Mirabela Grădinaru, la Kiev în locul lui Nicușor Dan. Analist: „Constituția României este foarte clară asupra reprezentării”

Absența lui Nicușor Dan de la Ziua Independenței Ucrainei, marcată luni la Kiev, a fost compensată prin prezența Mirabelei Grădinaru, care a participat la evenimentele dedicate Primelor Doamne și Primilor Domni. Decizia ridică însă semne de întrebare față felul în care România a ales să fie reprezentată la un eveniment diplomatic extrem de important. Cătălin Done, expert în politică și securitate și vicepreședinte al ESGA România, atrage atenția că situația este cu atât mai neobișnuită cu cât funcția de „Primă Doamnă” nu este reglementată în România și nu conferă competențe de reprezentare diplomatică. În opinia sa, în diplomație absența unui șef de stat transmite la rândul ei un mesaj, iar prezența partenerei sale la Kiev ridică întrebări despre cine a reprezentat, de fapt, România la acest eveniment și despre modul în care este gestionată relația cu Ucraina.

Foto: Administrația Prezidențială

De Ziua Independenței Ucrainei, marcată luni la Kiev, Nicușor Dan nu a fost prezent fizic. 

Președintele a participat prin videoconferință la reuniunea „Coaliției de Voință”, coprezidată de Marea Britanie, Franța și Germania, unde a discutat despre incidentele cu drone la frontierele NATO și despre securizarea Mării Negre.

La Kiev a ajuns însă Mirabela Grădinaru, invitată de Olena Zelenska la un „Summit al Primelor Doamne și al Primilor Domni”. Ea a fost întâmpinată personal de Volodimir Zelenski, iar Administrația Prezidențială a folosit explicit în comunicate titulatura de „Prima Doamnă a României”.

Mirabela Grădinaru și Maia Sandu Foto: Administrația Prezidențială

„Constituie un caz relevant pentru analiza raportului dintre reprezentarea diplomatică”

Folosirea oficială a titulaturii de „Prima Doamnă a României” în cazul Mirabelei Grădinaru capătă o semnificație aparte în contextul vizitei la Kiev. Funcția nu este prevăzută în Constituție și nu conferă atribuții oficiale, iar asocierea acestei titulaturi cu participarea la un eveniment diplomatic important ridică problema statutului pe care Administrația Prezidențială i-l atribuie, de fapt, partenerei șefului statului.

„E o întrebare extrem de dificilă și extrem de complicat de explicat, pentru că prezența doamnei Grădinaru la Kiev, cu ocazia Zilei Independenței, sigur, și în absența președintelui, constituie, din punctul meu de vedere, un caz relevant pentru analiza raportului dintre reprezentarea diplomatică, legitimitatea simbolică și chiar construcția socială a autorității politice, de care președintele Dan suferă în momentul de față. Evenimentul este cu atât mai interesant pentru mine, cel puțin din punct de vedere social și antropologic, cu cât Administrația Prezidențială a utilizat explicit titulatura de «Prima Doamnă a României» în comunicatele oficiale”, a explicat Cătălin Done.

Rămâne însă întrebarea în ce calitate a participat, de fapt, Mirabela Grădinaru la evenimentele de la Kiev. În diplomația publică, persoane fără o funcție instituțională pot avea un rol în transmiterea unor mesaje politice și simbolice, însă statutul lor și felul în care sunt percepute de partea gazdă contează în egală măsură.

„Ce anume a reprezentat, cu adevărat, doamna Grădinaru în acest moment, în acest eveniment? A reprezentat persoana, partenera șefului statului? A reprezentat o actriță autonomă a diplomației publice? Să știți că în diplomația publică se utilizează astfel de elemente. Sau a reprezentat statul român? Pentru că, în orice sistem social, am observat lucrul acesta de-a lungul anilor de cercetare, semnificația publică a unui act de reprezentare ca acesta nu este determinată exclusiv de intenția actorului, ci mai degrabă de codurile simbolice prin care comunitatea receptoare interpretează poziția acestuia”, a subliniat analistul.

Absența președintelui transmite, la rândul ei, un mesaj

Pe de altă parte, în această logică, absența lui Nicușor Dan are propria semnificație, chiar dacă România și-a afirmat public sprijinul pentru Ucraina.

„Cu alte cuvinte, atât actorul, partea ucraineană, cât și societatea românească pot intenționa să perceapă diferit această vizită. Pentru că, în diplomație, prezența este un mesaj, iar absența este, de asemenea, un mesaj. Statul român comunică nu numai prin discursuri și documente oficiale, ci și prin cine participă și cine nu participă la astfel de evenimente. Sigur, intenția declarată a fost una extrem de clară în comunicatul oficial al Administrației Prezidențiale, România se solidarizează și rămâne solidară cu Ucraina. Dar efectul simbolic posibil al acestei prezențe a doamnei Grădinaru este unul puțin diferit, pentru că România nu este reprezentată la nivelul șefului statului, ci prin partenera acestuia, într-un eveniment în care alte state sunt reprezentate fie de președinți, fie de persoane care ocupă deja un rol instituțional extrem de clar”, a explicat Cătălin Done.

Aici apare și problema delimitării dintre reprezentarea oficială a statului și rolul simbolic asociat soției sau partenerei șefului statului. Constituția stabilește fără echivoc că președintele reprezintă statul român în plan extern, în timp ce funcția de „Primă Doamnă” nu are un statut juridic și nici atribuții diplomatice.

