Exclusiv Dronele și AI schimbă războiul. Ce lecții trebuie să învețe România din conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu

De la Ucraina în Golful Persic, AI-ul și dronele rescriu regulile jocului. Fostul șef al Armatei Române, generalul (r) Ștefan Dănilă, și analistul Sandu Valentin Mateiu explică, pentru „Adevărul”, de ce stagnarea militară, dar și graba pot fi fatale în noua eră a robotizării.

Tancurile nu își vor pierde complet relevanța nici în anii următori. FOTO: MApN

Inteligența artificială face parte tot mai mult din viața oamenilor, în toate aspectele și domeniile ei, la fel cum în urmă cu două secole Revoluția Industrială dădea semnalul competiției și uimea cu apariția primelor motoare cu aburi care schimbau complet o lume întreagă

Miza este cu atât mai mare în prezent în industria de apărare, unde dronele și inteligența artificială au schimbat fața războaielor, iar cel mai bun exemplu este ceea ce se petrece pe frontul din Ucraina.

La fel cum în Al Doilea Război Mondial tancurile și avioanele de luptă au fost decisive, dronele și inteligența artificială au ajuns să conteze tot mai mult în războiul modern, fie că este vorba despre confruntările din Ucraina sau din Golf.

Întrebarea pe care care cu siguranță și-o pun acum șefii armatelor din întreaga lume este ce viitor mai pot avea celelalte capacități militare într-o eră a inteligenței artificiale și a dronelor.

„Adevărul” caută posibile răspunsuri și apelează, în acest sens, la doi importanți analiști militari. Generalul (r) Ștefan Dănilă a fost șeful Statului Major General al Armatei Române, iar comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu a activat în domeniul marinei militare și al structurilor de intelligence ale Forțelor Navale, fiind un timp îndelungat analist în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Cei doi oferă câteva posibile răspunsuri și indică o direcție de urmat, inclusiv pentru România.

F-35 și viitorul avioanelor cu pilot în era AI

„Tehnica evoluează, vedem acum că au un rol important pe câmpul de luptă aparatele fără pilot, dronele, și că oamenii sunt mai puțin prezenți în confruntarea directă. Dar asta nu înseamnă că vor dispărea cu totul luptătorii și nu cred că vor dispărea nici avioanele cu pilot”, consideră generalul Ștefan Dănilă.

În plus, avioanele cu pilot de generația a cincea, cea mai nouă, vor continua să aibă succes în orice fel de confruntări, consideră generalul.

„F-35 este un avion de ultimă generație, de generația a cincea. Este echipat cu cele mai moderne mijloace de descoperire și de atac, fiind o aeronavă invizibilă pentru inamic. Atunci când se construiește un astfel de avion de luptă, el este proiectat pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani. Asta înseamnă, cu siguranță, că atunci când vom primi aceste avioane, ele vor fi încă de actualitate și vor fi updatate cu cea mai bună tehnică militară”, este opinia generalului Ștefan Dănilă cu privire la avioanele F-35 stealth.

România va avea 32 de avioane de luptă F-35 Lightning II, fiind deja semnat un contract în acest sens, în noiembrie 2024. Este vorba despre un acord guvernamental cu Statele Unite, cel mai mare contract de înzestrare din istoria Forțelor Aeriene Române, în valoare de 6,5 miliarde de euro. Pe lângă aeronave, contractul mai include motoare, muniție și suport logistic.

Dilema armatelor moderne: Drone versus platforme clasice

Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu vorbește despre riscul ca anumite armate să rămână impasibile la aceste schimbări, dar și despre riscurile care pot apărea dacă schimbarea este forțată, fără a se ține cont de pericolele care pot pândi dacă anumite tehnologii vor fi utlizate înainte chiar ca omul să le controleze în totalitate.

„Aici apare o altă mare problemă, un risc. În marina militară avem platformele clasice, nave, submarine. A apărut acest element, drona, care a schimbat fundamental contextul războiului din Ucraina, chiar și al celui din Golf. Este clar că s-a dezvoltat o dinamică legată de drone pe care nu ai cum să nu o iei în considerare, pentru că riscurile sunt prea mari. Întrebarea este: în ce măsură riști să accepți noua paradigmă în care platformele pe care le știm noi țin într-o anumită măsură de trecut și joci totul pe cartea dronelor? Majoritatea armatelor caută acum un echilibru”, spune Sandu Valentin Mateiu.

Armata britanică și armata franceză sunt două dintre cele mai bune exemple. Ambele state investesc masiv în drone, dar nu renunță nici la capacitățile de luptă clasice. Discuția se extinde și în ceea ce privește navele de luptă, submarinele și corvetele, într-o perioadă în care tehnologia militară evoluează cu o repeziciune uimitoare.

