Interviu România, între războaie, crize și orgolii politice. Remus Pricopie: „Temele interne și externe nu mai pot fi disociate”

Într-un context internațional tot mai complicat, marcat de războiul din Ucraina, conflictul din Iran și riscuri economice și energetice, politica românească pare concentrată mai degrabă pe conflictele interne și pe negocierile pentru putere. Politologul Remus Pricopie avertizează că România nu-și mai poate permite să trateze politica externă și problemele interne ca pe două lumi separate și critică modul în care politicienii răspund unor crize previzibile, de la situația Dunării și a centralei de la Cernavodă până la securitatea energetică.

Adevărul: Sunt foarte multe chestiuni și în plan extern care ne atrag atenția. Până una-alta, însă, dacă e să vorbim despre ce se întâmplă în plan extern și în plan intern, aici într-adevăr putem să observăm o ruptură. Politicienii români par a avea cu totul alte interese. Par să fi uitat că e un război foarte aproape de noi, că e un război în Iran, că sunt niște circumstanțe complicate cu care vom intra în această iarnă și că noi avem parcă așa alte treburi legate de orgolii, legate de cine pe cine ceartă la guvernare. 

Remus Pricopie: Despre legăturile tot mai strânse care există între politica sau ar trebui să existe între politica internă și politica externă. În urmă cu multe decenii, nu numai la noi în țară și în alte țări, inclusiv în Statele Unite de Americii, de exemplu, când aveai an electoral, se spunea, domnule, discutăm teme interne, că oamenii nu sunt interesați de teme externe. Între timp, interesul oamenilor către temele externe este din ce în ce mai mare. Și aici lucrul acesta se întâmplă datorită sau din cauza. Depinde cum pui accentul presei și comunicării globale, care a atins o altă dimensiune. Apar orgolii, simpatii și antipatii, inclusiv în materie de politică externă.

De câțiva ani, aici, de 10-20 de ani, sociologii ne prezintă tot felul de studii privind preferințele oamenilor raport cu alte țări, în raport cu temele, în raport cu liderii politici. Deci, iată cum temele externe au ajuns să influențeze politica internă și are legătură și cu globalizarea pe care unii o atacă, alții o promovează. E ceva care se întâmplă de la faptul că telefoanele mobile — 90% dintre ele — se produc în China și dacă o strâmtoare sau un traseu comercial este blocat, atunci suntem influențați și noi. Războiul început de Rusia în Ucraina este o particularitate, ne afectează pe noi mai mult decât pe alții și nici nu aș putea să-i spun neapărat că este o temă de politică externă, pentru că, în funcție de ceea ce se întâmplă în acest conflict militar, în România se pot întâmplă anumite lucruri sau nu.

Dacă în Ucraina, Putin ar fi reușit acum 4 ani să cucerească Kievul în acea noapte sau în zilele care au urmat, așa cum de altfel a calculat inițial - aduceți-vă aminte că soldații aveau ținuta de paradă în rucsac, da, deci ei se așteptau să facă defilare pe străzile Kievului câteva zile mai târziu - dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, atunci Rusia era din nou o țară vecină cu noi, iar politica românească infiltrată masiv de pro-ruși, probabil că ar fi arătată altfel. Adică mult mai rău astăzi. Deci temele interne și externe nu prea mai pot fi disociate cu atâta ușurință.

Plus dezinformarea...

Vă dau un alt exemplu, mă gândeam la el zilele trecute, premierul Ilie Bolojan, care a furat un TIR din Germania... unde să fii? Cum poți să accepți astfel de idei? Și lista este lungă, lungă.

Mi-am făcut teza de doctorat în științe politice pe modele de comunicare publică din perspectivă istorică și sunt destul de sensibil la tipurile de comunicare publică repetitive. Modelul este același. Avem astăzi sau am avut săptămâna trecută acel articol despre șeful SPP, Pahonțu. În această dimineață am văzut că există, mi-a arătat cineva o fotografie în Craiova și înțeleg că există și în București un afiș mare cu imaginea generalului Pahonțu și un mesaj puternic negativ.

Când am mai avut noi așa ceva? Îîn urmă cu 12, nu știu, 13, 14 ani, în zona Unirii, un mesaj împotriva Patriarhului Daniel. Modelul identic: chipul persoanei, mesaj negativ. Până la urmă a fost un scandal la vremea respectivă. Totuși, cine își permite așa ceva? Și eu plătesc și vă pună chipul pe un afiș și zic ce vreau despre dumneavoastră.

