De la hobby la profit. Tânărul care crește păsări „ca la țară” pentru a scăpa de alimentele procesate

Are doar 21 de ani și, în mai puțin de 12 luni, și-a transformat pasiunea pentru păsările de curte într-o afacere pe care vrea s-o crească treptat. „Mă concentrez pe dezvoltarea logisticii, apoi urmează și desfacerea”.

Cristian Iagăru crește prepelițe de trei ani FOTo: A. Mitran

Cristian Iagăru este un tânăr cu o pasiune din copilărie pe care o transformă într-o afacere: creșterea păsărilor de curte. A copilărit la bunici, acolo unde astăzi are o mică fermă de prepelițe și unde crește și alte păsări. Îndeletnicirea a deprins-o de mic, încă de când își ajuta bunicii în gospodărie, însă a ajuns să și câștige din asta printr-o împrejurare mai puțin fericită.

„Totul a plecat de la un hobby de al meu cu păsările. Și ușor-ușor am ieșit în piețe”, începe tânărul să povestească.

De la copilul care păștea curcile pe câmp, în vacanțe, până la tânărul preocupat de microclimatul ideal pentru creșterea prepelițelor nu sunt decât câțiva ani și un episod ușor de boală care i-a oferit lui Cristian mai mult timp liber – și ideea de a produce chiar el alimente sănătoase.

„Inițial am avut niște mici probleme de sănătate și am fost în concediu medical. Și cu mai mult timp liber, am vrut să elimin mâncarea procesată din dietă. Așa mi-am achiziționat ouă de prepeliță. Mai mâncasem în trecut ouă, din supermarket, și mi-au plăcut foarte mult. Și am stat și m-am gândit. Am apelat la o cunoștință care știam că are prepelițe acasă, tot pentru consum propriu. Așa am văzut că era o diferență destul de mare între ouăle provenite de la prepelițe crescute natural și cele din magazin. Și m-am decis să achiziționez câteva prepelițe pentru mine”, a povestit tânărul, pentru „Adevărul”.

La început câteva, după care a mărit efectivul. A început cu aproximatv trei ani în urmă, într-o cameră, în casa de la țară, în Colibași, județul Olt, iar astăzi are mai multe baterii în care îngrijește prepelițele.

Mărind numărul de păsări, a început să aibă surplus de ouă. Le-a dat prietenilor și cunoscuților, care au apreciat produsul, astfel dându-și seama că ferma de prepelițe poate să fie o afacere veritabilă.

În mai anul trecut și-a organizat activitatea în baza certificatului de producător și a început să vândă ouă de prepeliță în piață. Avea, pe atunci, aproximativ 50 de prepelițe, ulterior mărind efectivul în funcție de cât a putut vinde.

„Am învățat prin încercări”

De la găinile, rațele, curcile și gâștele din ograda bunicilor și până la prepelițele crescute în mediul controlat a fost ceva drum. Recunoaște că l-a parcurs citind foarte mult despre asta, căutând pe internet, văzând cum fac alții și încercând. Așa a învățat cum se cresc prepelițele.

„Prin încercări am învățat. Prin încercări repetate am procedat și cu rețetele de mâncare. Sunt hrănite doar cu cereale, un amestec de floarea soarelui, grâu, porumb și soia - care am ales să nu fie modificată genetic. Doar porumb îmi permit să cultiv eu, soia cumpăr de la o fermă locală care se ocupă cu găini ouătoare. Am primit buletin de analize că nu este modificată genetic și am fost foarte încântat”, dezvăluie Cristian.

În prezent, efectivul de prepelițe este de aproximativ 120. Presupune ceva muncă, iar pentru asta Cristian se împarte între locul de muncă, la care nu a renunțat, și care nu are nicio legătură cu domeniul, și mica fermă de prepelițe. Îl ajută mult și mama, în special cu „treburile zilnice, repetitive”.

Pentru că este la început de drum, i s-a recomandat adesea să studieze posibilitatea de a accesa sprijin din fonduri europene pentru dezvoltare. Asta ar însemna să se schimbe puțin juridic lucrurile și să-și înființeze fie o societate comercială, fie să se autorizeze ca persoană fizică autorizată (PFA), întreprindere individuală (II) sau întreprindere familială (IF).

Va veni și acel moment, e convins tânărul. Acum se află în faza în care încă lucrează la logistică, încă testează ce merge, ce nu merge, cum poate îmbunătăți lucrurile. Când îi va fi totul extrem de clar, va urma și planul de afaceri serios.

„Până acum am făcut, cum spuneam, totul prin testare, ca să văd ce îmi sprijină producția, ce îmi sprijină costurile, astfel încât să pot vinde la un preț corect, accesibil”, a mai spus tânărul.

Iar prețul astăzi îl mulțumește și, mai important, îi mulțumește și pe clienți. Vinde cu 10 lei caserola de 23 de bucăți.

„Ele la producător sunt între 8 și 15 lei, ca piață totală. 10 lei e un preț care mă mulțumește și pe mine și mulțumești și consumatorul oferindu-i produse accesibile. Nu este un aliment foarte-foarte mâncat în România față de, de exemplu, țările asiatice, în care este esențial în gospodărie”, detaliază tânărul.

Tot prin încercări a ajuns și la rețeta de ouă marinate, o delicatesă, după cum au apreciat prietenii care le-au gustat pentru prima dată, invitați fiind la o masă festivă.

„Nu am avut nicio problemă până acum cu ele”

Prepelițele nu sunt păsări foarte greu de crescut, dacă au tot ceea ce le este necesar, explică tânărul fermier. Nu au nevoie de vaccin sau tratamente, cel puțin în relativ scurta sa experiență Cristian nu s-a confruntat cu asta.