„Britanicii, de exemplu, prin noua strategie pe care a anunțat-o premierul lor, își asumă acest risc al robotizării câmpului de luptă și al dronelor, dar în echilibru cu platformele clasice. De aceea este nevoie de o întreagă gândire militară. Problemele nu se rezolvă cu câteva idei simple. Trebuie să înțelegem foarte clar, în contextul amenințării principale la adresa noastră în domeniul maritim, ce elemente noi au apărut. Și vorbim aici mai ales de dronele maritime și aeriene. Și așa apar și întrebări noi, în ce măsură le dezvoltăm pe acestea și în ce măsură le mai menținem pe cele de tip legacy, mă refer la navele de suprafață, cum avem în cazul corvetelor ușoare și al celor două nave de patrulare. Dar și cum realizăm un echilibru între ele și, mai ales, cum gestionăm o dinamică atât de alertă. Schimbările sunt uriașe, iar peste noapte, drona de azi poate deveni inutilă mâine”, explică comandorul.

Războiul electronic și cursa tehnologică în care România este obligată să intre

Dronele nu sunt singurele care evoluează cu o repeziciune care ne poate lăsa spectatori. Comandorul Sandu Valentin Mateiu dă și exemplul mijloacelor de război electronic, a căror evoluție este vizibilă în războiul din Ucraina, unde ambele tabere au inovat constant. România, la fel ca celelalte state membre NATO, este obligată să țină pasul.

„Există evoluții rapide legate de războiul electronic, de drone în sine și de inteligența artificială. Noi trebuie, în primul rând, să intrăm în acest curent de dezvoltare, să înțelegem provocările și apoi să găsim răspunsurile. Esențial este să nu stagnăm și să intrăm în cursă. Acest prim pas înseamnă analiză, doctrină, identificarea problemelor și căutarea soluțiilor.

Ulterior, trebuie să dezvolți totul, de la industria de apărare și forțele armate, până la instituțiile adecvate și ONG-urile care pot analiza aceste evoluții. În final, trebuie să ne asumăm riscurile legate de trecerea de la etapa de readiness (n.r- stare de pregătire) pe care o știam până acum în războiul terestru, aerian sau maritim, la ceea ce va urma. Elita României trebuie să înțeleagă că stagnarea și inerția nu reprezintă o strategie, ci trebuie să intrăm în această competiție acerbă”, adaugă el.

În opinia comandorului Sandu Valentin Mateiu, evoluția galopantă din industria militară este cea mai importantă de la Revoluția Industrială încoace.

„Cred că este cea mai importantă competiție din ultimele secole, odată cu apariția AI-ului și a dronelor. În final, dronele vor fi roboți tereștri, maritimi sau aerieni conduși de inteligență artificială. Însă AI-ul va influența și procesul decizional, logistica și chiar impactul economic al armatei. De aceea, înainte de a decide dacă avem nevoie de submarine și corvete noi sau ce fel de drone ne dorim, esențial este să înțelegem cum gândesc ceilalți”, explică analistul.

Calea de mijloc: Cum devin tancurile „creierul” dronelor pe front

Inclusiv de cei care conduc armate importante precum cea germană, franceză, britanică și italienă, dar și șefii marilor companii din industria militară mizează în acest moment pe calea de mijloc, consideră comandorul Sandu Valentin Mateiu. În acest caz, el îl dă ca exemplu pe directorul general al concernului german Rheinmetall, Armin Papperger.

„Soluția găsită de marile puteri este o cale de mijloc. Directorul general de la Rheinmetall explica faptul că blindatele nu dispar, tancul sau mașina de luptă a infanteriei rămân. Ele nu dispar, ci mai degrabă devin platforme care servesc drept centre de control pentru dronele de pe câmpul de luptă. Aceste platforme sunt, la rândul lor, apărate împotriva dronelor inamice.

La fel vedem și la britanici. În domeniul maritim, vom avea nave convenționale cu echipaj care vor coordona nave autonome și semi-autonome. În aviație se produce aceeași tranziție, avionul cu pilot rămâne piesa centrală, dar el va coordona mai multe aparate fără pilot care îl însoțesc. Așa sunt dezvoltate acum sistemele de luptă aeriană: un avion pilotat de oameni, poate ultima generație de acest fel, care controlează un întreg roi de drone. Trecerea se face treptat”, concluzionează Sandu Valentin Mateiu.

Prudența militarilor în fața deciziilor de viață și de moarte

El consideră că reticența militarilor față de o trecere prea bruscă spre drone și AI este perfect justificabilă prin însăși miza uriașă a acestei tranziții.

„Nimeni nu își poate asuma riscul de a trece brusc exclusiv la sisteme autonome, pentru că pericolele sunt mult prea mari. Militarii sunt prin definiție prudenți, deoarece în joc este miza supremă: victoria sau înfrângerea, moartea sau viața. Există o reticență naturală de a adopta tehnologii noi până când acestea nu sunt complet verificate pe câmpul de luptă și până când nu s-au găsit contra-măsuri eficiente.

În același timp, nu poți ignora evoluția și ruptura tehnologică din acest moment. Trebuie să ne adaptăm gândirea la nivel tactic, operativ și strategic, în cercetare și în industria de apărare. Însă această tranziție trebuie făcută treptat, într-un echilibru stabil. Ideea principală este să acceptăm că trăim o vreme a schimbării și că nu mai putem supraviețui prin inerție sau printr-o stagnare mascată”, conchide Sandu Valentin Mateiu.