Deci, ăsta este un model de comunicare repetitiv, de regulă, care încearcă să introducă sau să inducă o temă gravă, extraordinară, să dezbine lumea. Observați că aproape despre orice subiect am discuta, discuția se rupe în două. Unii care sunt 100% pro și alții care sunt 100% contra. Nuanțe nu mai există. 

Se întâmplă în România, se întâmplă aproape peste tot, iar polarizarea... Și când vorbim despre războiul hibrid, așa se construiește.

Apropo de teme care pot dezbina. Dacă urmărim ce s-a întâmplat peste vară, e totuși greu de înțeles de ce politicieni români aflați în funcție, într-adevăr, interimar, interimar sau nu, nu au anticipat ce s-a întâmplat cu Dunărea. Sunt studii făcute de atâta vreme. Sunt o grămadă de cercetări pe care poți să le vezi, să le verifici, să le citești. Nu e ca și cum de fiecare dată iarna ne ia prin surprindere. Ce s-a întâmplat cu Dunărea în acest an și cu centrala de la Cernavodă este, până la urmă, și vina politicienilor.

Bun. Apropo de comunicare, am mai spus acest lucru public. Spre deosebire de unii care critică și l-au criticat pe ministrul Miruță, fiind în același timp ministrul Apărării și ministrul Transporturilor, eu cred că ministrul a încercat să găsească soluții într-un moment destul de atipic.

Dar sunt anumite teme în care politicul n-ar trebui să iasă prea mult în față, mai ales când e vorba de lucruri tehnice. Dacă vorbești despre o operație sofisticată, nu ministrul Sănătății potrivit să vorbească despre acea operație sofisticată. Iese exact chirurgul, da, sau echipa de chirurgi care au făcut acea operație. Dar, repet, nu e o critică, este un punct de vedere. 

Părerea mea e că a făcut față destul de bine, pentru că și acesta este un test al oamenilor politici. Cât de bine duc în fața criticii. Iar critica este o constantă. Nu există politician necriticat.

Dacă mâine dumneavoastră sunteți numită nu știu pe ce poziție guvernamentală, dintr-o dată vă treziți că oameni despre care nu știți nimic, n-ați auzit, n-ați interacționat, vorbesc despre dumneavoastră. Deci critica este o constantă.

În cazul domnului Miruță vorbim despre un șir de greșeli care au fost făcute, dar nu-i putem imputa și subiectul debitului a fost exagerat. Dunărea crește și scade de câteva mii de ani, dacă nu chiar zeci de mii de ani, asta e. În Germania sau nu știu exact în ce oraș a fost, a fost descoperită o inscripție pe piatră, ceva de genul mesaj: „Peste secole, dacă Dunărea a scăzut la acest nivel, înseamnă că va fi foamete.”

Asta au înțeles oamenii acum câteva sute de ani: mesajul să-l transmită peste secole.

Bun, când s-au construit aceste centrale, pentru că nu-i numai centrala de la Cernavodă, este și cea din Bulgaria, este și cea din Ungaria, s-a luat în calcul inclusiv acest lucru, motiv pentru care există procedura de închidere pe perioada unui debit insuficient.

Mai departe, că se pot găsi soluții tehnice să se construiască nu știu ce diguri, este altceva. Problema nu era legată de Dunăre, iar aici critica, după părerea mea, este reală, problema nu era legată de Dunăre și de debitul apei, nici de centrala de la Cernavodă, ci problema este cum construiești un mix de resurse energetice, inclusiv chestiunea legată de baterii. Da, și aici am văzut cu viteza luminii cum s-au identificat vinovați, mai exact ministrul, fostul ministru Ivan.

Și am stat și eu și m-am gândit: dar câți zeci de ani o fi fost Ivan ministrul Energiei înainte de domnul Miruță? Și veți vedea, că, imediat politicul, indiferent că sunt unii sau alții, identifică un vinovat, pun o ștampilă și se merge cu aceeași ștampilă mai departe. Asta este o comunicare toxică. Poate că un partid sau un grup politic consideră că au făcut o mișcare deșteaptă și au câștigat puncte.

