Video Perlele balneare ale Banatului, de la strălucire la uitare. Ce soartă au monumentele care au stârnit admirația împăraților
0Stațiunile balneare ale Banatului au fost, de secole, locuri de relaxare pentru aristocrați, împărați și călători veniți din toată Europa. Buziaș și Băile Herculane, cele mai cunoscute, au păstrat monumente istorice valoroase, chiar dacă multe dintre acestea au fost uitate ori lăsate să se ruineze.
Aflate în vestul și sud-vestul României, cele mai vechi stațiuni balneare au fost atestate documentar din vremea romanilor, iar vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul lor arată importanța de care se bucurau în Antichitate.
În secolul al XIX-lea, stațiuni ca Buziaș, Aquae Călan, Vața, Băile Herculane și Germisara au intrat în reconstrucție, datorită interesului tot mai mare pentru apele lor termale, fiind extinse uneori peste ruinele romane și „împodobite” cu clădiri spectaculoase de epocă.
Stațiuni vizitate de familia imperială
La sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu construcția căilor ferate care le făceau accesibile, aceste băi termale atrăgeau români din Transilvania, Banat și Muntenia, dar și vizitatori din toate colțurile Imperiului Austro-Ungar. Stațiunile le concurau puternic pe cele mult mai celebre până atunci din spaţiul occidental, lucru care le-a sporit popularitatea și a contribuit la dezvoltarea lor.
Băile Herculane și Buziaș au fost vizitate de familia imperială habsburgică, dar și de personalități ale României și Serbiei, iar Franz Joseph și soția sa, împărăteasa Elisabeta (Sisi), s-ar fi implicat în dezvoltarea acestora.
Regimul comunist a adus extinderi importante vechilor stațiuni, dar a ținut mai puțin cont de valoarea istorică a unor monumente din secolul al XIX-lea și chiar mai vechi. Foste palate împodobite cu elemente artistice, poduri de epocă ornamentate și instalații termale unicat au fost ignorate și lăsate să se degradeze, în apropierea lor fiind ridicate clădiri voluminoase, cu arhitectură brutalistă, care au pus în umbră moștenirea istorică a stațiunilor.
Hoteluri cu sute de locuri, mai accesibile „oamenilor muncii”, au luat treptat locul clădirilor istorice cochete, iar extinderea instalațiilor termale a acoperit înfățișarea romantică a vechilor băi. După 1990.
Buziaș, locul primului ștrand modern cu ape minerale
Înființată în 1811, în județul Timiș, după descoperirea proprietăților curative ale izvoarelor cu ape minerale, stațiunea Buziaș a trecut prin ample transformări în secolul al XIX-lea, care au făcut-o una dintre cele mai atractive din Banat. Ștrandul său a fost construit în anul 1874 și este considerat primul ștrand european cu apă minerală.
„Renumele stațiunii ajunsese și la urechile împăratului Franz Josef, care a vizitat-o în 1898, împreună cu principele moștenitor Franz Ferdinand, cu prilejul unor manevre militare”, informează istoricul acesteia.
În Buziaș, colonada acoperită din parcul dendrologic al stațiunii ar fi fost construită pentru a-i oferi adăpost și un decor spectaculos împărătesei Sisi a Austriei.
„Element de mare spectaculozitate și frumusețe, colonada a fost începută în anul 1856 și a fost completată până în anul 1875, fiind o construcție de lemn de inspirație orientală (stil maur, otoman), cea mai lungă din Europa (peste 500 de metri), integrată parcului. Pentru construcția Colonadei au fost aduși meșteri din Karlovy Vary, care au lucrat la realizarea unei forme unitare a promenadei de la Hotel Grand la izvoarele Iosif și Mihai, inclusiv a parterului de la hotelul Bazar”, arată Institutul Național al Patrimoniului, pe pagina dedicată patrimoniului balnear.
Colonada a fost realizată din stâlpi și șarpantă de lemn, fiind confecționată din lemn traforat și panouri pictate cu motivul traforului, dotate cu un sistem elaborat pentru șarpantele aparente. Ea a fost gândită ca o alee acoperită care face legătura între principalele clădiri ale complexului balnear, fiind prelungită în anii interbelici cu un alt tronson.
Colonada unicat, refăcută cu fonduri europene
În comunism, a fost reamenajată într-o structură simplificată, mozaicată, care i-a redus impactul vizual. După 1990, a fost lăsată treptat să se degradeze, turismul de masă intrând în declin abrupt.
În ultimii ani, colonada din Buziaș a fost refăcută cu ajutorul fondurilor europene atrase de primărie. Peste un milion de euro au fost investiți în reabilitarea din anii 2016–2019 a promenadei acoperite, ajunsă într-o stare avansată de degradare. Lucrările au putut fi demarate abia după încheierea procesului cu moștenitorii familiei Muschong, care au revendicat parcul, iar în final au primit despăgubiri materiale. Colonada a fost intabulată pe Primăria Buziaș, iar lucrările au putut fi începute.
„S-a respectat proiectul aprobat de Ministerul Culturii, deși au mai fost discuții. Inițial, aleile ar fi trebuit să fie din lemn. Dar era destul de greu de întreținut. În plus, din lemn a fost doar la începuturi, pentru că după ce a intrat în posesia lui Muschong, care avea fabrică de cărămidă, s-a pus cărămidă. Am venit și noi cu cărămidă ceramică, poate fi întreținută, arată bine”, declara Sorin Munteanu, primarul din Buziaș.
