23 august: Ziua când a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, alianța împotriva democrației

Pe 23 august 1939 a fost semnat Pactul Ribbentrop - Molotov, care a deschis calea celui de-al Doilea Război Mondial. Tot pe 23 august s-au născut Andrei Pleșu și Paul Surugiu-Fuego.

Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov FOTO: AFP

1939: A fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov

La 23 august 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, un tratat de neagresiune care conținea un protocol secret privind împărțirea Europei de Est și Centrale între cele două mari puteri.

Pactul de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, semnat la 23 august 1939, reprezintă poate cea mai mare „surpriză“ geo-politică din istoria modernă. Două regimuri totalitare, a căror existenţă se justifica prin înfrângerea celuilalt, îşi strângeau mâinile deasupra unei Europe pentru care vestea a căzut ca o „lovitură de măciucă“, după cum avea să noteze Carol al II-lea în jurnalul său, în iunie 1940, când sovieticii au revendicat Basarabia.

Până la 23 august 1939, propaganda de uz intern din cele două ţări arăta că cealaltă parte reprezintă principalul duşman care pune în discuţie existenţa statului. Întregul sistem de alianţe la nivel european şi mondial pleca de la premisa că cele două regimuri totalitare nu ar putea fi niciodată aliate.

Actul semnat de cele două state era unul clasic de neagresiune, care prevedea posibilitatea ca respectivele regimuri să se consulte în cazul în care apăreau disensiuni şi să nu se recurgă la forţă militară.

Un alt punct important era acela că, dacă una dintre cele două părţi semnatare era în război cu o a treia parte, cealaltă trebuia să-şi proclame neutralitatea. Totodată, niciuna dintre semnatare nu putea fi parte a unei alianţe ce era „îndreptată în mod direct sau indirect împotriva celeilalte“.

Pactul Ribbentrop – Molotov FOTO: AFP

Rămas în istorie sub denumirea de Pactul Ribbentrop – Molotov, documentul a fost, însă în realitate un pact între Hitler şi Stalin. Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov conduceau la acel moment diplomaţia celor două state. Semnarea tratatului la sfârşitul lunii august a fost o surpriză imensă pentru guvernele occidentale.  

Acest pact a pregătit terenul pentru invazia Poloniei de către Germania și Uniunea Sovietică, declanșând astfel cel de-Al Doilea Război Mondial. Pactul a avut consecințe devastatoare asupra țărilor din regiune, inclusiv asupra României, Poloniei și țărilor baltice.

România, victimă a Pactului

România era, la sfârşitul anului 1939, unul dintre puţinele state est-europene în care mai exista încă, măcar parţial, un regim democratic. Sistemul politic din România se afla sub asaltul regelui Carol al II-lea, care dorea să instaureze un regim autoritar.Pe plan extern, România avea relaţii foarte bune cu Marea Britanie şi cu Franţa, însă foarte proaste cu Germania nazistă şi cu Uniunea Sovietică. Între Carol al II-lea şi Adolf Hitler exista o antipatie vizibilă, demonstrată la întâlnirea din iulie 1940, de la Berghof.

Germania acuza în acea perioadă România că întreţinuse relaţii foarte bune, în ultimele două decenii, cu toţi duşmanii Reichului. Relaţiile cu URSS erau de asemenea foarte proaste, ruşii nerenunţând niciodată la ideea reanexării Basarabiei.

Decizie „conform firii românilor“

Majoritatea istoricilor români consideră că Pactul Ribbentrop-Molotov nu trebuie să iasă din conştiinţa publicului şi din dezbaterile publice.

„În fiecare an trebuie să comemorăm acest pact şi să ne amintim de victimele nazismului şi ale comunismului“, consideră istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe.„Pactul dintre Hitler şi Stalin a reprezentat la acea vreme o alianţă a regimurilor totalitare împotriva democraţiilor. Înţelegerea dintre cele două regimuri totalitare a avut un efect nefast asupra întregii Europe, deci şi asupra României“, este de părere Cioroianu.