Nu câștigi nimic cu minciuna pe termen mediu, iar tu poți să câștigi ceva atenție pe termen scurt. Iar noi suntem astăzi în acest tip de blocaj pentru că politicienii au uitat să urmărească interesul public și se duc pe interese mici. 

Despre negocierile pentru formarea noului Guvern

Revenind la ce se întâmplă în politică, săptămâna aceasta este posibil să avem o nouă numire. Sunt mai multe scenarii luate în calcul și, evident, se fac sondaje. Partidele își fac propriile cercetări, unele dintre ele nici nu ajung la presă. Care credeți că este varianta pe care ar putea să o voteze Parlamentul? Pentru că până la urmă, despre asta este vorba. Trebuie să aduni voturi.

Întrebarea sună foarte bine, răspunsul este complicat. Pentru că dacă ar fi fost o ecuație simplă, am fi avut un guvern înainte de 1 august. A fost un moment în care aproape că se ajunsese la o formulă, undeva la mijlocul lunii iulie, după momentul Veștea. Dar s-a ratat. Cred că a fost și un calcul de tipul: să lăsăm acest Guvern, chiar dacă este interimar, să finalizeze PNRR-ul. Azi suntem în 31 august, se finalizează PNRR-ul.

Nu am niciun fel de informații, deci, nu știu, dar am văzut în presă, inclusiv la dumneavoastră, că președintele ar intenționa să facă o nouă nominalizare. 

A spus totuși că va face noi consultări. Cumva a venit informația de la dumnealui. Acolo s-a brodat un pic.

O să vedem. Cert este că în acest moment nu știu dacă există o majoritate clară. În continuare, PSD și PNL nu au ajuns la un acord, nici măcar să zic așa, din interes național. Fiecare își menține poziția. Sunt două poziții greu de conciliat. PNL-ul dorește și a spus că votează - iar Ilie Bolojan spunând și public, cred că își respectă angajamentul - un guvern, dar 100% independent, tehnocrat, în timp ce PSD-ul acceptă numai un premier independent tehnocrat. Folosesc cele două cuvinte pentru că ele sunt folosite ca fiind sinonime, ceea ce nu-i chiar așa.

Ar putea fi domnul Burnete, deși chiar ar fi o surpriză să fie.

Deci, deocamdată nu cred că există nicio palmă bătută pe niciun subiect. Am văzut și știri extraordinare pe cine urmează să voteze UDMR-ul. Eu știu că nu există o astfel de confirmare. Da, sunt luate în calcul niște principii, dar astăzi, luni, nu știu să existe vreun acord pe vreo formulă.

E interesant ce spuneați despre PNL ceva mai devreme, pentru că acum avem două variante de PNL. Avem PNL aripa Bolojan și PNL aripa conservatoare, iar acea aripă conservatoare, care este într-adevăr mai mică numeric, ar putea să facă parte din guvern și să și voteze.

Da, știu și au fost și în presă discuțiile acestea, vom vedea. În momentul de față nu există o majoritate pentru o formulă sau alta.

Credeți că sunt șanse să se găsească o soluție în această săptămână, pentru că soluția ar putea să fie ori să-i convingi pe liberalii Bolojan, ori pe cei de la USR. 

Depinde de mai mulți factori. Evident, un factor important este președintele, adică președintele poate să spună: „OK, am așteptat și vara, am așteptat și finalizarea PNRR-ului. Din momentul ăsta tranșați subiectul, pentru că nu mai are rost să întârziem prea mult.” Acesta poate fi un factor, iar celălalt factor: știm și s-au făcut declarații inclusiv astăzi că PSD-ul dorește să obțină o majoritate cu un guvern aproape politic și un prim-ministru independent. O să vedem în ce măsură această formulă are câștig de cauză.

PSD-ul. Apropo, PSD-ul s-a întrunit la Sinaia într-una din acele ședințe, cum se făceau pe vremuri. Ne aducem aminte, erau niște ședințe în care se luau niște decizii interesante, în spatele ușilor închise. Erau vremurile acelea ale strategilor PSD. Poate că organizarea unei astfel de ședințe într-o epocă în care lucrurile nu se mai petrec așa e un semnal că se dorește o revenire la formula cea veche a PSD-ului. 

De ce nu se mai petrec așa că aici? Nu, nu, nu prea am înțeles.

