Frica de restructurare are vindecare. Cum să nu fii afectat de concediere

Stresul legat de pierderea locului de muncă poate provoca atacuri de panică FOTO Shutterstock

Românii sunt printre ultimii din UE la productivitatea muncii, iar nesiguranţa locului de muncă este stresul care le scade motivaţia şi randamentul.

Angajaţii din România se clasează pe ultimele locuri în UE la capitolul eficienţă şi productivitate a muncii, potrivit unui raport al Băncii Mondiale prezentat luna aceasta la Bucureşti.

Există mai multe motive pentru care românii sunt ineficienţi la locul de muncă, crede specialistul în psihologie organizaţională Ionuţ Ghiugan. „Dacă am face o radiografie a contextului organizaţional în care angajatul român îşi desfăşoară munca, putem identifica, fără mari dificultăţi, o serie de factori generatori de stres şi ineficienţă economică: suprasolicitarea şi munca sub presiune, programul de muncă prelungit, relaţiile conflictuale la locul de muncă, discriminarea şi favoritismul în promovare şi salarizare, birocraţia excesivă şi comunicarea ineficientă”, spune psihologul. Aşa se explică de ce doar 32% din români spun că merg la serviciu din pasiune, după cum arăta un sondaj online realizat la cererea Rogalski Grigoriu Public Relations şi publicat în luna mai.

Peste aceste nemulţumiri care persistă de mulţi ani printre angajaţii români s-a adaugat, mai recent, o alta: frica de restructurare. Pe fondul instabilităţii economice a ultimilor ani, rata şomajului a atins cote fără precedent în România. „Această teamă nu rezultă neapărat dintr-o lipsă de pregătire şi motivaţie a angajatului român, ci din faptul că, în situaţia dificilă pe care o traversează România, pentru mulţi dintre noi, găsirea unui loc de muncă decent reprezintă o adevarată aventură”, subliniază psihologul Ionuţ Ghiugan.

Frica provoacă atacuri de panică

Mihaela (34 de ani) lucrează de trei ani într-o bancă din România şi a „supravieţuit” mai multor valuri de restructurări. Câteva luni la rând, în fiecare dimineaţă, în drum spre birou, îşi amintea de cei pe care criza economică nu i-a „iertat”: tatăl restructurat şi aflat în şomaj de luni bune şi câţiva foşti colegi cu care legase prietenii şi care cu mare dificultate şi-au găsit un alt loc de muncă. „În timp ce conduceam, simţeam un nod în gât, inima începea să-mi palpite şi mi se tăia respiraţia. Trebuia să trag adânc aer în piept pentru a nu mă sufoca. De câteva ori am fost nevoită să trag pe dreapta ca să-mi revin. În fiecare dimineaţă mă gândeam că trebuie să fac totul perfect la serviciu, să am randament, ca să nu mă trezesc şi eu într-o bună zi pe listele de restructurări”, povesteşte Mihaela.

Stările ei de anxietate au primit, după câteva luni, un diagnostic: atacuri de panică. Femeile sunt de două ori mai predispuse la astfel de atacuri de panică, potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate Mintală din SUA.

Medicii americani vorbesc chiar de o fobie în asemenea cazuri. Ea nu are un nume deocamdată, spune dr. Jack Masser, de la instituţia medicală menţionată, dar are simptome care se regăsesc în trei tipuri de fobii: peniafobia- frica de sărăcie, katagelafobia- teama de a fi ridiculizat în public şi atichifobia- frica de eşec (numită şi anxietate de performanţă).

Mihaela urmează în prezent un tratament şi merge periodic la psiholog pentru a-şi ţine sub control atacurile de panică. Din păcate, mulţi oameni nu conştientizează sursa unor astfel de simptome şi ajung la medic abia când devin foarte intense şi au nevoie de tratament medicamentos.

După 45 de ani, frica se accentuează

Pe fondul instabilităţii economice, pierderea locului de muncă nu este un fenomen neobişnuit. Există, însă, câteva categorii de persoane mai vulnerabile în faţa stresului legat de pierderea locului de muncă: cele care au un nivel de calificare mai scăzut şi nu sunt indispensabile unei companii, dar şi angajaţii trecuţi de 45 de ani, pentru care găsirea unui nou loc de muncă este un demers mai dificil.

