Interviu „România este una dintre prăzile cele mai facile pentru Putin”. De ce debarcarea lui Orban nu aduce liniște la București

După pierderea influenței în Ungaria, eforturile rusești de captare a bunăvoinței electoratului european vor continua și se vor intensifica și în România, susține istoricul Cosmin Popa, cercetător al Academiei Române specializat în istoria Uniunii Sovietice.

Putin caută un nou Viktor Orban în UE. FOTO: AFP

„Rușii vor dubla eforturile în România după ce au pierdut Ungaria”, a scris Sorin Ioniță, președintele Expert Forum, pe Facebook, la o zi după victoria lui Peter Magyar la alegerile din țara vecină.

Analistul este de părere că, în contextul în care liderul TISZA, partidul care a câștigat alegerile în Ungaria, „va avea o mare fereastră de bunăvoință în Occident anul ăsta”, România va fi considerată de regimul de la Kremlin drept „următoarea pradă ușoară”.

„Invers, îngălații noștri cu epoleți, cu incompetențele și complicitățile lor obscure, blocând anchetarea dezastrului politic din 2024 ca să nu se vadă că li se datorează, și lipsiți de contacte utile în afară (altele decât mafioțeli de Dubai și Belgrad), sunt evaluați în momentul ăsta la Kremlin drept următoarea pradă ușoară. Prin contrast cu vecinii, inclusiv Moldova, Bucureștiul dă impresia de stagnare brejnevistă. Momentul nostru de glorie a fost 2025 și l-am lăsat să se ducă într-o împotmolire. Acum suntem un teren numai bun de exploatat”, explică Ioniță.

Istoricul Cosmin Popa, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, a explicat pentru „Adevărul” cum își va schimba Rusia strategia în UE după pierderea Ungariei și cum este văzută, în acest context, România.

„Poziția Ungariei referitoare la maghiarii din România va deveni ceva mai contondentă”

Adevarul: Cât de importantă este pentru Rusia pierderea influenței în Ungaria?

Cosmin Popa: Rezultatul alegerilor din Ungaria este important nu doar pentru Rusia, este important pentru întreaga Europă, așa cum au fost și alegerile din Republica Moldova. În primul rând, pentru Rusia este pierderea unui aliat, să spunem, în interiorul Uniunii Europene. În interiorul NATO, în ultima perioadă, sigur că opoziția deținută de Ungaria era într-o oarecare consonanță cu pozițiile americane, din anumite puncte de vedere, cu pozițiile politice americane. Dar în interiorul Uniunii Europene, existența unui aliat pro-rus, așa cum era regimul lui Orban, era, aș spune, de neprețuit pentru o țară ca Rusia, din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, Ungaria era o sursă de parazitare, de blocare a unora dintre mecanismele europene, era, desigur, și o sursă importantă de informații și, de asemenea, era o țară de la care porneau o serie de inițiative menite să slăbească regimul de sancțiuni la care este supusă Rusia.

Deci, din acest punct de vedere, pierderea lui Orban pentru Putin este un șoc major, însă nu cred că trebuie să ne facem iluzii. Orban poate că va pleca de la putere și, cel mai probabil, o va face, însă orbanismul și principalele mesaje și temeri pe care a pedalat acest regim, mai ales în ultimii ani de la acceptarea războiului din Ucraina, nu vor pleca nicăieri din Ungaria. Iar asta se vede acum parțial și din declarațiile lui Magyar, care încearcă să menajeze acest tip de electorat și mai ales aceste tipuri de sensibilități în Ungaria.

Ce efecte are pentru România acest rezultat?

Cred că multă lume este tentată să vadă în victoria celor de la TISZA începutul unei perioade, să spunem, de bună colaborare, nu aș spune de destindere, pentru că nu este vorba despre niște relații încordate, dar o perioadă de consolidare a parteneriatului româno-maghiar, inclusiv în privința Transilvaniei.

Însă, judecând din perspectiva logicii politice simple, cred că, din acest punct de vedere, poziția Ungariei referitoare la maghiarii din România nu cred că se va modifica, însă ea va deveni, din punctul meu de vedere, cred, ceva mai contondentă, ceva mai nu atât dură, cât precisă și clară în privința felului în care trebuie organizate minoritățile naționale în România. De ce? Pentru că partidul TISZA, sigur că va scoate de pe agenda Ungariei o serie de probleme care până acum s-au bucurat de sprijinul unei părți importante din societatea maghiară și, într-un fel sau altul, va fi nevoit să compenseze cu un tip de constanță politică în alte direcții.

În mod tradițional, minoritatea maghiară din România a fost pentru politicienii de la Budapesta o direcție de decontare a presiunilor interne, fie că vorbim de anii ’80, anii ’90 și, în bună măsură, și la începutul regimului Orban. Deci, din acest punct de vedere, cred că discuțiile tradiționale între România și Ungaria referitoare la minoritatea maghiară, la autonomia secuilor și așa mai departe vor continua și cred că noul guvern de la Budapesta, oarecum, va mări presiunea asupra Bucureștiului în sensul obținerii acestor drepturi.

„Eforturile rusești au succes în România”

Credeți că, în acest context în care s-a închis o ușă pentru Rusia în Ungaria, Rusia își va intensifica eforturile de a influența politica altor țări, cum ar fi, de exemplu, România?

Cred că este o perspectivă interesantă cea pe care o propuneți, însă să știți că și în condițiile existenței unui regim prieten la Budapesta, Rusia nu și-a redus eforturile pentru a obține o răsturnare politică la București.