În iunie 1940, ruşii au adresat României un ultimatum în care solicitau înapoierea Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei. Era prima pierdere teritorială a României, survenită în urma înţelegerii dintre Stalin şi Hitler.

„Nu cred că regele putea face atunci mai mult, şi asta pentru că el cunoştea firea poporului român. Carol al II-lea a acţionat conform cu firea poporului“, crede Cioroianu.

În lunile următoare, România avea să mai piardă teritorii în favoarea Ungariei (Ardealul de Nord) şi a Bulgariei (Cadrilaterul), două state ale căror relaţie cu Germania nazistă era mult mai bună. La Tratatele de Pace de la Paris, din 1947, ce consfinţeau încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România şi-a recuperat nord-vestul Transilvaniei, nu însă şi Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. În prezent, nordul Bucovinei face parte din Ucraina, la fel şi Herţa, care este raion în regiunea Cernăuţi. După destrămarea URSS, România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova.  

1943: S-a născut Mircea Iorgulescu, critic şi istoric literar

S-a născut în cătunul Scheau, comuna Valea Călugărească, județul Prahova. Este critic literar şi eseist, colaborator permanent al Biroului din Paris (1989-1992), redactor (1992-95) și director adjunct al Serviciului românesc al Europei Libere (1996-99), potrivit site-ului Europa Liberă. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Bucureşti (licenţiat în 1966).

Între 1968-1970, a fost redactor la ziarul Munca, iar între 1971-1989, la România literară. Din 1989 s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca jurnalist radiofonic la RFI și Radio Europa liberă. La RFI a fost colaborator permanent între 1989 şi 1992, în 1995 şi din 2000 până în 2008, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. Între anii 2006 şi 2008 el a fost responsabilul redacției în limba română.

Mircea Iorgulescu

Printre lucrările sale, până la plecarea din țară, amintim: Al doilea rond (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1976), Scriitori tineri contemporani (Editura Eminescu, Bucureşti, 1978; premiul Uniunii Scriitorilor), Firescul ca excepţie (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979), Critică şi angajare (Editura Eminescu, Bucureşti, 1981), Ceara şi sigiliul (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982; premiul Academiei), Prezent (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985).

A murit pe 7 iunie 2011, la Paris.

1944: România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea aliaților

 Armata sovietică se afla deja pe teritoriul țării când, Mareșalul Ion Antonescu, conducător al statului, a fost arestat în urma loviturii de stat organizate de regele Mihai I al României. Regele a instaurat un guvern condus de Constantin Sănătescu, care a decis trecerea de partea Aliaților din Al Doilea Război Mondial.

În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. La 23 august 1944 Mihai l-a destituit și l-a arestat pe Antonescu. În aceeași noapte, noul prim-ministru, generalul locotenent Constantin Sănătescu, l-a încredințat pe Antonescu comuniștilor, care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944.

Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei. Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși ulterior în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată.

Armistițiul cu Aliații a fost semnat trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, „în termeni impuși aproape în întregime de Uniunea Sovietică”, ca o consecință, între altele, și a faptului că aceasta își desfășurase forțele armate pe tot teritoriul României. În această situație, unii au considerat lovitura de stat drept „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor și a aliaților lor.

Regele Mihai a evitat soarta unui alt fost aliat german, prințul Kiril, regentul Bulgariei, executat de sovietici în 1945, și a fost ultimul monarh din spatele Cortinei de fier care să-și piardă tronul. Actul de la 23 August 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară. La sfârșitul războiului, regele Mihai a fost decorat de președintele SUA Harry S. Truman cu Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (Comandant Șef).

Mihai a mai fost decorat și de Iosif V. Stalin cu Ordinul Victoria cu diamante, „pentru actul curajos al cotiturei hotărâte a politicei României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”, potrivit descrierii oficiale a decorației. Liderul comunist albanez Enver Hodja considera că Mihai ar fi fost decorat cu Ordinul Victoria datorită capitulării sale în fața sovieticilor, într-o situație în care nu putea face altceva.