Este o altă eră, cea în care lucrurile sunt mult mai transparente. E comunicare, a se face foarte direct.

Ce înseamnă mult mai transparent? Zilele, săptămânile acestea, în discuții informale, au fost trecute în revistă zeci de nume pentru diferite formule, numai pentru poziția de prim-ministru. Zeci de nume. Din acele nume, foarte multe probabil că se vor regăsi în final. Unu, două, trei nume.

Ce faci? Ce înseamnă transparență? Expui 50 de nume ca în final să nu fie niciunul. 

Am citit lista cu posibili membri ai Guvernului... Ce să spui? Există discuții informale, așa ajungi la o concluzie, arunci pe masă: „Domnule, dar cutare n-ar fi bun.” Asta nu înseamnă că trebuie să ies imediat la un comunicat de presă și să spun eu, președinte de partid: „Am băut o cafea cu nu știu cine și ne-am gândit la X sau la Y.” Nu, nicăieri nu se face așa.

Iar legat de aceste întâlniri, sunt absolut firești. Este normal să te întâlnești cu membrii Parlamentului. 

Am văzut un calcul astăzi care arăta că totuși guvernul ar putea să treacă într-o anumită formulă, cu voturile conservatorilor din PNL, cu voturile grupului condus de domnul Ponta, cu neafiliații, cu UDMR-ul, cu celelalte minorități în afară de cea maghiară, deci cumva s-ar fi ajuns. Au făcut calcule jurnaliștii că s-ar putea ajunge totuși la numărul necesar de voturi.

Eu cred că reluarea sesiunii parlamentare în format fizic este foarte importantă, pentru că noi am mai avut sesiuni extraordinare, dar în principal au fost online, ceea ce regulamentul Parlamentului permite. Și în momentul acesta oamenii se întâlnesc față în față și pot să știi dacă te bazezi sau nu te bazezi pe anumite voturi.

Sunt zone dintre cele menționate de dumneavoastră foarte disciplinate. De exemplu, dacă UDMR-ul spune „da, votăm”, atunci vor veni 30 și ceva, nu știu exact câți membri are UDMR în Parlament, vor veni în bloc, da. Sunt și zone mai volatile, adică acei independenți care și-au dat demisia. Nu știi cât de grup mai este grupul minorităților, unde, de regulă, sunt disciplinați.

Deci, iată, ai avea în jur de 50 de voturi în afara PSD-ului, cu o anumită disciplină de vot, dar până la 233 cred că mai e un pic.

E posibil ca săptămâna viitoare să avem un tablou mai clar, pentru că după o săptămână de activitate parlamentară, mă rog, mâine începe după aproape o săptămână. Cei care negociază vor putea să înțeleagă mai bine. Noi, ca țară, nu cred că ne permitem un nou refuz al Parlamentului. Deci dacă pe hârtie nu ai 240, eu nu m-aș duce la vot.

A fost o perioadă în care președintele a scăzut foarte mult din popularitate și și-a pierdut inclusiv din fanii vechi pe care îi avea și oamenii care l-au votat. Credeți că într-adevăr președintele a greșit pe termen lung și că va deconta?

Și cu guvernul... Există om politic sau președinte în România sau în Franța, sau cancelar în Germania sau în Statele Unite ale Americii care să câștige cu 51% și să rămână peste 50% pe toată perioada mandatului? Aproape toți președinții sau cancelarii au un moment de scădere după ce sunt aleși. De ce? Pentru că apar exact aceste așteptări neîmplinite.

Fiecare votant zice: „A, păi trebuia să facă așa și nu invers.” Ori un președinte n-are cum să facă în 100 de moduri sau în 1000 de moduri. Poate să facă într-un singur mod. Și atunci când decide, poate mai bine, poate mai puțin bine, dar decide pe baza tuturor informațiilor pe care le are.

Și deși se face mișto sau chiar ironii la adresa formulei președintelui pe care a rostit-o într-o seară în fața Palatului Cotroceni, ca are de 100 de ori mai multe informații decât aveți voi, acea afirmație a președintelui este absolut corectă.

