Analiză De ce ascensiunea Turciei la Marea Neagră este o veste bună pentru România. Suntem avantajați în fața Rusiei

Summitul de la Ankara, declarațiile lui Hakan Fidan și afacerile precum Ford Craiova indică rolul Turciei de „putere delegată” de SUA pentru securitatea Mării Negre. Analistul Mihnea Stoica explică de ce această axă strategică este în avantajul direct al României în fața Rusiei.

Președintele Erdogan (stânga) a crescut influența Turciei în zonă. FOTO: Getty Images

SUA vor continua să-și retragă o parte din militarii staționați în Europa și se vor concentra pe Americi și Indo-Pacific, dar nu renunță în totalitate la influența europeană. Obligați de limitările resurselor, americanii se vor baza tot mai mult pe un aliat din sud-estul Europei.

Statele Unite ale Americii au decis încă din timpul mandatelor lui Barack Obama să realizeze celebrul „pivot” spre Indo-Pacific. Izbucnirea războiului din Ucraina, provocat de invazia rusă, nu a făcut decât să amâne punerea în practică a scenariului. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, Washingtonul a accelerat pivotul, dar a decis să se concentreze mai mult și la spațiul din proximitate, la cele două Americi.

În ce privește Europa, noua administrație americană nu a făcut un secret că face un pas înapoi, chiar dacă acesta a fost privit cu nedisimulată spaimă și chiar revoltă în marile capitale europene. Conceptul NATO 3.0, prezentat la summitul de la Ankara, din iulie, nu face decât să confirme faptul că europenii vor trebui să se bazeze mai mult pe ei înșiși, inclusiv în privința asigurării propriei securități.

Retrage aureliană și retragerea americană

România se află printre țările afectate de această retragere americană, care amintește într-o măsură de celebra retragere aureliană, din perioada antică. În urmă cu aproape două milenii, Imperiul Roman lua decizia unei retrageri care e subiect de dezbatere și azi în rândul istoricilor. Deși s-a încetățenit ideea că Roma a renunțat atunci la Dacia, pe care o cucerise doar cu mai puțin de două secole înainte, există și un alt punct de vedere. Anume că marele imperiu a fost nevoit doar să facă un pas în spate, din motive obiective ce au ținut de alocarea resurselor tot mai limitate, dar că nu a renunțat niciodată în totalitate la această parte a Europei.

În realitate, Roma renunța la administrarea directă a provinciei, dar nu și la importanța strategică a limesului dunărean. Și chiar dacă imperiul nu mai administra fiecare kilometru de teritoriu, păstra capacitatea de a influența, cel puțin pentru o perioadă, spațiul.

Arc peste timp, aproape aproape două milenii mai târziu, se poate realiza o paralelă între Statele Unite și Imperiul Roman. Dacă Roma s-a confruntat cu provocări tot mai mari cauzate de invaziile unor popoare migratoare războinice și a fost nevoită să-și limiteze expunerea și să se concentreze pe apărare altor spații, Washingtonul se confruntă mai mult ca oricând cu o provocare sporită din partea Chinei. Iar interesele americane pentru sud-estul Asiei și chiar Orientul Mijlociu sunt evident superioare față de cele din Europa.

În atare situație, mai simplist enunțat, deși se concentrează pe Americi, Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, SUA nu abandonează Europa și nici România și regiunea Mării Negre în mâna rușilor.

Motivele pentru care SUA ar „delega” altă putere să-i țină locul

În schimb, confruntați cu atâtea provocări pe fondul creșterii puterii Chinei, Iranului și a Rusiei, americanii nu se mai pot concentra să-și apere la fel de eficient toți aliații. În atare situație, Statele Unite au delegat Turcia, cea mai mare putere din sud-Estul Europei, să se asigure că interesele americane din zonă nu vor fi afectate de Rusia, iar Marea Neagră nu va deveni „lac rusesc”.

Percepția este întărită și de faptul că România își deschide cu greu ușile la Washington, ceea ce Turcia lui Erdogan face fără niciun efort. În același timp, România are toate ușile deschise la Ankara. Și din acest motiv, relațiile bilaterale cu Turcia, țară cu care avem un parteneriat strategic, sunt tot mai strânse, iar achiziția corvetei turcești, dar și pătrunderea companiilor turcești de armament pe piața românească sunt alte realități care nu fac decât să întărească această idee.

Ultimele semnale date de ministrul de externe turc, Hakan Fidan, care a vorbit și înaintea summitului de la Ankara, dar și după, despre faptul că țara sa este dispusă să-și asume un rol și mai important în cadrul unui NATO european vin în sprijinul acestei idei. Și tot Fidan a dat semnalul că Turcia este dispusă să ia o decizie în ce privește transferul sistemelor de rachete rusești S-400, mult timp un măr al discordiei cu SUA, ceea ce confirmă încă o dată rolul Turciei de punct de negociere și echilibru între marile puteri.