Unii susțin că lovitura de stat a făcut posibil avansul mai rapid al trupelor lui Stalin în România și în Europa, în detrimentul trupelor Aliaților occidentali. Alții văd în absența de-a lungul anilor a unor invitații pentru Mihai la majoritatea festivităților din Occident dedicate Zilei Victoriei în cel De-al Doilea Război Mondial, o condamnare tacită a loviturii sale de stat. Mihai nu a fost invitat la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Victoriei de vreun stat vestic; a fost invitat doar la serbările din Rusia și la anumite comemorări din Cehia și Slovacia.

1948: S-a născut Andrei Gabriel Pleşu, filosof, fost ministru al Culturii

S-a născut pe 23 august 1948 în București. Este un intelectual renumit, filosof, eseist, scriitor, fost ministru al Culturii și personalitate de marcă în viața culturală și academică a țării.

A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1966, apoi a urmat cursurile Facultății de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 a obținut titlul de doctor în istoria artei cu teza „Sentimentul naturii în cultura europeană”. Între 1975-1977 a fost bursier Humboldt la Universitatea din Bonn și în perioada 1983-1984, bursier la Universitatea din Heidelberg.

În timp ce era student, a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost exclus din PCR, în mai 1982 ca urmare a implicării sale în așa-numita „afacere a Meditației Transcendentale”, instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite mai mulți membri ai intelectualității vremii; pe lângă Pleșu, între cei vizați de acțiunea regimului comunist, se numărau sculptorul Ovidiu Maitec și scriitorul Marin Sorescu. A fost „exilat” la Tescani și i s-a luat dreptul de semnătură.

Andrei Pleșu

După Revoluția din 1989, Pleșu a avut mai multe poziții importante în cadrul administrației și vieții publice din România. În perioada 1990-1991, a fost ministru al Culturii în primul guvern post-comunist al României, contribuind la reformele și schimbările în domeniul cultural.

A fondat revista culturală Dilema(mai târziu redenumită Dilema Veche). Pleșu a realizat împreună cu Gabriel Liiceanu câteva emisiuni de televiziune, printre care „50 de minute cu Pleșu și Liiceanu” (2011).  

Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public (critica îl consacră dinainte de 1989 - N. Manolescu, Monica Lovinescu etc. -, cărțile sale cuprind azi constant tiraje de zeci de mii de exemplare) cu volumele „Minima moralia” (1988), „Jurnalul de la Tescani” (1993) și „Despre îngeri”(2003).

1966: Prima fotografie a Pământului de pe orbita lunară

Pe 23 august 1966, sonda spațială americană Lunar Orbiter 1 a realizat prima fotografie a Pământului din spațiul lunar. Această imagine istorică a fost captată în timpul misiunii care avea scopul de a cartografia suprafața Lunii în pregătirea misiunilor Apollo. Fotografia surprinde Pământul ridicându-se deasupra orizontului lunar și a devenit un simbol puternic al explorării spațiale.

1973: Ilie Năstase a devenit lider mondial al clasamentului ATP, poziţie păstrată timp de 40 de săptămâni

Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946, București) este un fost jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973. Din cele 83 de titluri câștigate, numai 58 au fost înregistrate de Asociația Jucătorilor de Tenis Profesioniști (ATP).

Printre cele 58 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale, se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și dublu, câștigând 109.

Ilie Năstase

  Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972. A fost pe locul doi în competiția la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith și în 1976 împotriva lui Björn Borg. Năstase era cunoscut pentru glumele sale din arenă, dar și pentru reputația de a folosi tactici agresive, multe dintre acestea pline de succes, drept care a primit porecla de Nasty („Răutăciosul”) după câteva incidente.  

