30 aprilie: Sinuciderea lui Hitler și a soţiei sale, Eva Braun. Ziua în care pe clădirea Reichstagului a fost arborat drapelului sovietic
0Pe 30 aprile, în 1844, Alexandru Ioan Cuza se căsătorea cu Elena Rosetti-Solescu, iar în 1897, Mihail Sadoveanu debuta în ziarul umoristic „Dracul”. În 1945, Adolf Hitler și soţia lui, Eva Braun, își puneau capăt zilelor, iar în 1956 venea pe lume celebrul regizor danez Lars von Trier.
30 aprile 1844: Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu
Elena Rosetti-Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza a devenit, pe 30 aprilie 1844, soția lui Alexandru Ioan Cuza.
Cuza a refuzat însă să primească țiganii robi trecuți în lista dotală a soției, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, de dezrobire a țiganilor, potrivit Wikipedia.
Elena Rosetti a fost una dintre cele mai puternice femei care au reuşit să ţină în frâu conflictele politice care au afectat România în perioada revoluţiei de la 1848, devenind Înalta Doamnă a României după Unirea din 1859 înfăptuită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
În ciuda relației extraconjugale pe care domnitorul a avut-o cu Maria Obrenovici - fiica boierului Costin Catargiu şi fosta soţie a principelui sârb Milos Obrenovici (relație începută într-un context în care Alexandru Ioan Cuza își petrecea marea parte vieții private departe de soţia sa, la petreceri „deocheate”) Elena Rosetti și-a urmat soţul în exil după ce domnitorul a fost obligat să abdice, rămânând alături de acesta până la decesul său, fiind aprecită de istorici pentru iubirea pe care a păstrat-o nestinsă pentru cel care a fost eroul României şi eroul iubirii sale.
30 aprile 1897: Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic „Dracul" din București.
Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Paşcani, judeţul Iaşi.
Viitorul romancier a debutat în ziarul umoristic „Dracul”, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, cu schița umoristică de 40 de rânduri „Domnișoara Mxxxx Falticeni”.
A fost începutul unui drum care l-a transformat în unul dintre cei mai importanţi scriitori români din prima jumătate a veacului trecut
A devenit cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.
Din opera sa putem aminti „Creanga de aur“, „Neamul Șoimăreștilor“, „Frații Jderi“, „Zodia Cancerului“, „Venea o moară pe Siret“, „Baltagul“.
Cariera sa se întinde pe parcursul a peste 50 de ani.
Mihail Sadoveanu a acumulat în timpul vieţii o avere importantă. Susţinător al comuniştilor, devenind primul preşedinte al Marii Adunări Naţionale după alungarea Regelui Mihai, Sadoveanu a beneficiat din partea PCR de un trai luxos.
Sadoveanu a murit pe 19 octombrie 1961, în Vânători - Neamţ.
30 aprilie 1945: Adolf Hitler și soţia lui, Eva Braun, s-au sinucis la Führerbunker
Pe 30 aprilie 1945, în urmă cu 77 de ani, Adolf Hitler se sinucidea alături de Eva Braun în buncărul din Berlin în care se aflau încă din luna ianuarie a acelui an. Trupele sovietice ajunseseră în Berlin, Germania era la un pas de înfrângere, iar Hitler nu voia să fie luat prizonier.
Adolf Hitler s-a împușcat, iar Eva Braun a luat o capsulă de cianură. Trupurile lor au fost scoase pe ieșirea de urgență a buncărului și arse grădina Cancelariei Reich-ului.
În aceeaşi zi, Armata Roşie a arborat drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.
Vestea morții lui Hitler a apărut pe prima pagină din majoritatea ziarelor vremii.
După două zile de la sinuciderea lui Hitler, s-au predat și ultimele trupe germane care apărau Berlinul
Pe 8 mai, în același an, liderii Germaniei naziste au semnat capitularea. La Moscova, ceasurile trecuse de miezul nopții, de aceea Stalin a decis ca sovieticii să serbeze victoria în 9 mai.
Hitler rămâne unul dintre cei mai detestați lideri din istorie. Politica sa agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, soldat cu pierderi omenești și financiare uriașe.
