Exclusiv De ce sunt dependenți românii de lideri ca Ilie Bolojan și Călin Georgescu

România traversează o polarizare fără precedent, în care lideri charismatici precum Călin Georgescu sau Ilie Bolojan adună milioane de fani tot mai radicalizați. Într-un interviu pentru „Adevărul”, politologul Dan Mercea (Universitatea City St. Georges din Londra) explică cum redefinesc algoritmii și mișcările anti-sistem democrația.

Manifestare pro Călin Georgescu. FOTO -INQUAM Photos / Octav Ganea

Președintele Nicușor Dan a încercat din nou, în zadar, să-i convingă pe liderii partidelor să găsească o formulă de compromis pentru a pune capăt crizei politice. De fapt, a fost doar o nouă încercare disperată, care pornea din start cu șanse minime, ținând cont de polarizarea fără precedent și de modul în care anumiți lideri conduc totul cu mână de fier.

Odată cu încrâncenarea politicienilor, societatea se radicalizează și este mai polarizată ca oricând. În parte, acest lucru poate fi explicat de unii experți și prin prisma faptului că lideri cu o anumită charismă sunt mai convingători parcă decât oricând, iar fanii lor par tot mai radicalizați. Discursurile lor sunt construite tot mai mult pe ideea de antiteză și pe critica față de adversarii politici, în timp ce soluțiile la problemele reale lipsesc de regulă. Cel mai bun exemplu este Donald Trump, în Statele Unite, care are ceva de împărțit cu toată lumea, inclusiv cu aliații tradiționali ai Washingtonului.

România este un caz mai aparte, iar aici e vorba de lideri precum Călin Georgescu, care a apărut peste noapte în 2024, la alegerile anulate, dar continuă să fie la fel de convingător pentru milioane de oameni, care îl urmează chiar dacă nu îi împărtășesc în totalitate ideile. Astfel, deși societatea românească nu este una favorabilă Rusiei, iar românii sunt printre cei mai fervenți susținători ai Uniunii Europene, aproape jumătate dintre alegători s-au lăsat seduși de ideile lui Georgescu.

În tabăra opusă, în fruntea alianței USR-PNL este un alt personaj cu o charismă aparte, fostul premier Ilie Bolojan. Șeful liberal reușește cu mare ușurință să-și convingă fanii de justețea deciziilor sale chiar și atunci când acestea lovesc tocmai în clasa de mijloc și în educație și învățământ sau duc economia în recesiune și falimentul a mii de IMM-uri.

Politologul Dan Mercea este profesor și cercetător în Marea Britanie la Universitatea City St. Georges din Londra, respectiv la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și se concentrează pe dinamicile de schimbare digitală și socială online și offline. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Dan Mercea explică în ce măsură s-au schimbat mișcările de protest din România în cele aproape 4 decenii de la Revoluție și procesul prin care acestea s-au radicalizat în ultima vreme.

Studiul TakePart și activismul online 

Adevărul: De curând ați finalizat un studiu special în care încercați să explicați un paradox cu privire la modul în care mișcările sociale dinamice sfidează tendința de scădere a implicării civice tradiționale. Despre ce este vorba și ce ați urmărit prin acest proiect special?

Dan Mercea: Este adevărat, se vorbește despre faptul că procesul democratic se confruntă cu un paradox: în timp ce implicarea civică tradițională scade, stârnind temeri privind o criză democratică, mișcările sociale dinamice sfidează această tendință. Acestea folosesc rețelele sociale pentru a alimenta acțiunea colectivă și schimbarea politică. Proiectul nostru, TakePart, a condus cercetări inovatoare asupra acestor mișcări, explorând modul în care ele transformă interacțiunile online în activism offline în întreaga Europă. Acest proiect ne schimbă în mare măsură înțelegerea participării civice contemporane și a impactului său profund asupra democrației.

Recent am încheiat această cercetare și urmează să o publicăm; informațiile se găsesc pe pagina proiectului, takepart.ro. Este un proiect finanțat pe linie PNRR, în cadrul unei competiții deschise în 2022 și lansate oficial în 2023. A fost o linie de finanțare foarte bună, care a atras destul de multe proiecte. În mod ironic pentru mine, care studiez mișcările de protest, chiar în ziua când am fost chemați la Guvern pentru lansarea oficială, în fața clădirii se adunau manifestanții de la protestul învățătorilor și cadrelor din învățământul mediu din România. Era la începutul lunii iunie 2023: noi intram în Guvern, iar ei se adunau în stradă.

Sigur că eu urmăream în primul rând ce se întâmplă în mediul online, dar legătura dintre online și stradă este extrem de importantă, așa că am fost cu ochii în două părți. Lucrurile au evoluat ulterior spre dinamici în care multe mișcări se concentrează exclusiv pe mediul online sau încearcă să se coordoneze în timp real. Un exemplu au fost protestele Rezist, care s-au desfășurat sincronic în mai multe locații din România și din străinătate. În astfel de momente, oamenii încearcă să se coordoneze și să învețe în timp real unii de la alții. De fapt, aceasta este tematica noastră principală: să vedem în ce măsură aceste instrumente digitale sunt folosite într-un proces de învățare socială.

