Distrugeau tot ce avea legătură cu creştinismul: şcoli, spitale, biblioteci, monumente şi biserici, începând cu cele despre care ştiau că se află sub protecţie internaţională, înscrise de către UNESCO ca valori ale umanităţii.

Acelaşi lucru se petrece acum în Ucraina, ţintele celor din armata rusă fiind şi bisericile fraţilor lor întru credinţă ortodoxă, monumente istorice reprezentative pentru cultura şi spiritualitatea ţării şi, în definitiv,  a spaţiului nostru de credinţă comună. Un spaţiu în care, acum, se ridică, oră de oră, rugăciuni în care se vorbeşte numai despre pace, în care se repetă în buclă mesajele standard despre iubire de oameni, bună înţelegere, compasiune şi toate celelalte asemenea, în litanii al căror efect - din nenorocire - rămâne doar la nivel ultra superficial, neavând niciun efect în teren, nereuşind nicidecum să influenţeze responsabilii civili şi militari, parcă îndârjiţi mai mult ca oricând să continue luptele până la distrugerea completă a adversarului devenit acum duşman de moarte care trebuie şters de pe faţa pământului. Desigur, cu binecuvântarea totală a Bisericii ortodoxe a Marii Rusii, în frunte cu al său Patriarh Kiril care a oferit Kremlinului, în avans, justificarea „Războiului Sfânt” şi iertarea păcatelor pentru cei trimişi să omoare şi să moară în Ucraina.

Asta este explicaţia profundă a uriaşului măcel de acolo, asta explică comportamentul la limita credibilului al armatelor ruseşti, fără a mai vorbi de trupele asociate, cele venite din Cecenia, Siria sau Libia...Asta este explicaţia faptului că responsabilii de la Kremlin, susţinuţi de argumentaţia bisericească a Patriarhului Kiril, spun că dreptatea este de partea lor şi că tot ce vedem ca biserici distruse, spre exemplu, reprezintă doar iluzii optice, montaje video şi propagandă deşănţată a adversarilor Adevăratei Credinţe. De aia nici nu s-au gândit vreodată să accepte mesajele realmente disperate venite din partea bisericilor creştine din toată lumea, mesaje care se izbesc de un zid compact de dispreţ şi nemiloşenie.

Acum, înainte de Sărbătoarea Paştelui, Bisericile Europene şi-au unit vocea cu cea a Papei Francisc, solicitându-i lui Putin să accepte un armistiţiu total, desigur doar pentu durata acestor zile de importanţă centrală pentru orice creştin. Apelul frumos şi totalmente inutil a fost semnat de cardinalul Jean-Claude Hollerich şi de Reverendul Christian Krieger, Preşedintele Comisiei episcopilor Conferinţei UE şi, respectiv, ai Conferinţei Bisericilor Europene, mesajul lor adăugându-se chemării adresate de românul Ioan Săuca, secretarul general ad-interim a Conferinţei mondiale a Bisericilor. S-au adresat direct Patriarhului Kiril spunându-i că:

„Aţi putea să demonstraţi cât de multă importanţă credeţi că trebuie acordată creştinilor din Rusia şi Ucraina, surorilor şi fraţilor întru Hristos, oferindu-le răgazul necesar care să le permită sărbătorirea în pace şi demnitate a Sărbătorii Paştelui.”

Ce-a rămas după ce o bombă a căzut peste biserica din Hostomel, lângă Kiev

Între timp, continuă nestingherite atacurile feroce ale trupelor ruseşti care duc la distrugerea bisericilor ortodoxe. Ceea ce, oriunde în lume (în afara Rusiei şi a prietenilor sau slujitorilor săi fideli din diferite ţări) a stârnit nu numai o firească revoltă, ci şi o mişcare politică extrem de bine structurată care vine să se adauge zidului care din ce în ce mai bine conturat care separă Federaţia Rusă de lumea occidentală şi de valorile general acceptate ale lumii moderne. Astfel, aveţi aici comunicatul intitulat „Rusia trebuie să oprească agresiunea şi distrugerile împotriva lăcaşurilor de cult”, un document semnat de toţi reprezentanţii speciali ai preşedinţiei rotative ai OSCE şi de reprezentantul Consiliului Europei. Şi, exact ca în Siria, nu este vorba doar despre creştini şi bisericile lor, armata rusă distruge tot în calea ei, aşa cum am văzut şi eu că făceau luptătorii Jihadului islamic. De aici şi strigătul de durere pe care Putin nu vrea să-l audă ca bun creştin ortodox ce se află:

În timp ce continuă atacul militar russc împotriva Ucrainei, deplângem victimele războiului şi milioanele de oameni siliţi să-şi părăsească locuinţele şi ţara, căutând adăpost şi siguranţă în afara Ucrainei, în Europa şi mai departe. Copiii, femeile şi bătrânii sunt în mod deosebit persoane vulnerabile. Multe dintre victimele războiului suferă traume psihologice profunde.

Suntem uluiţi de distrugerea edificiilor religioase şi lăcaşurilor de cult: biserici, sinagogi şi moschee. Ele sunt vitale pentru diferitele comunităţi care trăiesc în Ucraina, mai mult ca niciodată într-o asemenea perioadă de criză.

Consiliu Europei a fost constituit imediat după ce se produsese Holocaustul şi cel de-al Doilea Răzbi Mondial, iar OSCE a apărut în perioada cea mai tensionată a Războiului Rece, cu promisiunea de a aduce pace şi securitate pe continentul european.

Ca reprezentanţi ai acestor două organizaţii dedicate promovării dialogului paşnic, cerem Rusiei să înceteze distrugerea edificiilor religioase şi lăcaşurilor, ceea ce, alături de uciderea fără discriminare a zeci de mii de civili, constituie crime împotriva umanităţii.”

Frecţie sau frecţii multiple la un picior de lemn. Mesaje lacrimogene, unele asezonate cu citate biblice relevante şi emoţionante, care se scurg literalmente precum apa pe bogatul penaj al gâştei, nereuşind să schimbe cu nimic decizia mortală luată la Kremlin. Numai că, dacă recitiţi mesajul respectiv, vedeţi că OSCE şi Consiliul Europei se raliază opiniei că ceea ce au făcut ruşii în Ucraina înseamnă „crime împotriva umanităţii”, întărind astfel acţiunea internaţională pornită acum împotriva Rusiei şi conducătorilor săi, politicieni şi generali.

Efectele războiului sunt deja extrem de vizibile, astfel încă şi cei din UNESCO s-au simţit obligaţi să înceapă redactarea unei liste oficiale a siturilor distruse de bombardamentele armatei ruse: avem un raport oficial de la UNESCO în care Directorul General Ernesto Ottone Ramires menţionează că, de la începerea conflictului, au fost distruse cel puţin 53 de monumente: 29 de biserici, 16 clădiri de patrimoniu, patru muzee şi patru monumente istorice. Contează pentru cineva?

Poate că aşa ar trebui. Poate că asta ar trebui să fie mila creştină. Poate că.

Dar, după colţ, de fiecare dată, aşteaptă realitatea care arată că totul se construieşte fix invers, într-un climat de ură cum lumea a văzut, de regulă doar înainte de marile războaie mondiale, începute, ambele, tot în spaţiu creştin. Dar poate n-am dreptate, sper din tot sufletul acest lucru. Să aşteptăm să vedem punctul de vedere de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolelui, singura şi cea mai înaltă voce autorizată a ortodoxiei. Poate va fi la fel de dur, nemilos şi acuzator ca cel adresat de Papa Francisc.