Numeroase crime împotriva umanității sunt legate de numele său. Printre ele se remarcă punerea în aplicare a unui plan de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili”
30 aprilie 1988: Céline Dion a cîștigat a 33-a ediţie a concursului Eurovision cu piesa „Ne partez pas sans moi".
Céline Marie Claudette Dion, originară din micul oraş canadian Charlemagne, a copilărit la periferia Montrealului, ducând o viaţă modestă.
Talentul i-a fost remarcat la vârsta de 12 ani, grație interpretării unei o melodii compuse de părinţii ei, „Ce N’etait Qu’un Rêve“.
Viaţa sa s-a schimbat radical după ce familia a trimis o înregistrare cu vocea ei unui cunoscut impresar canadian, Rene Angelil, care a îndrăgit-o imediat.
În anul 1981, Celine şi Rene au compus şi lansat împreună piesa „La Voix Du Bon Dieu“, care o transformă pe tânăra cântăreaţă într-un star local. După ce a urmărit un concert al regretatului rege pop Michael Jackson, Celine a avut certitudinea că îşi doreşte o carieră în domeniul muzical, ceea ce s-a și întâmplat.
În 1988, la Dublin, Irlanda, Céline Dion a câștigat a 33-a ediţie a concursului Eurovision pentru Elveţia cu piesa „Ne partez pas sans moi”.
Și-a schimbat stilul, și-a consolidat cunoștințele de limba engleză și a devenit una dintre cele mai iubite interprete pop.
Lansarea, în 1990, a albumului „Unison“, i-a adus popularitatea în America de Nord şi în alte ţări anglofone. Convins de talentul lui Celine, Rene Angelil a susţinut-o în viitoarea carieră muzicală de succes, pe cea care urma să-i devină soţie.
În anul 1992, piesa de pe coloana sonoră a filmului de animaţie „Beauty and the Beast“ i-a adus un premiu Grammy şi un premiu Oscar, pentru cea mai bună coloană sonoră.
A lansat apoi o serie de albume premiate la festivaluri importante, dar în anul 1999 s-a retras pentru a fi alături de soţul ei, în lupta cu cancerul.
A revenit în anul 2002, iar la sfârșitul anului 2022, cântăreața a mărturisit că suferă de sindromul persoanei rigide, o boală neurologică rară, care poate provoca spasme musculare.
Artista a fost nevoită să anuleze numeroase spectacole, inclusiv turneul mondial Courage, care ar fi trebuit să aibă loc în mai 2023.
În februarie 2024 Celine Dion ( în vârstă de 55 de ani) a fost prezentă la cea de-a 66-a ediție a premiilor Grammy.
Artista a urcat pe scena de la Crypto.com Arena din Los Angeles pentru a anunța câștigătorul la categoria „cel mai bun album al anului” - premiu pe care l-a câștigat pentru prima dată în urmă cu 27 de ani .
30 aprilie 1993: Jucătoarea iugoslavă de tenis Monica Seles a fost înjunghiată de un suporter al lui Steffi Graf
Monica Seleş a fost înjunghiată de un spectator german în timpul sfertului de finală de la Hamburg cu Magdalena Maleeva, într-un moment în care jucătoarea, care reprezenta la acel moment Iugoslavia, domina tenisul feminin.
Incidentul i-a schimbat complet cariera și viața.
Monica Seleş, care avea doar 19 ani la acel moment, îi întrerupsese supremaţia lui Steffi Graf, iar agresorul era obsedat de aceasta.
Sportiva de etnie maghiară, născută la Novi Sad (Iugoslavia, actualmente Serbia), câştigase Roland Garros-ul în 1990, la numai 16 ani, record încă în vigoare (atunci a învins-o în finală pe Steffi Graf).
Deținea deja opt trofee de Grand Slam înainte de a împlini 20 de ani (trei la Australian Open, trei la Roland Garros şi două la US Open), potrivit digisport.ro. Atacul care a şocat lumea sportului s-a consemnat la scorul de 6-4, 4-3 în favoarea lui Seleş în meciul cu Magdalena Maleeva (Bulgaria), într-un an în care jucătoarea din Iugoslavia cucerise deja Australian Open şi turneul de la Chicago şi ajunsese în finală la Paris.
