Dreapta se regrupează, dar în tabere diferite

Încă de la începutul anilor `90, partidele româneşti care şi-au asumat tradiţia dreptei interbelice şi valorile celei europene, nu au creat niciun moment impresia că urmăresc aceleaşi

Încă de la începutul anilor `90, partidele româneşti care şi-au asumat tradiţia dreptei interbelice şi valorile celei europene, nu au creat niciun moment impresia că urmăresc aceleaşi obiective. În urmă cu 17 ani, PNţCD şi PNL nu au ajuns la un acord pentru a sprijini un singur candidat la primele alegeri prezidenţiale libere, diminuând considerabil atât şansele lui Radu Câmpeanu, cât şi pe cele ale lui Ion Raţiu, de a-l învinge pe Ion Iliescu. A urmat fărâmiţarea PNL în aripi şi partide-satelit, care au avut ca efect dispariţia acestei formaţiuni, până în 1996, din primul eşalon al politicii autohtone. Experienţa CDR, care a însemnat prima alternanţă la putere, după evenimentele din 1989, s-a dovedit falimentară. Liberalii au fost singurii care, părăsind Convenţia, s-au salvat de la retrogradarea în rândurile formaţiunilor neparlamentare. Constituirea Alianţei D.A., iniţial între un partid social-democrat (PD) şi unul liberal (PNL), a venit ca singura soluţie pe segmentul dreptei. "Acum se pregătesc să reintre în scenă: Acţiunea Populară, condusă de Emil Constantinescu şi PNţCD, al cărui lider este primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu. Popularii fostului şef al statului dau târcoale grupării Tăriceanu din PNL, în vreme ce ţărăniştii vor liste comune cu PD, deveniţi peste noapte populari. Dreapta românească se regrupează, încet şi sigur, în funcţie de relaţia cu Traian Băsescu. Adversarii preşedintelui gândesc o formulă PNL AP PIN, în vreme ce simpatizanţii săi au creionat deja o nouă Alianţă PD Platforma Stolojan-Stoica PNţCD.