Și sigur că ne bucurăm cu toții de semnarea documentelor premergătoare parteneriatului strategic între România și Ucraina, însă, din foarte multe puncte de vedere, și la București lucrurile au rămas exact cum au fost, cu o precauție, aș spune eu, exagerată a politicienilor români de a nu leza sensibilitățile, să spunem, spectrului populist. Și nu văd nicio schimbare, cel puțin până în momentul de față, de natură să arate că eforturile rusești nu au succes.

Va încerca Rusia să compenseze pierderea influenței în Ungaria cu o intensificare a eforturilor în alte țări din UE?

Sigur, dar, influența rusească în Europa nu este o chestiune de pură aritmetică.

Este, dacă vreți, mai degrabă o chestiune de algebră decât de aritmetică. Eforturile rusești de captare a bunăvoinței unei părți importante din electoratul european vor continua și se vor intensifica. Nu doar în România, dar și în România, pentru că în momentul de față aceste eforturi au succes. Cu atât mai mult cu cât până în momentul de față, cel puțin declarativ, politica administrației americane de, să spunem, subminare continuă a Alianței Nord-Atlantice, în bună măsură, reprezintă un fel de invitație pentru Putin de a testa limitele și capacității Alianței Nord-Atlantice de a interveni pentru apărarea membrilor săi. Și de aceea, cred că, cel puțin în perspectivă, să spunem, apropiată, va fi nevoie de o solidaritate deplină pentru combaterea pericolului rusesc. Un pericol care va crește în intensitate și pe fondul eforturilor, pe care este în mod evident că le întreprinde Putin pentru a obține câteva rezultate favorabile în Ucraina, deși acțiunile de pe front nu îl îndreptățesc la nimic să spere. Deci ceea ce îi rămâne de făcut este să își consolideze regimul autoritar în interiorul Rusiei, probabil să mărească resursele militare alocate războiului, inclusiv pe cele umane, fie printr-o nouă mobilizare sau o mobilizare parțială și, desigur, să testeze, să spunem, limitele solidarității alianței Nord-Atlantice, pentru că Putin înțelege foarte clar că în momentul de față mecanismul reînarmării europene a fost declanșat. Sigur că el nu funcționează sau nu livrează rezultate cu rapiditatea cu care ne-ar plăcea să le vedem, dar el a fost declanșat. Europa este pe o direcție de reînarmare și recâștigare, să spunem, a autonomiei operaționale, inclusiv din punct de vedere militar. Și este o direcție care va continua, indiferent de rezultatul războiului din Ucraina. Dacă rezultatul va fi unul negativ pentru Europa, pentru democrație, nu va face decât să se accelereze această tendință. Și dacă vom avea cel puțin o Rusie, dacă nu învinsă, cel puțin moderată în pretențiile sale, această direcție va continua.

Deci, din acest punct de vedere, Putin știe exact că atunci când n-a atacat pe scară largă Ucraina în 2014, a comis o greșeală strategică, întârziind cu ceva ani atacul împotriva Ucrainei și de aceea, cred că își dă seama foarte bine că peste ceva vreme Europa va fi o pradă cu o carne mult mai ațoasă și cu o piele mult mai groasă decât este acum. Așa că nu văd niciun motiv pentru care să nu pună la încercare capacitatea Europei și a Alianței Nord-Atlantice de a reacționa, așa cum spun tratatele, la un pericol venit din afară.

„România este una dintre prăzile cele mai facile care l-ar putea tenta pe Putin”

Dacă se uită acum Putin pe harta Uniunii Europene, care sunt țările, știu eu, mai „slabe”, unde ar putea să aibă mai mult succes politica pro-Kremlin? În România, spre exemplu, un partid precum AUR cu rezultate de peste 40% în sondaje.

Știți care este problema la România? Este că tendințele populiste sunt alimentate de proasta guvernare sau de insuficient de competenta guvernare a partidelor democratice aflate la putere. Deci, din punctul acesta de vedere, dacă gândim din perspectiva ecuației politice interne, cred că România este una dintre prăzile cele mai facile care l-ar putea tenta pe Putin. Doar că datele sale geopolitice și geografice complică foarte mult situația. Din punct de vedere militar, sigur că întotdeauna rușii vor fi tentați, când vorbim despre Europa, să împingă granițele nordice ale spațiului occidental, dată fiind proximitatea, aș spune, unei zone extrem de importante pentru Rusia, cea din jurul Sankt Petersburgului. Dar acolo, sigur că țările Baltice nu sunt mari puteri militare, însă au o populație cu un grad mare de reziliență, cu un grad destul de ridicat de educație civică ceea ce face, dacă nu foarte puțin probabil, cel puțin foarte, foarte grea o potențială intruziune rusească pașnică, așa cum se întâmplă în România. Deci judecând din punctul acesta de vedere, sigur că am putea spune că și în Bulgaria există niște tendințe pro-rusești care se bazează pe un strat istoric destul de consistent, însă dacă ne uităm la performanțele de guvernare ale guvernului bulgar, ale politicienilor bulgari, chiar și pe fondul instabilității, vedem că ele sunt mult mai bune decât în România și drept dovadă, vedem de curând proaspăta aderare a Bulgariei la zona euro. Acest lucru, în mod evident, plasează Bulgaria într-o realitate economică diferită și, aș spune, superioară României.