Am fost în situația, ca ministru sau chiar și ca rector, să iau decizii și, deși am informații, să nu pot să vorbesc despre ele. Pentru că am tot felul de constrângeri. Nu e cazul de informații secrete. Nici ca ministrul Educației n-am avut, nici la SNSPA. Dar ai tot felul de constrângeri: n-ai voie să dai informații private, n-ai voie să te antepronunți, n-ai voie să, nu știu mai ce, o grămadă de lucruri și numai în timp poți - când se finalizează anumite etape - poți să vii să spui: „Ei, iată de ce am procedat așa și nu invers.” În cazul președintelui este și mai complicat, pentru că sunt cel puțin două, dacă nu chiar mai multe servicii secrete care trimit informații și care... Uitați, au trecut 14 ani, pot să vă zic un lucru: La un moment dat primeam interpelări de la unii parlamentari privind transportul elevilor, că de ce nu decontăm transportul elevilor? Nu înțelegeam, domnule, cum adică? Cum să nu decontăm transportul elevilor? Ca după aceea să constat că erau tot felul de șmecherii prin județe. Abonamentul elevului costa mai mult decât biletul zilnic pentru un adult.

Și apoi, săpând, găsesc legături între parlamentarii care îmi trimiteau interpelări și mă mustrau în Parlament și firmele care făceau astfel de șmecherii. Dacă ieșeam atunci public, evident, mă dădeau în judecată și câștigau, pentru că nu puteam să demonstrez firele din spate. Și atunci ce am făcut: Am pus toate aceste informații public. Iată cât costă: dacă biletul era 5 lei pentru un adult, pentru un elev era 6 lei și abonamentul se deconta la 31 de zile, în condițiile în care sâmbăta și duminica nu te duceai la școală.

Deci, uneori sunt tot felul de interese de 2 bani și tu ești acuzat că nu vrei să decontezi supraprețul abonamentelor elevilor.

Remus Pricopie Foto: INTERVIURILE ADEVĂRUL

Pricopie: „Politica și trădarea merg mână în mână”

Dar, revenind la discuția de mai devreme, sunt două partide sau cel puțin două porțiuni mari, două fragmente mari din două partide importante, care nu vor vota, cel mai probabil, formula propusă de președinte. Este vorba despre PNL, aripa Bolojan, și USR. Putem să ne așteptăm totuși și în aceste formule să existe niște trădări, pentru că sunt și acolo tot felul de frământări. Cu domnul Fritz, cu domnul Bolojan

Am vorbit despre sinonime. Cred că politica și trădarea, da, merg mână în mână.

De-a lungul secolelor au mers mână în mână și să nu neglijăm niciodată cât de mult pot răbda unii. Da, se pot întâmpla foarte multe lucruri, inclusiv în USR. USR pare unită zilele acestea, dar s-ar putea să constatăm că avem un nou guvern fără USR, dar cu ministrul USR.

Au fost niște informații că președintele ar dori să o păstreze pe doamna Țoiu

Puteți să lansați ipoteze, dar e...

E, într-adevăr, o situație care are legătură cu USR-ul. Doamna Țoiu e un om important în partid. Au păstrat-o pe dumneaei. Are, de asemenea, sens, pentru că ministrul de Externe nu e un om pe care să-l schimbi așa, foarte simplu, pentru că el și-a creat niște contacte acolo, a făcut niște pași, de exemplu, pentru întâlniri importante bilaterale.

Din păcate, cred că decizia de a menține ministrul X sau Y la Externe, Apărare și așa mai departe nu va fi o decizie care să se bazeze pe interesul domeniului respectiv. Va fi strict ecuație politică.

Nu e vorba de președinte, pentru că nu președintele are în buzunar 233 de voturi. Dacă ne-am fi gândit la acest lucru, n-am fi schimbat ministrul Apărării și ministrul de Externe de vreo patru-cinci ori în perioada de război.

Eu am spus ceea ce dumneavoastră ați spus acum, în momentul în care Bogdan Aurescu a fost schimbat și, atenție, a venit un profesionist, a venit Luminița Odobescu, dacă nu mă înșel, după Bogdan Aurescu, și am întrebat și eu: „Domnule, dar de ce totuși?” Păi, n-a numit consulii pe care i-au vrut unii politicieni.

Deci nu avea nicio legătură cu prestația domnului Aurescu de ministru de Externe. Un profesionist, un om foarte serios. Luminița Odobescu de ce a fost schimbată? Au fost ecuații politice. Acum, dacă ministrul de Externe va fi schimbat, nu se va întreba...