În ce privește România, preluarea fabricii Ford Craiova de către Ford Otosan, varianta „turco-americană” a Ford arată felul în care americanii deleagă partea turcă să preia inclusiv o parte a atribuțiilor economice în regiune.

Summitul de la Ankara confirmă forța Turciei

„Adevărul” apelează la politologul Mihnea Stoica, de la Vrije Universiteit Amsterdam și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, pentru această analiză. În opinia expertului care a înființat la Cluj Centrul Cultural și Academic Olandez, există argumente serioase în sprijinul afirmației că Turcia ar fi puterea delegată de SUA pentru această regiune a Europei și pentru România. Evident că orice fel de înțelegeri de acest gen sunt făcute în spatele unor uși închise, iar nici Washingtonul și nici Ankara nu ar face publică această delegare și nici nu ar comenta oficial pe marginea ei. Există însă indicii serioase în această direcție, iar pentru România vestea nu ar fi neapărat una rea.

„Până la urmă, summitul acesta care a fost nu demult în Ankara a însemnat un câștig de imagine, un câștig strategic pentru Turcia. Pentru că această țară s-a poziționat încă o dată ca un actor central, un actor care are propria sa agendă. Și asta nu-i puțin lucru, mai ales având în vedere și proximitatea geografică a Turciei față de războiul în sine. Și cred că, în fine, s-a și prezentat ca un fel de aliat indispensabil pentru arhitectura de securitate occidentală, dar, totuși, își păstrează o anumită marjă de libertate, o anumită marjă de manevră. Ceea ce nu oricine își permite, ăsta este purul adevăr. Și există și o simpatie pe care am văzut-o, cel puțin așa a fost exprimată, între Donald Trump și Erdogan, ceea ce poziționează Turcia foarte bine în această perioadă”, spune profesorul clujean.

Politologul Mihnea Stoica vede o apropiere a României de Turcia. FOTO: Facebook

El amintește și că Turcia a sfidat Rusia și a ajutat Ucraina cu celebrele drone Bayraktar, care s-au dovedit salvatoare pentru ucraineni când rușii băteau la porțile Kievului.

De ce ar alege americanii Turcia

Și tot în ce privește statutul de putere delegată acordat Turciei, Mihnea Stoica este de părere că există și alte elemente care par să indice acest lucru. Inclusiv trecutul de mare imperiu și ambițiile declarate chiar de președintele Erdogan arată că Turcia este o țară tot mai influentă și tot mai sigură pe sine.

„Poate să funcționeze foarte bine această logică, mai ales că Turciei nu-i displace deloc acest statut, cunoaștem conceptul de neotomanism. Turcilor le place foarte mult să promoveze acest neotomanism. Oricum, Ankara tratează de foarte mult timp Marea Neagră ca pe propria sferă de influență. Adică, nu-i așa, e o țară care are agenda proprie și pe această agendă a Turciei se află și Marea Neagră. Deci, e foarte posibil ca Ankara să-și fi asumat direct sau indirect această protejare a acestei regiuni, mai ales... Și oricum poziționarea asta geografică este cea care o recomandă cel mai bine pentru această țintă. Iar dacă într-adevăr vor renunța la armele cumpărate de la ruși și vor cumpăra armele americane în schimb, chiar ar fi un semnal. Și asta ar reconfirma o apropiere de Statele Unite, o apropiere de NATO, da”, mai afirmă profesorul clujean.

O dovadă a faptului că Turcia se visează din nou o mare putere și nu numai regională este că Ankara nu a ezitat să se implice la începutul războiului și în negocierile pentru pace dintre Ucraina și Rusia, asumându-și chiar rolul de mediator. Acest lucru îi permite Turciei să discute direct și cu Rusia.

„Încă o dată, Turciei îi convine de minune acest statut, pe care și-l permite mai mult decât orice altă țară a Uniunii Europene, pentru că nu e în Uniunea Europenă. Și atunci, Ankara nu e ținută de sancțiunile care se decid la Bruxelles, de discursul politic pe care-l vedem în capitalele statelor membre ale Uniunii Europene. Deci, pare a fi contextul perfect pentru Turcia să se afle în această postură și vedem foarte bine, nu ne miră, utilizează la maximum potențialul pe care-l are”, explică Stoica.

El a remarcat și faptul că relațiile bilaterale turco-române se află pe creștere, iar autoritățile de la București au o ușă deschisă la Ankara, ceea ce nu se poate spune neapărat despre relațiile cu SUA.

„Pare că de ceva vreme, probabil în ultimul an, ultimii doi ani, România e mai apropiată de Turcia. Sigur că această apropiere e economică, dar și strategică, având în vedere războiul din vecini. Turcia până la urmă atrage, având în vedere nu doar potențialul, ci potența sa financiară, economică, politică, faptul că investește în industrie, și noi suntem până la urmă foarte aproape de ei. Și în afara Uniunii Europene, în proximitatea noastră, să fim foarte sinceri, Turcia este statul care are cea mai mare putere economică, militară, politică”, încheie Mihnea Stoica.