Stresul scade productivitatea

Presiunea la care angajaţii se supun pentru a da performanţe la serviciu face mai mult rău decât bine, pentru că este o cauză de stres, spun psihologii. „La nivel organizaţional, reacţia generată de stres se manifestă prin scăderea iniţiativei şi implicării, evitarea responsabilităţilor şi a sarcinilor, epuizare emoţională, scăderea motivaţiei şi satisfacţiei în muncă, creşterea zilelor de concediu de boală şi, în final, scăderea productivităţii şi eficienţei în muncă”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Mihaela îşi aminteşte că atmosfera mereu tensionată de la birou şi stările ei de panică i-au scăzut încrederea în ea şi au făcut-o să-şi piardă din pasiunea pentru profesie. „Mă simţeam mereu obosită, nu mai aveam randamentul din trecut şi mi se părea că nu sunt suficient de bună în ce făceam, mi-era mereu teamă să nu greşesc ceva”, povesteşte ea.

Dezvoltaţi-vă continuu competenţele

Deşi nu toate restructurările se fac pe criterii de performanţă, este foarte important să vă dezvoltaţi în permanenţă abilităţile profesionale. Cursurile de specializare pot fi, dacă nu o soluţie pentru a vă păstra locul de muncă actual, un atu la viitoare interviuri de angajare. Mai mult, această preocupare continuă pentru carieră oferă un confort psihic. „În contextual nesiguranţei economice existente, dezvoltarea noastră rămâne singura opţiune validă pentru a depăşi cu succes orice provocări de acest fel şi de a atinge nivelul de performanţă dorit”, susţine psihologul Ionuţ Ghiugan.

Cultivaţi relaţiile profesionale

Identificaţi şi apoi menţineţi relaţiile cu persoane din domeniul dvs. de activitate. Recomandările şi reţeaua profesională vă vor ajuta să găsiţi oportunităţi în eventualitatea pierderii locului de muncă actual. De altfel, aceasta este o regulă valabilă indiferent de contextul economic al societăţii.

Faceţi economii

Nesiguranţa economică este problema cea mai mare cu care se confruntă o persoană concediată. Pentru a vă asigura liniştea psihică, încercaţi să puneţi deoparte o sumă de bani care să vă asigure traiul pentru câteva luni în eventualitatea pierderii serviciului. Nu este un lucru uşor de realizat cu un salariu mic, dar câteva luni de gestionare mai riguroasă a finanţelor personale vă pot aduce economii pentru „zilele negre”.

Concedierea nu este o ruşine

Multe restructurări nu au la bază criterul performanţei. Unele se fac aleatoriu, cantitativ, altele au la bază criterii sociale (angajaţii cu copii sunt preferaţi) sau ţin cont de momentul angajării în companie. Ar trebui să nu mai priviţi concedierea ca pe un lucru ruşinos sau ca pe o confirmare a incompetenţei profesionale.

Atitudinea pozitivă scade stresul

Teama este o emoţie esenţială supravieţuirii, dar, în contextul profesional, nu face decât să inhibe performanţele şi iniţiativa. „Încercaţi să adoptaţi o atitudine pozitivă, punând accent pe calităţile şi resursele personale existente. Trebuie să luaţi în calcul că stresul asociat acestei stări afectează pe termen mediu şi lung sănătatea şi echilibrul interior”, recomandă psihologul Ionuţ Ghiugan.

Priviţi oportunităţile

O restructurare poate fi un bun prilej de a vă pune în valoare calităţile într-un alt mediu profesional, poate mai plăcut decât cel actual. Mulţi angajaţi realizează abia după restructurare că locul de muncă pierdut nu le aducea alte satisfacţii decât financiare şi fac o schimbare radicală de carieră. „Când angajatul nu este valorizat suficient pentru activitatea sa, concedierea trebuie privită ca o oportunitate de a identifica un viitor context de muncă în care să fie cu adevărat pus în valoare”, spune psihologul Ghiugan.