24 martie, ziua în care Gheorghe Lazăr a înființat prima școală cu predare în limba română în Țara Românească
0La 24 martie 1818, Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească, a inaugurat cursurile în limba română la Școala Sfântul Sava. Tot într-o zi de 24 martie a murit regina Angliei, Elisabeta I.
1818: Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl” de aritmetică, geometrie şi geografie la Şcoala Domnească de la „Sfântul Sava”, unde a inaugurat cursurile în limba română
Gheorghe Lazăr a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. În anul 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava).
Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română. În trecutul acestei instituții apare figura marcantă a lui Gheorghe Lazăr, care a răspândit cultură într-o epocă în care aceasta era considerată un apanaj al păturilor sociale înstărite.
Cursurile pe care le-a ținut în limba română, în timp ce limba greacă părea să fie evitată de clasele sociale superioare, au produs o puternică impresie.
1946: a murit Barbu Ştirbei, om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Prințul Barbu Alexandru Știrbey a fost un om politic din România, cel de-al 30-lea președinte al Consiliului de Miniștri/prim-ministru al României, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române. El a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea.
Barbu Știrbey era un om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească. I s-a mai spus „Prințul alb” și „Rasputin al Balcanilor.
1993: s-a înființat Consiliul pentru Minorităţi Naţionale, organism guvernamental coordonat de secretarul general al guvernului
Consiliul Minorităţilor Naţionale este un organ consultativ al Guvernului României, fără personalitate juridică, în coordonarea Departamentului pentru Relații Interetnice, organ consultativ care are ca scop asigurarea relaţiilor cu organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
Consiliul Minorităţilor Naţionale este format din câte 3 reprezentanţi ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, reprezentate în Parlamentul României.
1997 - Începe să emită canalul patru al Radiodifuziunii Române, Radio România Muzical
1903 - S-a născut chimistul Adolf Butenandt, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie
Adolf Friedrich Johann Butenandt a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1939).
Regimul nazist l-a obligat pe Butendadt să refuze Premiul Nobel în 1939.
Omul de știință a colaborat cu studentul său Peter Karlson, care a definit termenul de feromon, important în sistemul de comunicare al insectelor.
1603: a murit regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603)
Regina Elisabeta I (Elizabeth I) s-a născut la 7 septembrie 1533 şi a domnit timp de 44 de ani, o perioadă înfloritoare cunoscută ca era elisabetană sau Epoca de Aur, marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial.
A fost regină a Angliei şi regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa, în 1603. Elisabeta era fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei şi a lui Anne Boleyn, care a fost executată la nici trei ani de la naşterea sa. Elisabeta I a fost al cincilea şi ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verişoara sa Jane Grey şi sora sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moştenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voinţa lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată şi îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la 25 de ani. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei.
1603: Iacob al VI-lea al Scoţiei a devenit rege al Angliei sub numele de Iacob I (1603-1625). Acest eveniment a marcat unificarea Angliei şi a Scoţiei, precum şi instaurarea dinastiei Stuart în Anglia.
Casa Stuart a fost o casă regală europeană fondată de Robert al II-lea al Scoției. Membrii familiei Stuart au devenit monarhi ai Regatului Scoției în secolul al XIV-lea iar ulterior, au deținut poziția de Regi ai Angliei, Irlandei și a Marii Britanii.
În total, nouă dintre membrii familiei Stuart au condus Scoția din 1371 până în 1603. În timpul domniei lui James al VI-lea al Scoției (sau James I al Angliei) a avut loc Unirea Coroanelor, unind Scoția de Anglia și Irlanda. În total, șase din membrii familiei au condus atât Anglia și Irlanda cât și Scoția. După formarea Regatului Unit al Marii Britanii, care a unit oficial Anglia și Scoția din punct de vedere politic, prin Actul Uniunii, primul monarh a fost Anne, Regina Marii Britanii. După moartea ei, toate proprietățile au trecut în posesia Casei de Hanovra.
În timpul domniei membrilor din Casa Stuart, Scoția s-a dezvoltat dintr-o țară săracă, într-un stat feudal prosper, modern și centralizat. Aceștia au condus din Evul Mediu până în perioada Renascentistă.
Se încarcă comentariile...