„Nu sunt predispuse la boli, cum sunt predispuse, de exemplu, găinile. În fermele mari, știți că biosecuritatea e o ramură foarte importantă. La prepelițe nu e cazul. Nu împart aceeași ramură de boli ca găinile și ele fiind într-o cameră, adică fără acces exterior la aer, folosim preșuri cu dezinfectant atunci când intrăm la ele. Eu, personal, nu am avut nicio problemă până acum cu ele”, a mai adăugat fermierul.

Prepelițele se cresc doar la interior, pe sistem de baterie. Au nevoie de temperatură și umiditate controlate. „Ele nu sunt prepelițe sălbatice, sunt prepelițe domestice care în decursul timpului și-au pierdut abilitățile naturale de termoreglare. Ele nu supraviețuiesc afară. De la 16 grade în jos încep să-și piardă abilitatea de supraviețuire și ușor, ușor se prăpădesc. La fel și cu mâncarea. Dacă nu au apă și mâncare la îndemână, ele nu mai au instinctul de a căuta, de a scurma, cum fac de exemplu găinile în aer liber”, a oferit tânărul și alte detalii din ceea ce a învățat atât studiind, cât și practicând.

Temperatura optimă este 28 grade Celsius, iar tânărul are grijă să fie păstrată constant, fie vară, fie iarnă. Pentru umiditatea potrivită folosește în paralel umidificatoare și dezumidificatoare.

Pentru a-și pune în practică pasiunea, tânărul a economisit din salariu și la visul său au contribuit și părinții săi. „Nu am doar prepelițe. Am toate speciile de păsări. Dar celelalte sunt doar hobby-ul meu. Nu am scos nimic la vânzare. Sunt doar pentru mine. Am porumbei, gâște, curci, rațe, bibilici, găini, cam orice pasăre în afară de păuni și fazani”, a mai spus Cristian.

A studiat chiar și condițiile pentru a crește struți și emu. Au nevoie însă de foarte mult spațiu, de cel puțin 60 de metri disponibili în linie dreaptă pentru a putea să alerge, să-și mențină metabolismul activ, or astfel de condiții nu le poate, cel puțin deocamdată, crea.

Pe măsură ce hobby-ul său s-a dezvoltat, Cristian Iagăru și-a dat seama că are nevoie de mult mai multe informații, pe care nu le mai găsește în cărți sau pe internet, așa că s-a decis să urmeze un curs de tehnician veterinar. Îl încântă și ideea de a urma o facultate de profil, însă n-a găsit soluția pentru a împăca toate sarcinile în care este implicat, timpul fiind o problemă reală.

Rețeta proprie de ouă de prepeliță murate

Pe lângă ouăle de prepeliță proaspete, Cristian a inclus în timp și alte produse. Pentru că este un mare consumator de paste, iar mama sa avea experiența producerii lor în casă, învățând asta în Italia, tânărul a învățat la rândul său să facă paste din ingrediente puține și de calitate: apă, făină, sare și ouă de prepeliță.

Pentru rețeta de ouă murate s-a inspirat din Banat.

„Când se marinează devin sărate. Eu le murez cu o combinație de sos de soia și oțet. Inițial am făcut asta, tot așa, pentru mine. Le folosesc la salate foarte mult. Sunt fierte și conservate într-o soluție acidă cu sos de soia și cu oțet, apă și zahăr, aceasta este compoziția. Este o combinație între ceva românesc și chinezesc, datorită sosului de soia. La început le-am făcut doar cu oțet și mi s-a părut că le lipsește ceva, erau foarte banale, să zic așa. Și am citit o rețetă chinezească pe bază de sos de soia. Eu am făcut o fuziune între rețetele astea două și a dat roade. Inițial le-am prezentat prietenilor. Am invitat un prieten la o masă festivă și m-a întrebat ce sunt astea. Mi-a spus că sunt foarte bune. <Uite, am niște borcane>. I-am dat un borcan, după asta el a mai vrut, că îi plac foarte mult, și așa le-am scos la vânzare”, a povestit Cristian.

În prezent, în ferma lui Cristian Iagăru se produc aproximativ 100 de ouă de prepeliță pe zi. Deși nu și-a făcut prea multă promovare, tot ce produce vinde de la poarta fermei.

„Sunt în curs de a moderniza ferma. Până acum m-am ocupat foarte mult de logistică, ca să performez în producție, până să performez la vânzare, să zic așa. M-am gândit să ofer și locuri de muncă, să mă dezvolt, dar momentan mă descurc eu, mai ales cu ajutorul mamei și cu ajutorul prietenei mele”, mai spune tânărul.

Video credit: Fb/Ferma AviTerra

Și-a dus pasiunea destul de departe. A construit și maternități pentru reproducția prepelițelor. Cumpără anual material biologic nou, în principiu masculi, urmărind să aibă o genetică bună. „La 10 luni de viață încep reînnoirea efectivului. Pun ouă la incubat, ele au aproximativ 7-8 săptămâni până încep să ouă, iar la 12 luni le înlocuiesc. Când împlinesc 12 luni sunt sacrificate, dar doar pentru consum propriu. Cred că ar putea fi și aceasta o piață, dar, sincer, nu am studiat acest aspect. Nu sunt pregătit nici financiar și nici timpul nu-mi permite să mă extind. Ar fi nevoie de un punct de sacrificare autorizat, asta înseamnă alte investiții, din nou timp, și momentan nu sunt pregătit să fac acest pas. Le mai marinez, le mai afum, dar doar pentru consum propriu”, a conchis Cristian Iagăru.