Regret că suntem în situația asta. O să vedem. Este prea devreme să ne pronunțăm pentru că, atenție, să nu credem că în momentul în care va fi nominalizat un prim-ministru vom ști automat și structura Guvernului. Da, acea persoană are la dispoziție 10 zile să se gândească și să negocieze, pentru că, de fapt, acea persoană, inclusiv domnul Veștea sau domnul Tomac, nu aveau 18 nume în buzunar și le-a pus pe masă în secunda următoare. Orice poziție politică este negociată.

„Un guvern mai neutru ar putea fi votat mai ușor”

Președintele are totuși două atuuri importante: să invoce alegerile anticipate și, de asemenea, să invoce PNRR-ul, să-i ia ca motive importante, și așteptăm și anunțul celor de la S&P. Poate să mizeze și pe acestea. Credeți că o va face?

Deși Nicușor Dan a ajuns să fie cel mai criticat român din toate timpurile, eu cred că Nicușor Dan este un om serios și nu ne-a dat de înțeles că accesează instrumentul constituțional numit dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Contextul se schimbă și poate să vină și să spună: „Da. Acum trei luni am zis asta. Între timp s-au întâmplat următoarele lucruri. Prin urmare, cred că trebuie să folosim și acest instrument constituțional.” Eu nu cred că îl va folosi.

Doi. Evaluarea externă, ratingul de țară, al treilea proces de evaluare, într-adevăr, se va derula pe parcursul lunii septembrie, cu anunțarea rezultatului la începutul lui octombrie. Eu m-am uitat de mai multe ori pe criteriile de evaluare.

De regulă, indiferent de firmă, standardele sunt aceleași, iar stabilitatea politică, predictibilitatea, direcția politică a unei țări reprezintă criterii importante.

Ăsta e motivul pentru care noi am trecut cam la limită, pentru că indicatorii economici, cum ne spun economiștii, s-au îmbunătățit, în principal deficitul. Și deci cred că este o prioritate ca undeva în jur de 25 septembrie, spun eu, cel târziu, pentru că, dacă nu mă înșel, în prima decadă din octombrie se va prezenta raportul, noi să avem deja un guvern funcțional.

Mai departe, încă o dată, sunt foarte multe variabile. Evident că președintele, în primul rând, are legitimitatea votului care a fost în urmă cu un an și jumătate și este firesc să aibă un cuvânt greu de spus în discuția cu partidele politice.

Eu cred că și PNL-ul, dacă va fi o formulă decentă, va vota, chiar dacă se vor duce în opoziție.

Așa cum Ilie Bolojan a ieșit și a spus: „Nu sunt de acord cu legea integrității, articolul Fritz”, cu toate astea, votează pentru că pune pe primul loc interesul României.

Și eu cred că, dacă guvernul va fi unul mai neutru, atenție, mai neutru, cred că și PNL-ul, cu sau fără participare, va vota. Și ar fi și o mișcare politică deșteaptă, pentru că în felul acesta se va dilua greutatea opozanților din PNL, acei conservatori menționați de dumneavoastră.

Deci, dacă lângă cei 15, să spunem, mai votează încă 15 prin decizia PNL-ului, importanța lor în toată această situație scade. De asemenea, relevanța AUR, care în toată perioada aceasta a încercat să capitalizeze, după părerea mea, ca de obicei, au exagerat în stilul George Simion, fără echilibru, fără inteligență și vor deconta la momentul potrivit. 

Tot în buzunarul președintelui ar sta și acest aspect legat de AUR. O eventuală dezlegare la o colaborare cu AUR. Credeți că președintele ar putea să o facă?

Avem UDMR, care a spus ferm „fără extremiști”. Îl avem pe președinte. Îl avem pe Sorin Grindeanu, care a spus că nu vrea guvern cu AUR, cel puțin nu în formula actuală. Eu pot să îmi dau seama cam la ce anume se gândește Sorin Grindeanu când spune acest lucru. Dar eu zic să lăsăm timpul să explice, pentru că și un partid se poate deteriora sau se poate îmbunătăți prin asta. Totuși, în AUR sunt câteva sute de politicieni activi și nu poți să spui că toți sunt din zona KGB. George Simion este mai greu să convingă că nu e din zona Kremlinului.

