De la demisia de budoar la demisia in haita

De-a lungul anilor, demisia a fost solutia la care au apelat, de voie, de nevoie, zeci de componenti ai echipelor guvernamentale, incepand chiar cu prim-ministrii. Prima si cea mai rasunatoare a fost

De-a lungul anilor, demisia a fost solutia la care au apelat, de voie, de nevoie, zeci de componenti ai echipelor guvernamentale, incepand chiar cu prim-ministrii. Prima si cea mai rasunatoare a fost in septembrie 1991, cea a premierului Petre Roman, despre care mai apoi s-a spus ca n-a fost o demisie, ci doar "o depunere de mandat". Petre Salcudeanu, tot de la Cultura, a demisionat dupa aparitia in presa a unei fotografii ce-l infatisa cu slitul descheiat in cladirea institutiei. Un alt ministru al lui Vacaroiu, mai mare peste domeniul Comertului, Petru Crisan, a fost nevoit sa-si paraseasca fotoliul de demnitar dupa ce presa afirmase ca amestecase prerogativele ministeriale cu afacerile proprii. Guvernarea din perioada 1997-2000 avea sa aduca operatia "demisia" pe culmi nebatatorite inca. La inceputul lui decembrie '97, ministrul Tineretului si Sportului, Sorin Stanescu, si-a dat demisia, dupa ce fusese impins afara fara menajamente de catre premierul Ciorbea. In aceeasi luna, chiar inaintea Craciunului, a demisionat ministrul de Externe, Adrian Severin. Asta dupa ce presedintele Emil Constantinescu ii ceruse sa-si asume responsabilitatea pentru declaratiile ca 2-3 directori de mari ziare si doi sefi de partide sunt agenti ai unor tari straine, afirmatii neconfirmate de SRI.
Actul de vointa in grup
La sfarsitul anului avea sa-si dea demisia (verbal) ministrul Transporturilor, Traian Basescu, in urma furtunii pe care o iscasera declaratiile sale acide la adresa guvernarii Ciorbea. Alti patru ministri ai PD - Victor Babiuc, Sorin Frunzaverde, Bogdan Niculescu Duvaz, Bogdan Bujor Teodoriu - s-au alaturat lui Basescu, provocand o grava criza guvernamentala care avea sa-l coste, in martie 1998, pe Ciorbea, sefia guvernului. Urmasul lui Ciorbea, Radu Vasile, avea sa fie si el silit sa-si dea demisia, facand loc guvernului Mugur Isarescu. Cativa dintre componentii noii echipe au apelat si ei la arma demisiei. In ianuarie 2000 si-a prezentat demisia ministrul Invatamantului, Andrei Marga, dupa ce in Camera Deputatilor, exasperat de discutiile din Comisia de invatamant, declarase: "Nu mai accept ca haidamacii din aceasta sala sa se refere la mine in mod marlanesc". La 9 martie 2000 si-a depus demisia ministrul Apararii, Victor Babiuc, dupa ce premierul Isarescu i-ar fi spus ca are de ales intre demisie si revocare. O demisie rasunatoare mai ales prin efectele sale colaterale a fost cea din iunie 2000, a ministrului Transporturilor, Traian Basescu. In iulie, ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes, si-a depus si el demisia, dar negasindu-l pe premier in Palatul Victoria i-a lasat sepepistului de serviciu bucata de hartie spre a o depune pe masa sefului Executivului. Apelul la demisie a fost practicat de mai putine ori in vremea guvernului Nastase. La ea au fost nevoiti sa recurga Serban Mihailescu, Mircea Beuran si Hildegard Puwak, toti trei implicati intr-o serie de scandaluri publice.