Incidentul a scos-o din circuit doi ani pe Monica Seleş, până în 1995, când a revenit în forţă la Montreal, unde a cucerit trofeul fără set pierdut şi cu doar 14 game-uri cedate în cinci meciuri. La US Open, Seleş a fost învinsă în finală chiar de marea sa rivală de la începutul anilor '90, Steffi Graf.
Cu un surplus de greutate de 15 kilograme, Seles a mai cucerit un singur trofeu de Grand Slam, Australian Open, în 1996, şi a mai pierdut trei finale.
Ultimul meci l-a jucat în 2003 la Roland Garros, dar oficial, din tenis s-a retras în februarie 2008. De la incident, jucătoarea a refuzat să mai joace la turnee de tenis din Germania.
30 aprilie 1956: s-a născut regizorul danez Lars von Trier
Considerat un titan al cinematografiei daneze, Lars von Trier a realizat peste 14 lungmetraje adesea tulburătoare şi uneori de o violenţă insuportabilă.
Cineastul a fost recompensat cu Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes în 2000.
30 aprilie 1994: a murit actorul român de teatru şi film George Constantin
George Constantin, un monstru sacru al teatrului românesc, cu o carieră de peste 40 de ani, s-a ăscut în 1933, în Bucureşti, într-o familie cu posibilităţi financiare modeste.
A fost nevoit să muncească foarte devreme ca ucenic la un patron pentru a-şi întreţine familia. Mama lui era casnică, iar tată lui, care lucrase ca şofer la Fabrica de Ţigarete din Regie, murise la câţiva ani după venirea lui pe lume.
La 15 ani, a început cursurile la o şcoală profesională de pe lângă Întreprinderea de Construcţii de Avioane din Bucureşti, acolo unde viitorul lui nu părea deloc ceea ce avea să fie.
Un an mai târziu, o profesoară de la Şcoala pedagogică din Bucureşti a venit în instituţia unde învăţa el pentru a selecta elevi pentru o piesă de teatru - iar George Constantin a fost ales pentru rolul lui Ştefan Tipătescu din O scrisoare pierdută. A fost momentul de cotitură în viaţa lui, când şi-a dat seama că vrea să se îndrepte spre actorie.
După terminarea facultății a fost repartizat la Teatrul Nottara, dar cinematografia l-a făcut celebru cu filme ca „Reconstituirea", „Cu mâinile curate", „Ultimul cartuş" sau „Cel mai iubit dintre pământeni".
S-a căsătorit cu mezzosoprana Iulia Buciuceanu, sora actriţei Tamara Buciuceanu . Fiul lor, Mihai Constantin , născut în 1964, a devenit la rândul lui actor (unul dintre rolurile în care mulți și-l amintesc este Ionică din „Liceeni" .
30 aprilie 2021: a murit Ioan Pop de Popa, medicul care a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureş
Profesorul Ioan Pop de Popa (născut în 1927, la Oradea) a marcat profund medicina românească şi mondială.
În perioada 1953-1954 a realizat prima inimă artificială şi primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume.
A efectuat primele circulaţii extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluţii în CEC, începând, totodată, primele transplanturi experimentale de organe, de rinichi şi pancreas.
A realizat experimental, în 1958, primele transplanturi cord-plămân. În anii 1952-1962 a fost asistent universitar la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului Aurel Nana, la IMF Cluj.
A obţinut prin examen, în 1957, titlul de medic specialist chirurg în chirurgia generală, iar în anul 1960 s-a specializat în chirurgia cardiovasculară la Spitalul Fundeni din Bucureşti, sub conducerea profesorului Voinea Marinescu.
A realizat, în aprilie 1973, prima operaţie pe cord deschis din România, fiind considerat fondatorul şcolii moderne de chirurgie cardiovasculară de la noi din ţară.
Profesorul Ioan Pop de Popa este autorul a zeci de invenţii, multe aflate în pas sau înaintea timpului istoric pe care l-a trăit (valvele de porc mistreţ, arterele artificiale, preocuparea timpurie pentru genetica medicală).
Lui Ioan Pop de Popa i se datorează înfiinţarea, în anii '70, a Centrului Naţional de Boli Cardiovasculare Fundeni.
Tot el a pus bazele unei reţele naţionale de centre de chirurgie cardiovasculară, în oraşele universitare.
Se încarcă comentariile...