Cum s-au schimbat protestele de la Revoluție până azi

Există percepția că mișcările de protest s-au schimbat enorm de la protestele studențești și până la cele împotriva PSD-ului lui Liviu Dragnea de acum aproape un deceniu, respectiv cele ale partidelor suveraniste pro-Călin Georgescu sau anti-Bolojan. Cum s-au schimbat în timp aceste proteste?

Nu am fost foarte atent la protestele care au avut loc împotriva Guvernului Bolojan, fiind foarte ocupat cu proiectul TakePart, așa că nu vreau să comentez pe acea temă. Mă pot referi însă la cele de anul trecut, din momentul în care s-a dat decizia împotriva candidaturii lui Călin Georgescu.

Dacă privim cultura civică din România de după 1989, studiile din perioada timpurie arătau că românii erau foarte preocupați de viața de zi cu zi și mult mai puțin interesați de proteste sau dispuși să se implice activ, pe fondul unei situații materiale dificile pentru o mare parte din populație. Această dinamică a fost preponderentă în anii '90, perioadă în care au apărut totuși foarte multe organizații non-guvernamentale care s-au dezvoltat ulterior.

Aparent, în urmă cu un deceniu sau două, mișcările „anti-sistem” sau partidele radicale erau privite mai degrabă ca fenomene periferice, izolate, anomalii ale sistemelor democratice. Azi, ele redefinesc nucleul politic în democrații. Și este într-adevăr interesant cum s-a produs această tranziție.

De la începutul anilor 2000 încoace asistăm la o schimbare de generație și la o creștere treptată a bunăstării, ceea ce a adus o disponibilitate mai mare către implicarea civică pe teme cu rădăcini adânci în societate. Tema corupției este una evidentă: o mare parte din proteste au fost organizate pe această temă, în condițiile în care reprezentanții politici și guvernările erau văzute ca fiind extrem de corupte. Cetățenii încep să devină cu adevărat activi în stradă din anii 2000, un moment marcant fiind mobilizările din 2012-2013 din jurul proiectului de la Roșia Montană, sub sloganul „Uniți Salvăm”. Atunci s-a protestat împotriva unei legi care permitea exproprierea în interes privat, o temă care a revenit recent în spațiul public, dar fără să mai genereze proteste majore, probabil pentru că legea nu a ajuns încă în faza de dezbatere în plen.

Dan Mercea

După momentul 2012-2013, au urmat în 2017 protestele „Rezist”, reluate tot pe tema corupției. Acesta este firul conductor care leagă marile mișcări din ultimul deceniu: apărarea unui set de așteptări și valori moderne, ancorate într-o agendă globală. În schimb, la alegerile prezidențiale din 2024 și în mișcările de anul trecut, vedem o mobilizare pe platoul valoric opus. La prima vedere, am putea concluziona că avem de-a face cu un electorat de extremă dreaptă, însă în esență anumite valori coincid. Protestele legate de respingerea candidaturii lui Georgescu au fost tot mișcări anti-sistem, în care oamenii cereau ca procesul electoral să nu fie corupt și elitele să nu intervină. Asta este cu atât mai interesant.

Charisma liderilor și nevoia de empatie 

În aceeași logică, există și percepția că la 37 de ani de la moartea lui Ceaușescu românii au rămas cu nostalgia unui „tătuc”, lucru vizibil atât la susținătorii fanatici ai lui Călin Georgescu, cât și printre cei ai lui Ilie Bolojan, deși acești oameni se detestă reciproc. E un lucru specific românilor sau l-ați întâlnit și în alte națiuni în proiectele de cercetare?

Aș vorbi aici mai mult despre conceptul de charismă a liderului. Prin charismă nu mă refer la cât de expresiv este un candidat, ci la capacitatea unei persoane de a comunica eficient frustrările, nevoile, speranțele și dorințele publicului. În măsura în care un lider reușește acest lucru, oamenii se identifică puternic cu el, iar acest fenomen nu ține strict de spațiul cultural românesc.

Vă ofer exemplul recent din Marea Britanie, unde prim-ministrul Starmer și-a dat demisia. Una dintre criticile principale aduse lui, întâi ca lider laburist, apoi ca premier, a fost lipsa capacității de a comunica, de a fi abordabil și accesibil publicului. În schimb, marele favorit pentru a prelua funcția de prim-ministru, Andy Burnham, fostul primar din Greater Manchester, este văzut ca o persoană mult mai apropiată de cetățeni. El este considerat empatic și capabil să exprime exact ceea ce o pătură largă a societății britanice își dorește să audă.

Atunci când există lideri care empatizează cu populația și se conectează la nevoile și aspirațiile oamenilor într-un anumit moment istoric, ei devin mult mai căutați și doriți de public decât figurile care par doar tehnocratic competente să gestioneze anumite situații. Aceasta este, cred, explicația popularității lor.

