Analiză PSD revine la origini în era Grindeanu. „Nu schimbă direcția, ci doar o învelește în moralism și religie”
0Congresul PSD a marcat revenirea foștilor lideri și începutul unei etape dominate de prudență și apel la tradiție. „Adevărul” a discutat cu politologii Cristian Pîrvulescu și George Jiglău despre sensul epocii Grindeanu și felul în care partidul se repoziționează ideologic.
Congresul PSD de vineri, când a fost ales președinte Sorin Grindeanu, a pus în scenă o revenire simbolică la trecutul partidului. De la absența lui Liviu Dragnea până la reabilitarea lui Adrian Năstase și revenirea la relații mai bune cu Mircea Geoană, momentul a fost mai degrabă o reafirmare a tradiției decât o reformă doctrinară. „Adevărul” a discutat cu analistul George Jiglău și cu politologul Cristian Pîrvulescu despre sensul repoziționării PSD între tradiție, conservatorism și respingerea progresismului.
Reîntoarcerea simbolică a foștilor lideri
Pentru Cristian Pîrvulescu, congresul PSD a fost mai degrabă un exercițiu de reafirmare decât de reînnoire: „Congresul PSD a fost mai degrabă o ceremonie de relegitimare prin memorie decât un moment de reînnoire. Revenirea lui Adrian Năstase și Mircea Geoană a sugerat dorința partidului de a se reconecta la o perioadă de forță și respectabilitate, când PSD părea capabil să domine scena politică fără complexe. Ion Iliescu nu a fost, desigur, prezent – dar năluca sa a plutit peste sală, ca simbol al autorității paternaliste care definește ADN formațiunii. Sorin Grindeanu a preferat astfel un mesaj al continuității controlate, prin care speră să recupereze electoratul conservator și patriotic, sub semnul ordinii și tradiției, nu al revoltei. Așa că epoca Grindeanu poate fi descrisă drept una a prudenței strategice în care PSD nu inovează, dar se întărește prin recursul la memorie și nu fascinează, dar vrea să demonstreze că rămâne esențial pentru stabilitatea sistemului politic".
George Jiglău, lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și președinte al Centrului pentru Studiul Democrației, completează: „Au fost invitați și au venit foști lideri PSD, dar nu toți foștii lideri. Rămâne marcantă absența lui Liviu Dragnea, cu care Sorin Grindeanu are o istorie complicată, dar care emite idei mai apropiate de zona electoratului AUR.”
Evitarea discursului progresist
Pîrvulescu consideră că distanțarea de progresism nu reprezintă o mutație doctrinară, ci o adaptare la o majoritate conservatoare: „PSD nu se delimitează de progresism, ci doar confirmă o absență istorică. Partidul nu a fost niciodată progresist în sens doctrinar și nici măcar nu a încercat să se apropie de stânga în accepțiunea europeană. A funcționat, de la început, din vremea FDSN, ca o confederație de grupuri de putere locale, pragmatică și clientelară, fără o identitate ideologică solidă. Retorica ‘creștină’ de astăzi nu e o convertire, ci o reambalare morală de circumstanță a unui partid interesat doar de accesul la resurse, care încearcă să-și legitimeze dominația în termenii valorilor tradiționale. Prin urmare, distanțarea de progresism nu e o mutație doctrinară, ci o strategie de confort electoral. Sorin Grindeanu nu schimbă direcția, ci doar o învelește în moralism și religie, pentru a corespunde a ceea ce ‘tehnologii electorali’ ai partidului cred că ar fi majoritatea cultural-conservatoare.”
Jiglău adaugă că modificarea Statutului PSD, prin referințele la valorile creștine, nu marchează o schimbare profundă: „PSD nu a fost niciodată cu adevărat progresist. Eliminarea termenului din statut e mai degrabă o clarificare, nu o schimbare de esență.”
Epoca Grindeanu – stabilitate, nu reformă
Potrivit lui Pîrvulescu, epoca Grindeanu nu aduce o nouă orientare, ci o continuitate în mecanismele de control care definesc PSD de peste trei decenii:
„Epoca Grindeanu nu inaugurează nimic, ci continuă mecanismele de control care definesc PSD de peste trei decenii. Sorin Grindeanu nu este autorul unei orientări, ci managerul unei structuri de interese care se reproduce prin disciplină și conformism. Cum partidul nu are ideologie, ci doar instinct de conservare, așa-numitul viraj creștin-social nu este decât un ambalaj moral pentru același sistem clientelar și birocratic. PSD nu e un partid al valorilor, ci o organizație de putere, o federație de elite locale care-și negociază loialitățile. Grindeanu nu propune o viziune, ci garantează liniștea care să protejeze ordinea existentă. În acest sens, ‘epoca Grindeanu’ e mai curând o suspendare a politicii, un fel de timp – probabil intermediar – care să asigure supraviețuirea sistemului, nu reformarea lui.”
Jiglău formulează mai echilibrat: „Grindeanu încearcă să mențină echilibrul între un PSD tradițional și respingerea extremismului. PSD rămâne un partid conservator moderat, preocupat de echilibru social.”
Țintește această repoziționare electoratul AUR?
Profesorul Pîrvulescu explică faptul că direcția PSD nu se limitează la o competiție electorală cu AUR, ci la o schimbare structurală cu potențiale consecințe asupra democrației: „Parțial, dar efectele depășesc simpla competiție electorală. PSD se înscrie tot mai clar într-o alunecare spre conservatorism populist, apropiată de experiențele SMER în Slovacia și ale Socialiștilor lui Igor Dodon în Republica Moldova. Ambele formațiuni au renunțat la mimarea democrației și la solidaritatea socială în favoarea unui naționalism religios și moralist, menit să camufleze relațiile de putere. Eșecul acestor modele nu e doar politic, ci și moral. Ori, refuzul de a recunoaște războiul hibrid și pericolul rusesc – inclusiv sub forma infiltrării ideologice – a dus la prăbușirea credibilității și la compromiterea valorilor democratice. PSD riscă să repete acest drum, devenind un partid care sacrifică democrația pe altarul puterii fără morală. Sub pretextul apărării valorilor tradiționale, partidul pare să substituie gândirea critică prin conformism, iar pluralismul prin disciplină. Nu mai e vorba doar de oportunism, ci pare să fie începutul unui proces de transformare structurală care pune în pericol cultura democratică însăși.”
Jiglău completează cu o nuanță pragmatică: „Grindeanu a exclus public orice alianță cu AUR și s-a poziționat împotriva populismului. Strategia PSD e de a recâștiga foști alegători fără a aluneca spre extremism.”
Congresul PSD a confirmat că partidul preferă stabilitatea în locul reformei și memoria în locul inovației. Cristian Pîrvulescu avertizează asupra riscului ca apelul la tradiție să devină un pretext pentru autoritarismul moral, în timp ce George Jiglău remarcă tentativa lui Grindeanu de a păstra PSD într-o zonă de echilibru între tradiție și modernitate.
Rezultatul, spun ambii analiști, este un partid care caută să-și conserve puterea într-un context politic tot mai polarizat.
Se încarcă comentariile...