1976: S-a născut Paul Surugiu (Fuego), cântăreț

Paul Surugiu, cunoscut sub numele de scenă Fuego, s-a născut la Turda, județul Cluj.

Este absolvent al Facultății de Actorie (teatru) de la București, unde i-a avut ca profesori pe Margareta Pogonat, Constantin Codrescu, Vlad Rădescu, pianista Viorica Rădoi, criticul Ileana Berlogea și muzicianul Marius Țeicu.

Fuego și-a început cariera muzicală de la o vârstă fragedă. În anul 1993, el a urcat pe scena Festivalului de la Mamaia. Debutul său național a avut loc odată cu participarea concursul de muzică „Cântarea României”.

Totodată, în anii 1990, și-a lansat la Turda primele melodii și materiale discografice sub îndrumarea compozitorului și orchestratorului Alexandru Malschi. De asemenea, a absolvit Școala Populară de Artă din Cluj-Napoca, iar de la vârsta de 16 ani, din 1992, a început să ia lecții de canto cu compozitorul George Grigoriu.

Paul Surugiu

Până în prezent, el a lansat peste 30 de albume de studio, a înregistrat mai mult de 600 de cântece și a fost premiat cu cinci discuri de aur și două de platină. În afara carierei sale muzicale, Fuego este și un om de televiziune. Carisma sa și contribuțiile la scena muzicală din România l-au transformat într-unul dintre cei mai iubiți și apreciați artiști ai țării.

1989: Două milioane de oameni au demonstrat în favoarea independenței față de URSS, de la Vilnius la Tallinn

Lanțul Baltic a fost o demonstrație politică pașnică ce a avut loc la 23 august 1989. Aproximativ două milioane de oameni și-au dat mâinile formând un lanț uman lung de peste 600 km de-a lungul celor trei Țări Baltice – RSS Estonă, RSS Letonă și RSS Lituaniană, republici ale Uniunii Sovietice. El a marcat comemorarea a 50 de ani de la semnaraea pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietică și Germania Nazistă.

Pactul și protocolul său adițional secret au împărțit Europa de Est în sfere de influență și au dus la ocuparea Țărilor Baltice în 1940. Evenimentul a fost organizat de mișcările baltice pro-independență: Rahvarinne din Estonia, Frontul Popular din Letonia și Sąjūdis din Lituania. Protestul a fost gândit pentru a atrage atenția întregii lumi arătând dorința populară de independență în cele trei entități.

El a ilustrat și solidaritatea între cele trei popoare. A fost descris ca o campanie de publicitate eficientă și ca o scenă emoționantă și impresionantă vizual. Evenimentul a dat ocazia activiștilor baltici să mediatizeze ocupația sovietică ilegală și să pună problema independenței Țărilor Baltice nu ca chestiune politică, ci ca problemă de morală.

Autoritățile sovietice de la Moscova au răspuns cu retorică comunistă tipică, neluând nicio măsură constructivă care ar fi putut opri prăpastia ce se lărgea între Țările Baltice și Uniunea Sovietică. În șase luni de la protest, Lituania a devenit prima republică sovietică ce și-a declarat independența.

2023: A murit Evgheni Prigojin, oligarh rus

Evgheni Prigojin, un controversat oligarh rus, cunoscut pentru legăturile sale strânse cu președintele Vladimir Putin și pentru fondarea grupului paramilitar Wagner, a murit în 2023. Prigojin a fost adesea menționat ca „bucătarul lui Putin” datorită afacerilor sale în domeniul cateringului care au furnizat servicii guvernului rus. Cu toate acestea, el a devenit faimos la nivel internațional prin implicarea sa în operațiuni militare și mercenare în diverse conflicte globale, inclusiv în Ucraina, Siria și Africa.

Moartea sa, care a survenit într-un accident aviatic, a stârnit numeroase speculații și teorii, având în vedere influența sa și poziția sa critică în politica și securitatea Rusiei.

• Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi (ONU).
• Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului (Ziua internaţională a panglicii negre)