Sunt oameni pe care nu poți să-i acuzi, pentru că chiar nu multiplică mesajele Kremlinului în România de dimineața până seara, așa cum o face Șoșoacă sau așa cum o face Simion.

Deci, eu cred că până la urmă se va găsi o formulă, se va vota un guvern mai repede, dacă guvernul va fi mai spre neutralitate, să zic așa, spre un guvern independent, cu nuanțe politice. Dar dacă este un guvern politic, atunci se va vota mai greu.

Un guvern cu tehnocrați credeți că ar avea șanse în acest moment?

Păi, ca să aibă șanse, în primul rând, guvernul respectiv trebuie să fie dorit de cei care au voturi. Un guvern în general este politic. În situații particulare cauți o persoană mai puțin contondentă politic să conducă guvernul sau chiar miniștri. Se întâmplă și în alte țări, am avut și în Franța astfel de guverne.

Deci nu este ceva particular pentru România. În momentul de față, tensiunile dintre PSD și PNL s-au agravat. Să nu uităm USR-ul, deci USR-ul în momentul de față cred că nu mai votează absolut nicio formulă după ceea ce dumnealor consideră că li s-a întâmplat în mod nedrept și observați că acuză pe toată lumea, inclusiv pe președintele României.

Eu nu pot să validez o astfel de poziție. Pot să mă uit la nuanțele constituționale legate de acel articol, dar să spui că absolut toată lumea complotează împotriva USR-ului, nu, nu am cum să cred.

Cum vi s-a părut acest demers al PPE și Renew Europe? 

Absolut neinspirat, motiv pentru care seara au dat înapoi chiar cei care au semnat, că de fapt n-au vrut să zică așa și că au vrut să încurajeze și să acorde un sprijin. Absolut neinspirat.

Îi face un rău, pe lângă domnul Fritz, îi face un rău USR-ului tot acest demers?

Da, pentru că uneori în USR sunt foarte mulți oameni decenți, oameni serioși, oameni pregătiți. Din păcate, noi vedem, ca și în alte partide, vocile mai stridente. Vocile stridente nu fac bine niciunui partid. Da, mai ales USR-ului.

Se confundă vizibilitatea cu succesul. Dacă eu vă înjur pe dumneavoastră acum, în direct, de o manieră absolut vulgară, vom avea vizibilitate. Va fi știre. Și ce-am câștigat? Nimic.

Așa se întâmplă când auzi un politician cu stridențe de genul acesta.

Remus Pricopie Foto: INTERVIURILE ADEVĂRUL

Bolojan și scenariul prezidențialelor

Dar apropo de planurile pe care credeam că le are Ilie Bolojan, foarte multă lume i-a imputat faptul că își dorește să candideze la prezidențiale și că își face campanie electorală rămânând în opoziție. Dacă se va întâmpla asta, bineînțeles, Ilie Bolojan are șanse să devină un lider al dreptei și să-l contracandideze pe Nicușor Dan la prezidențiale cu succes. Sau ce se crede? Ce credeți că s-ar întâmpla?

Aici ne aflăm într-o situație clasică. Cineva lansează o ipoteză. Ipoteza, ca să circule, trebuie să fie siropoasă. Când vorbești despre campanii prezidențiale, trădări, planuri ascunse, finanțatori externi și așa mai departe, ai toate condimentele necesare ca acea teorie să circule.

Eu nu cred că Ilie Bolojan, în 2025 și 2026, avea ca prioritate campania prezidențială. Pur și simplu nu cred. Îl cunosc pe Ilie Bolojan de mulți ani. Sigur, a fost o perioadă în care n-am lucrat împreună, dar prima dată ne-am întâlnit când dumnealui a fost numit secretar general al Guvernului. Cred că în 2007 sau la începutul lui 2008 a stat puțin la Guvern, pentru că apoi a candidat la Oradea.

L-am cunoscut ca primar, știu ce a făcut, l-am vizitat ca ministru, ne-am întâlnit de mai multe ori. Nu este omul care să ardă etapele sau să se gândească la... încearcă să gestioneze temele la zi și temele pe termen.

Nu, pur și simplu. Nu cred posibil ca o deteriorare a relației dintre cei doi oameni politici să aibă legătură și cu un anume tip de competiție.

