Analiză „Război” în inima UE pe bani. De ce riscă România să iasă pierzătoare din confruntarea Comisiei Europene cu Germania

Bătălia pentru bugetul UE 2028-2034 încinge spiritele la Bruxelles. Germania și coaliția statelor „frugale” cer tăieri masive de fonduri, dar Ursula von der Leyen vrea bani în plus. Analistul Ștefan Popescu explică de ce România riscă să fie de partea pierzătoare.

Ursula von der Leyen și președintele Nicușor Dan Foto: Profimedia

Șase țări ale Uniunii Europene care contribuie la bugetul blocului comunitar cu sume mai mari decât primesc înapoi au cerut reducerea cu câteva sute de miliarde de euro a bugetului pe termen lung propus de Comisia Europeană, stabilind o poziție comună în momentul în care negocierile intră într-o etapă decisivă.

La polul opus, Ursula Von der Leyen cere un buget UE mai mare pentru „independența” Europei, însă Germania, care e susținută puternic de Danemarca, Țările de Jos, Austria, Finlanda și Suedia, transmite, într-o declarație comună, că bugetul de aproape 2.000 de miliarde de euro propus de Comisie pentru perioada 2028-2034 ar trebui redus „într-o manieră echilibrată”.

Miza pentru România

Dacă Germania și grupul de țări pe care îl conduce vor avea câștig de cauză, România și celelalte state din Est vor pierde bani. De altfel, România conduce „Prietenii Coeziunii”, grup de 16 țări din sudul şi estul Europei. Acestea pledează pentru creşterea fondurilor alocate Politicii Agricole Comune şi Politicii de Coeziune, faţă de propunerea elaborată de Comisia Europeană.

În timp ce țările „frugale” cer reducerea fondurilor, aceste state au solicitat, într-o scrisoare, păstrarea controlului naţional asupra programării bugetare, condiţii mai puţin stricte, menţinerea mecanismului financiar pentru atragerea fondurilor şi un acces echilibrat între state la fondurile de competitivitate.

Analistul de politică internațională Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, felul în care ar putea evolua situația și cine va avea câștig de cauză la final. În opinia sa, România și statele care insistă pentru un buget mai mare vor pierde în final în fața grupului de țări condus de Germania.

Raportul de forțe la Bruxelles

„Instituțiile supranaționale au atâta putere, și cu atât mai mult în privința chestiunilor bugetare și financiare, câtă le dau statele membre. Și în special principalele state donatoare, aici Germania ocupând rolul fundamental. S-a refăcut acea coaliție a frugalilor, în frunte cu Germania, dar și Olanda, prin care sunt excluse împrumuturi suplimentare, colective, în perspectiva exercițiului financiar multianual al Uniunii Europene. Prin urmare trebuie să ne așteptăm, și această dispută pe care o vedem noi trebuie să fie semnalul foarte clar că vor fi mai puțini bani și pentru România, și pentru celelalte state care au nevoie și care sunt interesate de politicile de coeziune”, spune Popescu.

În ce privește grupul statelor care se opun Germaniei, acesta va sfârși prin a se recunoaște învins, consideră analistul, argumentând și motivul.

„Sigur că în contrapondere avem acel grup din care face parte și România, dar nu este fundamental... N-are masă, dacă ne uităm. Adică în momentul în care Germania și țările nordice insistă că fondurile trebuie reduse, e imposibil ca România și celelalte state să câștige. Va exista probabil un compromis, dar compromisul va fi unul minor și ajustările cred că vor fi minime în favoarea grupului de state din care facem parte”, mai spune el.

Dilema de la Berlin

Ștefan Popescu s-a referit și la paradoxul aparent dat de faptul că președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se opune poziției țării sale, Germania. Mai mult, ea nu doar că susține că bugetul și fondurile de coeziune nu trebuie să scadă, dar consideră că sumele ar trebui chiar să crească. În acest fel, Ursula von der Leyen a ajuns să-l înfrunte pe cancelarul Germaniei, Friedrich Merz.

„Doamna Ursula von der Leyen are dreptate că trebuie să crească, pentru că nevoile sunt mai mari. Problema este că resursele sunt tot mai mici, iar statele contributoare au ele însele probleme importante, începând cu Germania: revizuirea modelului economic, factura energetică, criza din Ucraina, efectele provocate de criza prelungită din Orientul Mijlociu. Toate acestea fac ca resursele să fie tot mai limitate, dar și capacitatea statelor care aveau posibilități și susțineau, erau de fapt pilonii arhitecturii financiare europene, să aibă dificultăți. Germania se mulțumește că în ultimul trimestru, în loc de 0,2%, a crescut cu 0,3% Produsul Intern Brut. Acest lucru arată unde stăm cu optimismul”, explică Popescu.

