Când Iohannis nu-i acasă, corupţia joacă pe masă!

Pe data de 12 februarie, când preşedintele României, Klaus Iohannis, participa la Reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, senatorii se lăsau impresionaţi de lacrimile şi de mirul lui Varujan Vosganian şi-l scuteau de cercetarea penală într-un dosar instrumentat de DIICOT.

Miercuri, 11 martie, când preşedintele Klaus Iohannis se afla în avion spre Polonia unde efectuează o vizită importantă, deputaţii din Parlamentul României au votat împotriva urmăririi penale a colegului lor Laszlo Borbely.

Întâmplător sau nu, în cele două cazuri flagrante de obstrucţionare a Justitiei, Klaus Iohannis nu se afla în ţară.  În cazul lui Vosganian, Klaus Iohannis a avut o reacţie extrem de nervoasă, pe bună dreptate, pentru că domnia sa are de suferit cel mai mult şi nu numai la capitolul imagine. Iohannis spunea atunci despre episodul Vosganian că nu s-a inţeles necesitatea schimbării şi nici faptul că „în faţa justiţiei, nu există decât o singură măsură: respectul faţă de lege, indiferent de persoană sau funcţie.” În mod categoric, se impune o reacţie a preşedintelui şi în cazul Laszlo Borbely, chiar dacă are acum pe cap agenda vizitei din Polonia. Se va găsi vreun consilier sau vreun „serviciu” care să-l informeze că „băieţii” de la Casa Poporului au comis-o din nou.

Nu vreau să speculez că a existat o programare strategică a voturilor din Parlament şi la Vosganian şi la Borbely, astfel încât să se întâmple, taman atunci când Iohannis e plecat din ţară. În tot cazul, „şmecheraşii” din Parlament, care râd acum pe la spate, bucuroşi că au mai „albit” pe unul de-al lor, să nu-şi facă iluzia că vor scăpa de furia „Panzerului” de la Cotroceni.

Sigur că Preşedintele nu poate controla votul din Parlament, dar ar putea impune un soi de standard moral măcar la nivel informal, lucru care ar mai linişti şi pe scepticii care spun că ne tot îndepărtăm de schimbarea promisă după 16 noiembrie.  Pe de altă parte, echipa lui Iohannis va putea specula astfel de evenimente nefericite, în vederea creării unui orizont de aşteptare şi speranţă că „România lucrului bine facut” va fi posibilă doar atunci când preşedintele va avea un guvern şi o majoritate parlamentară favorabile politicii domniei sale. Dar oare mai avem răbdare?