron l-a trimis la Moscova pe consilierul său diplomatic Emmanuel Bonne, omul său de încredere. Potrivit sursei citate, vizita a avut loc în aceeași zi în care șeful statului francez a anunțat că Europa se pregătește să reia discuțiile directe cu Rusia.

La rândul său, Friedrich Merz a ținut un discurs memorabil în cadrul unei conferințe organizate de Camera de Comerț și Industrie Halle-Dessau, referindu-se la relația cu Rusia într-o perspectivă de durată, legată de viitorul Europei. Presa germană a scris pe larg de acest subiect și a subliniat că anterior Merz vorbise de Putin ca despre un dictator sângeros, însă declarația sa ulterioară a fost una împăciuitoare.

Germanii de la Die Welt au mers mai departe și au citat cercurile diplomatice de la Bruxelles, care susțin că Günter Sautter, consilierul pe probleme de politică externă al cancelarului Merz, ar avea în plan să se întâlnească și cu consilierul pe probleme de politică externă al lui Putin, Iuri Ușakov.

Profesorul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre interesele unor state din Uniunea Europeană, incluzând cele două mari puteri. Ambele ar avea nevoie ca pe termen mediu cel puțin să reia relațiile cu Rusia, având în special din interese economice. Pentru acest lucru, Franța și Germania ar putea fi chiar dispuse să facă anumite concesii Rusiei în defavoarea țărilor din Estul Europei și chiar a Ucrainei.

În timp ce Franța și Germania încearcă să-și protejeze interesele economice și industriale pe fondul slăbirii relației cu SUA, țările din Europa de Est suportă direct riscurile de securitate generate de o eventuală re-normalizare a relațiilor cu Moscova.

Mizele bătăliei pentru conducerea negocierilor

„Vom vedea dacă Germania va reveni la gazul rusesc, așa cum își dorește AfD-ul. Dar știm că anul ăsta Uniunea Europeană a cumpărat din diverse surse alternative de la ruși mai mult gaz decât a cumpărat anul trecut. Și iarna a fost diferită și atunci achizițiile au crescut fără a se mai pune problema legăturii de imoralitate economică”, spune profesorul clujean.

Radu Albu Comănescu nu e convins de inițiativele Parisului și ale Berlinului

În ce privește conflictul declanșat de Emmanuel Macron și Friedrich Merz cu Antonio Costa, politologul atrage atenția asupra unui aspect important. Deocamdată, spune el, Bruxelles-ul nu s-a decis exact cine, cum și în ce fel va reprezenta Uniunea Europeană în viitoarele negocieri cu Moscova.

„Cine reprezintă vocea publică politică internațională a UE? Nu s-a stabilit încă dacă va fi Comisia Europeană ori dacă este serviciul extern al UE sau dacă sunt statele membre reunite în faimoasele consilii. Și acolo, Costa, evident că a dat mâna, a strâns vioara numărul 1 spre marea pagubă a celor care vor să ducă propriile politici naționale în raport cu Rusia”, adaugă expertul.

În opinia sa, nu reprezintă o surpriză nici faptul că Franța și Germania se grăbesc și ar vrea să fie țările care conduc aceste negocieri cu Rusia. Totul pornește de la interese economice uriașe, dată fiind importanța gazelor și a petrolului rusesc, mai ales într-o perioadă în care prețurile energiei lovesc în economia Uniunii Europene. Așa se poate ajunge la un fel de „trădare” a intereselor statelor din Est.

„Nu este de mirare că cele două state rămân într-un anumit dialog cu Moscova și sunt convins că permanent au fost într-un dialog mai mult sau mai puțin public cu, mă rog, public în sensul secretizat cu Rusia, pentru că sunt două țări care au avut investiții foarte serioase în Rusia, mai ales Germania. Sunt multe firme din Germania și Franța care au încă active blocate acolo, unele, mă rog, totalizând 10 miliarde de euro, dacă le punem pe amândouă țările împreună. Și atunci, cel puțin din punct de vedere al securizării acestor investiții franceze și respectiv germane, e nevoie de o portiță de dialog care e strict pe chestiuni tehnice, chiar dacă nu sunt politice. Dar, cum știm bine, astea migrează foarte ușor. Zonele politice pot fi preluate de către cineva ca mesager din sfera economică. Și marea mea bănuială este că vom auzi, la sfârșitul războiului, destule voci și din Franța și din Germania care vor solicita o reconciliere istorică, reprimirea Rusiei în concertul națiunilor europene. Și, mă rog, slăbiciunile clasice ale Parisului și Berlinului, când vine vorba de «magnifica» Rusie, cum i-au și zis ei de multe ori, înainte ca rușii să invadeze Ucraina”, subliniază Radu Albu Comănescu.

Riscuri majore pentru Europa de Est

El remarcă și faptul că Franța și Germania, presate și de multinaționale și de concerne uriașe, ar putea fi tentate să facă anumite concesii Rusiei, chiar dacă asta va însemna să lovească în anumite interese ale unor state europene. De altfel, statele baltice, Polonia și într-o măsură România nu ar vedea cu ochi buni acest lucru și s-ar putea simți trădate.