„Constituția României este foarte clară asupra aspectului reprezentării. Avem celebrul articol 80, care stabilește că președintele reprezintă statul român și este garantul reprezentării naționale. Constituția nu consacră o funcție de primă doamnă, iar legislația națională nu îi atribuie competențe diplomatice. Este foarte interesant, sau va fi foarte interesant, modul în care diplomația de la Kiev a perceput prezența doamnei Grădinaru și absența domnului președinte Dan, care, repet, este singurul actor la acest nivel, de șef de stat, care poate reprezenta statul român”, a subliniat analistul.

„Tot timpul alegem să avem parte de o reprezentare de nivel secundar”

Episodul de la Kiev trebuie privit și în contextul mai larg al relației Bucureștiului cu Ucraina. România și-a afirmat constant sprijinul pentru Kiev la nivel politic și instituțional, însă există, în opinia lui Done, o diferență între această poziționare publică și nivelul la care România alege uneori să fie reprezentată la reuniunile dedicate Ucrainei.

„România, cel puțin la nivel declarativ, la nivel discursiv, este solidară cu Ucraina. Dar în momentul în care vine vorba de gesturi simbolice, care în diplomație contează mult mai mult decât declarațiile pe care le facem prin comunicatele Administrației Prezidențiale, se pare că lipsim cu desăvârșire. Tot timpul alegem să avem parte de o reprezentare de nivel secundar. Ne aducem aminte că la diferite reuniuni cu privire la susținerea Ucrainei au fost trimiși ba secretari de stat, ba ministrul Afacerilor Externe”, a explicat Cătălin Done.

Participarea lui Nicușor Dan prin videoconferință la reuniunea „Coaliției de Voință” trebuie privită separat de absența sa fizică de la Kiev.

„Când vine vorba de asumarea unei poziții clare, ferme, pare că Administrația Prezidențială se eschivează. Vizibilitatea nu este identică cu prezența. Lucrul acesta ar trebui să fie înțeles. Din punct de vedere diplomatic, relațiile au fost ridicate la nivel de parteneriat strategic. Lucrul acesta înseamnă că atât România, cât și Ucraina au dobândit încredere una în cealaltă, dar ar trebui ca acest parteneriat strategic să se concretizeze și prin beneficii nu doar pentru Ucraina, deci nu doar prin susținerea Ucrainei de către România la nivel instituțional european, ci și prin beneficii pentru interesul național al României”, a subliniat analistul.

Parteneriat strategic, dar fără o agendă comună clară

Parteneriatul strategic dintre București și Kiev are nevoie, însă, de obiective concrete și de o agendă comună. Cătălin Done dă ca exemplu formatul Odessa, care, în opinia sa, a rămas mai degrabă la nivel declarativ, fără rezultate palpabile.

„Noi nu vedem în momentul de față o articulare a intereselor comune ale celor două state. Din punctul acesta de vedere, cred că ar trebui să ne definim foarte clar această relație strategică, să ne definim obiectivele, să vedem dacă avem obiective comune, dacă avem obiective concurente și să încercăm să construim o foaie de parcurs comună a acestui parteneriat. Vedem formatul Odessa. A rămas, în momentul de față, doar pe hârtie. Există enunțate o serie de principii, dar ele rămân la nivel declarativ, nu se concretizează nimic în plan palpabil”, a explicat Cătălin Done.

România ar putea lua ca reper modelul Turciei, care își promovează mai ferm propriile interese în politica externă și reușește să le proiecteze dincolo de propriul spațiu regional.

„Totul depinde de modul în care diplomația românească, decidentul de politică externă și de securitate, alege să se raporteze în plan extern la interesul național al României. Declarativ, stăm foarte bine. În planul acțiunilor stăm prost și cred că, din punctul acesta de vedere, ar trebui să învățăm foarte multe de la Turcia, care reușește să își proiecteze interesele naționale dincolo de regiunea geografică în care se află. Cred că România ar trebui, în momentul de față, să devină o portavoce a intereselor proprii și a intereselor comune în Uniunea Europeană, raportându-ne atât la Republica Moldova, cât și la Ucraina. Și, de ce nu, să fie o rampă de lansare a strategiilor comune în domeniul politicilor și în domeniul securității”, a subliniat analistul.

Minoritățile, Bâstroe și Transnistria, dosare încă sensibile

Parteneriatul strategic lasă în continuare deschise mai multe dosare sensibile între București și Kiev. Printre acestea se numără problema minorităților, disputa privind canalul Bâstroe, dar și interesele României legate de Republica Moldova și de conflictul transnistrean. Cătălin Done avertizează că acestea ar trebui să fie parte din agenda bilaterală, mai ales în perspectiva unei eventuale soluționări a războiului din Ucraina.

„Să știți că România și Ucraina, deși au ridicat nivelul relațiilor diplomatice la nivel de parteneriat strategic, au încă o serie de disensiuni care ne împiedică să aprofundăm această relație. Este problema minorităților pe care ați menționat-o, dar mai sunt și alte probleme, probleme legate de protecția mediului, pentru că România și Ucraina încă au dispute privind canalul Bâstroe. În domeniul frontierei, România are interese în Republica Moldova, în soluționarea conflictului transnistrean, care, dacă nu va fi pus pe agenda discuțiilor publice odată cu soluționarea conflictului din Ucraina, s-ar putea să ne trezim cu o mare problemă geostrategică”, a explicat Cătălin Done.