Cancelarul Friedrich Merz nu are însă cum să accepte punctul de vedere al Ursulei von der Leyen. Cifrele economiei Germaniei, deși arată că această țară a depășit timid recesiunea, se confruntă cu mari probleme economice, care persistă și la care Berlinul nu găsește soluții.

„Cancelarul Friedrich Merz a spus că Germania pierde între 300 și 600 de locuri de muncă pe zi. Acest lucru arată dimensiunile crizei germane. Noi solicităm, sigur că este interesul nostru, bineînţeles că ne dorim mai multe resurse, dar din păcate există o realitate pe care nu o putem ignora. Iar realitatea este că nu sunt bani, nu sunt resurse, iar ţările care contribuie cu cei mai mulţi bani la bugetul european se confruntă la rândul lor cu provocări, ceea ce implică şi cheltuieli şi le lasă fără resurse”, adaugă expertul.

În plus, există și opinia larg întâlnită că fondurile de coeziune ar putea să scadă din momentul în care Ucraina, Republica Moldova, dar și țările din Balcanii de Vest vor deveni parte a Uniunii Europene.

Miza personală a Ursulei von der Leyen și moștenirea politică

În ce privește conflictul dintre Ursula von der Leyen și cancelarul Friedrich Merz, Ștefan Popescu spune că președinta Comisiei Europene are motive întemeiate să se opună țării sale, chiar dacă șansele ei sunt relativ mici în această speță.

„Nu mă surprinde foarte mult acel conflict. Tot timpul instituțiile vor mai mult. Asta este normal. Tot timpul este un joc între instituții și statele membre. Și instituțiile sunt gurmande, bineînțeles că vor mai mult, vor mai multe fonduri. Așa că Bruxelles-ul va cere mai mulți bani Germaniei și nu numai. Poziția doamnei Ursula von der Leyen este explicabilă, mai ales că ea nu mai speră la un alt mandat și nu mai are nevoie de susținerea Berlinului. Și în al doilea rând, doamna Ursula von der Leyen este într-o logică în care instituțiile uneori sunt corpuri autonome. Adică nu este un comisar simplu numit de Merz acolo și care să urmeze ordinele care vin din Berlin”, explică Popescu.

Analistul politic Ștefan Popescu Foto: Adevărul

Mai există și un alt motiv pentru care Ursula von der Leyen nu cedează încă presiunilor ce vin de la Berlin și este dispusă să-și înfrunte propria țară.

„Doamna Ursula von der Leyen este cunoscută că lucrează într-un cerc foarte închis și are mulți consilieri germani. Asta i se reproșează cam de toată lumea. Deci are o agendă proprie domnia sa. Dar ea are acest rol instituțional și vrea să-și încheie activitatea pe un moment de glorie, dacă vreți. Este vorba și de ultimul ei act în calitate de președinte al Comisiei Europene. Pentru că după asta i se încheie cariera domniei sale. Și vrea să arate că e trup și suflet de partea Europei lărgite, Europei mari, nu neapărat a țării. Probabil asta, vrea să intre în istorie, să arate și chestia asta. E vorba și de moștenirea pe care o lasă după 10 ani în fruntea Comisiei Europene”, mai afirmă Ștefan Popescu.

Nicio șansă de cedare din partea statelor contributoare

Totuși, insistențele Ursulei von der Leyen nu găsesc un ecou în rândul așa-numitelor state frugale, cele care susțin scăderea bugetului Uniunii Europene.

„În primul rând grupul de nord, cel care contribuie cu cei mai mulți bani nu va ceda. Pentru că nimeni nu mai are bani, din păcate. Problema este de resurse. Resursele sunt mult mai limitate chiar și decât în pandemia de COVID. Atunci, s-a ajuns în cele din urmă la un compromis. Chiar Germania a făcut un pas înapoi și a lăsat, într-un fel, grupul țărilor nordice să fie coagulat de Olanda. Dar acum Germania este trup și suflet alături de Olanda, alături de țările nordice considerate frugale. Și atunci era o realitate financiară mult mai optimistă decât ce este acum”, consideră Ștefan Popescu.