„Astfel de inițiative franco-germane ar fi destul de sensibile ca punct pentru Europa Centrală și de Est, pentru că, încă o dată, vom avea același tip de discurs care va veni de la Franța și de la Germania, că știu ei mai bine, că ne înțeleg ei sensibilitățile, dar știu ei mai bine cum să gestioneze această relație complicată cu Rusia. Și dacă avem în plus și o victorie a dreptei suveraniste naționaliste, anti-europene, anti-NATO, în ambele țări, respectiv Frontul Național, sub Marine Le Pen și AfD-ul în Germania, atunci lucrurile de-abia vor arăta destul de tristuțe pentru integrarea europeană, ca să spun așa.

Această problemă preocupă capitalele est-europene, chiar dacă deocamdată se evită declarații tranșante, pentru a nu da și mai mult prilejul celor două state să își urmeze eventualele planuri. „Poate fi complicat pentru Europa de Est, de obicei, nu? Pentru că la noi diviziunile se exprimă mult mai ușor pe front. Tocmai mă gândeam dacă le putem și gestiona, dar nu le putem gestiona, pentru că și geografia Europei și diversitatea intereselor geopolitice ale țărilor din toate pozițiile pe care le ocupă Europa geografică, face ca să avem foarte greu de găsit un numitor comun. Și atunci suntem lăsați într-o zonă în care relația bilaterală este cea care primează și același lucru își dorește și îi dorește Rusia”, explică el.

Rusia este obișnuită să negocieze de pe poziții de forță, iar aproape de fiecare dată Putin i-a convins pe liderii germani și francezi să-i facă anumite concesii.

„Pentru că într-o relație bilaterală, Rusia se simte o mai confortabil fiind considerată partenerul puternic. Și cu resursa militară, cea mai viu angajată în securitatea Europei, cum spuneau ei. Dar acum, evident, lucrurile s-au schimbat datorită războiului din Ucraina și vedem că Rusia este extraordinar de slab gestionată și logistic, și ca strategie militară. Și atunci acest aspect ar putea să dispară totuși. Dar asta nu înseamnă că idealiștii, naivii, oportuniștii din statele din Vestul Europei sau pragmaticii din centrul și estul Europei să considere că relațiile pot fi reluate în termeni de o mare naturalețe, ca și cum nimic n-ar fi fost și nimic n-ar fi cântat în Ucraina”, punctează Radu Albu Comănescu.

Dependența de gazul rusesc își spune cuvântul

Însă nu doar cele două mari puteri europene cochetează cu ideea revenirii la vechile relații cu Rusia, cel puțin din perspectivă economică. Țări ca Belgia, dar și Ungaria, Cehia, Grecia, Slovenia și Slovacia par înclinate spre acest lucru. Deși plecarea lui Viktor Orban în urma victoriei lui Peter Magyar a creat mari așteptări în ce privește Ungaria, există semnale că noul premier ungar nu vrea o ruptură totală de Rusia. De fapt, Peter Magyar a declarat cu subiect și predicat că și-ar dori ca imediat după ce se va încheia pacea cu Rusia, Uniunea Europeană să reia importurile de gaze rusești.

„Acum bun, toată lumea e ungarofilă datorită lui Péter Magyar, dar să vedem până la urmă cum evoluează lucrurile și acolo. Cu oricine am vorbit din Ungaria, inclusiv din zona pro-europeană, același răspuns îl primesc, este o chestiune absolut tehnică, Ungaria și Slovacia sunt legate practic de conducte cu un anumit debit. Economia lor fiind dependentă de energia care vine din Rusia, au o anumită așteptare la un predictibil tip de consum, la calitatea gazului, cum este prelucrat și așa mai departe. Adică, ei sunt într-o relație de dependență structurală față de gazul venit din Est”, arată Comănescu.

De ce Ungaria și Slovacia nu au alte soluții

De altfel, Ungaria și Slovacia sunt poate cele mai dependente, alături de Germania, de gazele rusești. Iar dacă Germania dispune totuși de anumite mijloace economice pentru a achiziona gaze mai scumpe, fie și cu riscul tot mai puțin competitivă, Budapesta și Bratislava nu își permit acest lux.

„Ungurilor și slovacilor le-ar trebui mult mai mult timp ca să poată să treacă la o altă sursă, dar pare că oricum nu prea au cum, pentru că, de exemplu, conductele care vin din zona Orientului Mijlociu și trec prin Balcani sau Croația, cum știm bine, Croația s-a oferit să fie furnizorul Ungariei, debitul este mult mai mic. Așa că infrastructura nu îi ajută și de-abia ajunge Croației, ce să mai vorbim și de Slovacia. Și atunci, efectiv, ungurii, exact ca și grecii, care acum dau replica la observațiile că flota din umbră a Rusiei este foarte mult servită de Atena, spun, bun, dar noi putem să susținem o serie de sancțiuni, dar cu limita impusă de riscul autodistrugerii noastre. Și atunci ei nu concep să decupleze economia ungară de la această resursă de gaz rusesc sub nicio formă”, mai spune Radu Albu Comănescu.