Soarta băilor termale antice din România: înființate de romani, ruinate de contemporaniClădirile uitate ale stațiunii din Banat
În parcul central din stațiune, alte clădiri de epocă au avut o soartă mai puțin fericită. Fostul cazinou a fost ridicat între anii 1853 și 1856, împreună cu băile calde (actuala baie nr. 2), fiind printre primele clădiri construite în stațiune. A devenit cunoscut în trecut pentru spectacolele care aveau loc aici și ca loc estival de întâlnire al aristocrației și al elitei locale și europene.
„Construcția, de plan dreptunghiular, construită din cărămidă, cu acoperiș din țiglă ceramică, cu intrarea principală marcată lateral de două coloane, are o arhitectură influențată de curentul eclectic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Clădirea dispune și de o intrare laterală, pe partea dreaptă. Se păstrează și astăzi structura metalică mobilă ce servea la acoperirea terasei din fața cazinoului. Clădirea a suferit modificări, prin închiderea cu geamuri a terasei, care inițial era un spațiu deschis. În fața cazinoului existau o cafenea și un restaurant. În prezent, monumentul se află în proprietate privată și este inaccesibil publicului”, a informat INP, pe pagina patrimoniulbalnear.ro.
Construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, hotelurile Bazar și Grand din Buziaș au rămas într-o stare mediocră, fiind închise publicului și degradate de trecerea timpului.
Stațiunea Buziaș a fost naționalizată în 1948, iar funcționarea ei a continuat cu sprijinul statului român. Noi hoteluri și spații de servicii au fost construite în deceniile următoare, însă după 1990 localitatea turistică a intrat în declin. Multe clădiri, noi și vechi, destinate turismului și activităților balneare au fost părăsite treptat și au început să se ruineze, unele fiind afectate de distrugeri iremediabile.
Băile Herculane, pline de clădiri istorice
La Băile Herculane (județul Caraș-Severin), primele terme au fost amenajate de romani în primii ani ai secolului al II-lea. Băile se aflau pe ruta primului drum imperial, în apropiere de Orșova (antica Dierna), locul prin care armatele conduse de Traian au trecut Dunărea pentru a invada Dacia.
Ruinele lor au fost dezgropate în secolul al XVIII-lea, iar în următorii ani antica Ad Aquas Herculi Sacras a fost transformată de habsburgi într-o stațiune atractivă, preferată de membrii familiei imperiale. Mai multe clădiri de epocă, băi și poduri, devenite monumente istorice, s-au păstrat din acea perioadă, însă doar câteva au putut fi renovate.
Construită în stil baroc, sprijinită pe coloane impozante și împodobită cu picturi inspirate din mitologia greco-romană, gara stațiunii din Banatul Montan a fost înființată la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu construcția căii ferate Timișoara - Caransebeș - Orșova, inaugurată în 1878.
Stațiunile cu ape termale din vestul României, căutate din cele mai vechi timpuri VIDEOArhitectura sa a fost inspirată din înfățișarea unui pavilion imperial vienez, iar unii istorici afirmă că gara ar fi fost folosită inițial ca reședință de vânătoare a împăratului Franz Joseph al Austriei (1830–1916). La sfârșitul secolului al XIX-lea, gara devenise un loc de întâlnire al regilor și o destinație populară pentru cei care veneau la Băile Herculane cu trenul care lega Orșova de Timișoara. După decenii în care fusese lăsată să se degradeze, gara a intrat recent într-un proces de renovare, menit să îi redea strălucirea din trecut.
Băile Neptun, de la glorie la ruină
La fel de vechi, dar inaccesibile în prezent, Băile Neptun din centrul stațiunii au avut o soartă mai dramatică. Locul unde au fost cazați împăratul Franz Joseph al Austriei și soția sa, Elisabeta (Sisi), a fost cuprins de degradări accentuate, iar intervențiile de urgență din ultimii ani nu au fost suficiente pentru a îndepărta pericolul de prăbușire al unor componente ale ansamblului istoric.
În fața clădirii emblematice a stațiunii, un vechi pod de fier peste râul Cerna a rămas și el închis, din cauza stării dezastruoase în care a ajuns.
Băile Herculane păstrează o mulțime de locuri și clădiri istorice valoroase din secolele trecute: Parcul Cazinoului, Cazinoul, Pavilionul 12, Pavilionul de Hidroterapie, Pavilionul 4, Izvorul Higeea și Izvorul Hercule II cu edicul, hotelurile Traian, Severin, Decebal, Dacia și Cerna, gara stațiunii, chioșcul pentru fanfară, Băile Neptun, Baia Romană cu basorelieful lui Hercules, băile Hebe, Diana și Apollo, vilele Crăciunescu, Elisabeta și Livia. Unele au putut fi restaurate în ultimii ani, în timp ce altele se află într-o stare avansată de degradare.
În apropierea centrului istoric al stațiunii de pe râul Cerna, marile hoteluri ridicate în anii ’70 au o soartă asemănătoare, unele dintre ele fiind închise de mai mult de un deceniu.
Se încarcă comentariile...
