Vacanţa a fost binevenită şi cu multe momente de reflecţie. Dacă urmărim ştirile, aflăm nenumărate motive de nelinişte, deşi poate că sunt legate de evenimente îndepărtate şi nu sunt parte din experienţa noastră zilnică.
Deja de trei ani, alegerile legislative anticipate sunt latimotivul celor cărora nu le-au convenit rezultatele scrutinului la termen din decembrie 2016. Să trecem în revistă câteva dintre motivele pentru care, cel mai probabil, următoarele alegeri legislative din România vor fi la termen şi nu anticipate.
Promisiunea reiterată a preşedintelui Trump de a include pe lista unor eventuale lovituri aeriene ţinte culturale din Irak reprezintă o noutate absolută în tehnica modernă de purtare a războiului.
„Mai e mult? Că mă cam doare spatele!”; „Mai e ceva. Urcăm dealul ăsta şi după mai avem vreo 15 minute. Hai, lasă-mă şi pe mine să mai iau una...” Îi răspund sec şi scurt că nu!
Ultimul sondaj de opinie plasează PNL la un
scor extrem de mare în aprecierea alegătorilor:
45%. Plecat de la un modest 22% în urmă cu doar şase luni, scorul de
acum este o legitimare a acţiunilor PNL, culminând cu moţiunea de cenzură,
instalarea guvernului Orban şi victoria la prezidenţiale a preşedintelui
Iohannis. Prilej pentru toate partidele şi pentru electorat să evalueze evoluţia
politică din ultimele 3-4 luni.
Până la un
punct, e cum nu se poate mai în firescul lucrurilor anunţul făcut zilele
trecute de preşedintele interimar al PSD, dl. Marcel Ciolacu, că partidul pe
care îl conduce va recurge la începutul lunii februarie la exerciţiul
democratic al moţiunii de cenzură.
Ce efecte are eliminarea teroristului-şef Soleimani asupra relaţiilor transatlantice? Cât de justificat a fost demersul şi cum se va poziţiona UE în reacţie la amplificarea tensiunilor din Orientul Mijlociu? Dar România?
Al treilea
interviu al meu pentru „Adevărul“ cu unul dintre cei mai
buni scriitori români în viaţă, Dan Stanca (64 de ani), se ocupă de romanul
recent apărut în seria de autor dedicată de editura Vremea (al patrulea titlu), carte cu un titlu ciudat şi provocator: „Adio, România“. Fantezia (dar şi profunzimea,
sagacitatea) autorului debordează în acest roman, care urmăreşte destinul „ţărişoarei“ noastre de la Marea Unire până hăt, în
anul 2045.
Asociaţiile de
proprietari care au „sărit” adunarea generală de anul trecut, în acest an, în
primul trimestru, au obligaţia de a convoca adunarea generală.
Unul dintre lucrurile pe care oamenii le detestă cel mai mult la nivel
social, adică atunci când e vorba despre interacţiunea cu ceilalţi, este
să fie înşelat. Oriunde, în orice societate şi comunitate.
Mă abordează abrupt cu o obsesivă întrebare: „Unde am greşit?”. Are o fetiţă de cinci ani. Ominune de copil de care este tare mândră. Fetiţa ei deja bumbăceşte trei limbi, ştie să citească,mânuieşte abil roboţei, un aparat foto şi un microscop, face filmuleţe cu poveştile ei preferate...
În ultimele săptămâni, cititorii „Adevărul” mi-au predat o interesantă lecţie despre sistemul de pensii, văzut prin prisma articolelor 16 şi 47 din Constituţie, raportate la Legea 127/2019, la legislaţia din SUA şi la oleacă de bun-simţ.
Ce nu e clar pentru PSD - şi nu de ieri, de azi, ci de aproape 20 ani - este coaliţia de votanţi cu care poate câştiga alegerile prezidenţiale, în contextul schimbărilor demografice, economice şi de mentalităţi din societatea românească.
All inclusive
reprezintă două cuvinte cheie pentru turiştii români, mai ales în ultimii 15
ani. Dar ce înseamnă acest concept? Un complex all-inclusive reprezintă o staţiune
de vacanţă, care include un minim de trei mese pe zi, băuturi răcoritoare,
băuturi alcoolice, cele mai multe gratuităţi şi, eventual, alte servicii în
preţ, precum transferuri, animaţie pentru copii şi adulţi etc.
De prin toamna anului trecut, Netflix a adăugat ritmic în bibliotecă o grămadă de filme româneşti (dacă am numărat bine, sunt 57, în total). O bună parte dintre acestea nu par să fi fost distribuite cum trebuie în reţeaua de cinematografe, pentru că nici nu auzisem de ele.
Acţiunile miliţiilor şiite pro-iraniene din Irak şi creşterea tensiunilor Iran - Statele Unite au ocultat în mare măsură, la începutul acestui an, o situaţie cel puţin la fel de tensionată în provincia Idlib din Siria.
În ultimii ani Iranul şi-a proiectat puterea în Orientul Mijlociu, din Liban în Siria şi din Irak în Yemen, folosindu-se de o strategie unică prin care îmbina capabilităţile militare cu cele politice, construită parţial pe modelul Hezbollah din Liban.
E de domeniul evidenţei că fostul premier şi preşedinte
al PSD, dl. Adrian Năstase, nu se mai împacă cu statutul de gospodar principal la
Cornu şi scriitor pe blogul propriu.
Fără nicio consultare şi aproape fără niciun motiv, suntem ca şi în război cu Iranul, o veche putere malignă care a supravieţuit istoric chiar şi învingătorilor săi, ca Alexandru Macedon. E simplu: dacă americanii sunt consideraţi în război cu Iranul, la fel şi noi.
Îmi pare rău că realitatea confirmă analiza pe care o publicam azi dimineaţă pe site-ul Adevarul.ro şi în care, conform informaţiilor primite de la colegi şi surse din ţări din Orientul Apropiat, vă anunţam că era extrem de posibil să punem încă un mare semn de întrebare la afirmaţia atât de des vehiculată de americani, adică sintagma „Mission Accomplished“(Misiune îndeplinită) cu care se refereau la misiunile din Irak, Afganistan şi Siria.
Pe data de 5 ianuarie 1859 în Moldova, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor. Ceea ce va urma şochează marile imperii din regiune: cel Otoman, Ţarist şi Habsburgic. Intervenţia armată era iminentă. În mai puţin de 60 de ani românii aveau să aibă rolul principal în colapsarea şi dispariţia structurilor feudale din Europa.
Festivalul de jazz de la Gărâna a început. Dacă nu vă aflaţi deja acolo şi nici nu aveţi cum să ajungeţi în acest weekend, aş vrea să-mi acordaţi vreo patru minute pentru a vă convinge că anul viitor trebuie neapărat să fiţi prezenţi.