Competiția politică este absolut firească. Și, în același timp, dacă mă întrebați ce șanse are un lider de partid mare să candideze la prezidențiale, v-aș spune din start, fără să menționăm partidul și fără să menționăm numele președintelui partidului, că șansele sunt mari.

Eu cred că domnul Bolojan a demonstrat și la București, pentru că până acum avea imaginea omului politic extraordinar din teritoriu. Acum a demonstrat că poate să fie un om politic la nivel central redutabil.

A fost și președinte interimar 100 de zile, a fost și prim-ministru într-o perioadă foarte complicată. Are și această tranziție, cea mai lungă tranziție, pentru că, să știți, și această perioadă te poate coborî sau te poate sălta, că-ți place sau că nu-ți place de Ilie Bolojan. Este o altă discuție.

Dar nu poți să spui că Ilie Bolojan este un politician pe care să nu-l iei în calcul, așa cum Sorin Grindeanu este un politician pe care n-ai cum să-l neglijezi.

Este președintele celui mai mare partid politic din Parlament. Astea sunt datele.

Dintre politicienii care sunt acum în prim-plan în România: domnul Bolojan, Nicușor Dan, Călin Georgescu, George Simion, Dominic Fritz, cu cine mergem mai departe, cu cine ne vom întâlni în perioada alegerilor prezidențiale?

În politica românească avem două subiecte permanente: scandaluri și discuții despre alegerile prezidențiale.

Am să vă rog însă să vă gândiți că în 2009, după alegerile prezidențiale, când domnul președinte Băsescu a fost reales, nu discuta nimeni despre Klaus Iohannis. În 2014, după alegerile prezidențiale, nu discuta nimeni despre Viorica Dăncilă, care a fost candidat de numărul doi.

În 2024, după alegerile anulate, în secunda aia, nu erau discuții despre Nicușor Dan. Au ajuns să fie pe 17 decembrie. Cred că atunci a anunțat, dar a fost un moment atipic, cu alegeri cu repetiție.

Aduceți-vă aminte că vorbeam despre domnul Geoană care era deja președinte de prin 2021-2022, sondajele erau peste 157%... n-a fost...

Deci, eu cred că ar fi bine să ne concentrăm mai puțin pe alegerile din 2030 și pe scandaluri și poate ne gândim totuși la problemele pe care România le are de rezolvat în 2026, 2027, poate 2028. Pentru că, totuși, sunt alegeri parlamentare înaintea celor prezidențiale.

Și mai spun un lucru care ar putea să pară împotriva trendului astăzi: de regulă, președintele în funcție are prima șansă. De regulă, iar acest „de regulă” se aplică nu numai în România, ci și în alte țări. Se întâmplă să piardă, dar, de regulă, președintele în funcție are prima șansă.

Și am să vă spun de ce. Pentru că la început oamenii sunt nemulțumiți, așa cum au fost nemulțumiți de Klaus Iohannis. Și după 5 ani, și dacă îți place, și dacă nu-ți place personajul, președintele în funcție, vii și spui: „Da, domnule, nu mi-a convenit când a luat decizia X sau Y, dar iată că în medie a ținut echilibru. Refer acest om pe care poate nu-l plac, dar mi-a demonstrat în 5 ani cât ține echilibru.”

Deci, de regulă, are prima șansă.

Nicușor Dan procedează corect, că nu acționează electoral. Ci acționează gândindu-se, repet, în funcție de informațiile pe care le are pe masă, în funcție de toate datele. Unii sunt nemulțumiți. Vor fi în continuare că niciodată nu reușești să-i mulțumești pe toți.

Până la urmă, aici pot fi și greșeli. Este și președintele om, nu? Deci pot fi și greșeli sau pot fi decizii corecte, dar neplăcute.

A greșit Ilie Bolojan când a tăiat? A fost comentat, înjurat încă o dată, „hoț de tiruri” și așa mai departe. Dar datele arată că a reușit, cel puțin parțial, să vindece o rană serioasă a acestei țări. N-are cum să-l iubească pensionarii cărora le-a introdus taxe pentru sănătate, profesorii cărora nu le-a... ba dimpotrivă, la plata cu ora a tăiat masiv, dar în final constat că a avut echilibrul necesar. Dacă ar fi fost populist, ajungea la 18% deficit.