Cum funcționează algoritmii rețelelor sociale 

România este din ce în ce mai polarizată, fenomen pe care unii politologi îl leagă de apariția bulelor digitale în care utilizatorii se radicalizează. În primele faze ale internetului, exista un optimism că rețelele sociale vor democratiza informarea. Cum s-a transformat această promisiune într-o realitate dominată de algoritmi care recompensează indignarea și fragmentarea societății?

Explicația ține în mare măsură de evoluția modelului de afaceri al platformelor. La sfârșitul anilor 2000, când rețelele sociale începeau să crească, ele erau startup-uri care nu aveau un flux clar de venituri. S-a investit masiv și aspirațional, urmând o perioadă de experimentare de aproape un deceniu pentru a găsi formula ideală de monetizare. Platformele s-au adaptat tehnologic pentru a crea un mediu care să permită comunicarea în rețea, dar să genereze și profit. În acest scop au fost modificați algoritmii: pentru a expune utilizatorii la un tip de conținut care să-i atragă și să-i rețină pe platformă cât mai mult timp, determinându-i să aducă și alți utilizatori.

O mișcare foarte importantă a fost făcută de Facebook în competiția cu MySpace, care domina anii 2000. Facebook le-a propus utilizatorilor MySpace să își mute rețelele de contacte pe noua platformă, promițându-le o creștere mai eficientă și mai benefică. Astfel de strategii au dus la expansiunea masivă a platformei și la creșterea importanței ei în plan social și politic. În momentul în care o platformă adună atât de mulți utilizatori, devine imposibil pentru companii, guverne sau partide politice să nu fie prezente acolo. Prezența acestor actori a contribuit direct la monetizarea serviciilor oferite de platforme.

Această logică economică explică de ce am trecut de la optimismul democratizării globale, unde Primăvara Arabă rămâne exemplul clasic de analiză, la cinismul din prezent. Astăzi suntem deziluzionați deoarece realizăm că interacțiunile noastre online sunt filtrate de algoritmi proiectați să maximizeze veniturile proprietarilor companiilor tech. În modul cel mai simplu spus, acesta este motivul pentru care platformele sociale au evoluat în această direcție.

Cazul Călin Georgescu 

Revenind la perioada protestelor legate de decizia privind candidatura lui Călin Georgescu, ce v-a atras atenția în mod deosebit?

Pe platforma noastră avem o analiză dedicată comunicării din săptămâna imediat următoare deciziei de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu. Analizând datele de pe TikTok, am observat o comunicare extrem de alertă, concentrată în intervale de timp foarte scurte și provenind din toate colțurile globului.

Una dintre ipoteze, confirmată parțial de relatările de presă și de opțiunile de vot ulterioare, este implicarea masivă a diasporei în susținerea lui Georgescu. Totuși, au apărut și rezultate surprinzătoare privind modul în care s-au întrepătruns mesajele. Pe lângă mesajele legitime legate de decizia electorală, au fost folosite aceleași hashtag-uri fierbinți pentru mesaje de tip spam sau publicitare. Actori comerciali au profitat de trendul global din acel moment pentru a-și promova propriile produse, poluând comunicarea sau exploatând-o în interes propriu.

Adevărul despre boți și ferme de troli

În spațiul public online și numai s-a ajuns ca orice nu convine să fie pasat spre ruși, boți, ferme de troli sau servicii secrete. Din punct de vedere științific, cât de ușor este să demonstrezi o legătură de cauzalitate, adică faptul că un cont automatizat a schimbat preferința politică a unui om?

În spațiul public, explicațiile bazate pe influențe ascunse, cum sunt boții sau serviciile secrete străine, prind foarte repede. Cu toate acestea, din punct de vedere științific este extrem de greu, dacă nu imposibil, să demonstrezi o relație directă de cauzalitate; mai exact, să probezi că interacțiunea unui utilizator cu un bot sau un grup de troli i-a schimbat preferințele politice.

De exemplu, într-un studiu pe care l-am realizat pe Twitter în perioada referendumului pentru Brexit din 2016, am descoperit un fenomen fascinant: boții comunicau în mare parte tot cu alți boți. Exista o rețea de comunicare automatizată extrem de intensă, dar aceasta funcționa aproape complet separată de fluxul organic al utilizatorilor reali. Boții își dădeau retweet unii altora, creând o bulă izolată. Interacțiunea lor cu oamenii reali era mult mai redusă decât lăsau să se înțeleagă relatările din presă de la acea vreme.

Prin urmare, ca cercetători independenți care nu suntem afiliați unor platforme precum TikTok și nu avem acces total la seturile lor de date, trebuie să fim extrem de precauți în interpretări. Putem doar să descriem aceste rezultate neașteptate. Dacă am avea acces complet la datele platformelor, am putea oferi o imagine mult mai clară asupra dinamicilor din spatele acestor fenomene online.