Analiză UE deschide o nouă portiță pentru investițiile în energie. Ce ar trebui să ceară România

Comisia Europeană le permite statelor membre să ceară o flexibilitate fiscală suplimentară pentru măsuri care consolidează securitatea energetică și reduc dependența de combustibilii fosili importați. Pentru expertul în energie Silviu Gresoi, însă, miza nu este includerea unor simple investiții energetice în noul mecanism, ci a unor proiecte care pot fi argumentate clar prin securitatea energetică: stocare, rețele electrice, protecția infrastructurii critice, producție stabilă, interconectări regionale și rezerve strategice.

România ar trebui să ceară măsuri care țin clar de securitatea energetică. Foto arhivă

Mecanismul poate deschide un spațiu suplimentar pentru investiții în România într-un moment în care sistemul energetic are nevoie de capacități noi de producție, de stocare, de rețele mai puternice și de interconectări mai mari cu statele vecine.

Silviu Gresoi consideră însă că România trebuie să își construiască solicitarea în jurul unor proiecte care pot fi încadrate clar în zona securității energetice.

„România ar trebui să ceară măsuri care țin clar de securitatea energetică, nu simple investiții energetice”, a explicat expertul în energie pentru „Adevărul”.

În opinia sa, sunt șase direcții care ar trebui urmărite: stocarea energiei, modernizarea rețelelor electrice, protecția infrastructurii critice, dezvoltarea producției stabile, creșterea interconectărilor regionale și constituirea unor rezerve strategice.

„România ar trebui să ceară finanțare pentru proiecte care reduc dependența, cresc reziliența și protejează infrastructura critică”, spune Gresoi.

Bateriile și pomparea hidro, printre proiectele de stocare

Prima categorie indicată de expert este stocarea energiei. „Baterii, pompaj hidro, soluții de echilibrare. Fără stocare, regenerabilele nu cresc securitatea sistemului”, a declarat Silviu Gresoi pentru „Adevărul”.

Stocarea este și una dintre categoriile indicate explicit de Comisia Europeană în cadrul noii flexibilități fiscale. Bateriile sunt menționate printre investițiile care pot contribui la reducerea dependenței de combustibilii fosili și la creșterea rezilienței sistemului energetic.

Pentru România, problema este relevantă în condițiile creșterii producției de energie regenerabilă. Energia solară este produsă în principal în timpul zilei, în timp ce consumul poate crește în intervale în care producția fotovoltaică scade. Producția eoliană variază, la rândul ei, în funcție de condițiile meteorologice.

Bateriile pot prelua energia produsă în perioadele cu excedent și o pot furniza ulterior, când producția scade sau consumul crește. Centralele cu acumulare prin pompaj pot îndeplini aceeași funcție de echilibrare, folosind însă o altă tehnologie și alte capacități de stocare.

România are deja un obiectiv asumat la nivel european pentru dezvoltarea stocării. În cadrul acordurilor tripartite privind energia, țara și-a asumat dezvoltarea a 2.496 MW de capacitate suplimentară de stocare în perioada 2026-2028.

În martie 2026, Comisia Europeană a aprobat și o schemă de ajutor de stat notificată de România, în valoare de 150 de milioane de euro, pentru instalarea unor noi capacități de stocare de cel puțin 2.174 MWh.

În același timp, raportul Comisiei Europene privind România arată că dezvoltarea efectivă a stocării este încă lentă. Capacitatea de stocare prevăzută în Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice era de numai 16,2 MW, iar mecanismele de răspuns al consumului și alte resurse energetice distribuite sunt încă afectate de bariere de piață și de un cadru legislativ insuficient.

Rețelele electrice, o altă vulnerabilitate a sistemului

A doua direcție indicată de Gresoi este reprezentată de rețelele electrice. „Modernizarea transportului și distribuției. Rețeaua este azi una dintre principalele vulnerabilități”, spune expertul.

Și această categorie se regăsește explicit între măsurile pe care Comisia Europeană le poate lua în calcul în cadrul flexibilității fiscale. Raportul de țară pentru România din 2026 arată, de asemenea, că extinderea producției regenerabile trebuie să fie însoțită de investiții în rețele și în flexibilitatea sistemului.

Pentru România, investițiile pot însemna modernizarea liniilor electrice, extinderea stațiilor de transformare și creșterea capacității rețelelor în zonele în care sunt construite noi centrale solare și eoliene.

Problema nu este doar cantitatea de energie pe care România poate să o producă, ci și cantitatea de energie pe care rețeaua o poate prelua și transporta.

Dezvoltarea unor noi capacități de producție poate crea presiuni suplimentare asupra infrastructurii atunci când centralele sunt amplasate în zone în care rețeaua existentă nu are capacitatea necesară pentru evacuarea energiei produse.

Protecția centralelor, stațiilor și sistemelor SCADA

A treia direcție propusă de Silviu Gresoi este protecția infrastructurii critice, atât fizică, cât și cibernetică.

„Securitate fizică și cibernetică pentru centrale, stații, dispecerate, SCADA și conducte”, a explicat expertul.

În această categorie intră infrastructura care asigură producția, transportul, distribuția și controlul sistemului energetic. Centralele și stațiile trebuie protejate fizic, în timp ce dispeceratele și sistemele SCADA, utilizate pentru monitorizarea și controlul instalațiilor, au și o componentă importantă de securitate cibernetică.

Gresoi include în aceeași categorie și conductele, astfel încât protecția infrastructurii critice să acopere atât infrastructura electrică, cât și infrastructura utilizată pentru transportul combustibililor.

Nuclearul, hidrocentralele și capacitățile flexibile

A patra categorie indicată de expert este producția stabilă. „Nuclear, hidro și capacități flexibile care pot susține sistemul în vârfuri de consum sau crize”, a declarat Gresoi pentru „Adevărul”.

Aceste capacități au un rol diferit față de sursele de producție a căror disponibilitate variază în funcție de condițiile meteorologice. Producția nucleară și hidro poate asigura energie în mod constant, în timp ce capacitățile flexibile pot fi utilizate pentru susținerea sistemului în perioadele în care consumul crește sau producția din alte surse scade.

Comisia Europeană menționează, la rândul său, extinderea capacităților de energie curată printre măsurile care pot fi luate în considerare. În raportul de țară pentru România din 2026, Comisia indică necesitatea accelerării dezvoltării noilor capacități regenerabile și a simplificării procedurilor de autorizare.

Documentul menționează inclusiv potențialul eolian offshore din Marea Neagră și necesitatea utilizării schemelor de tip Contracts for Difference pentru dezvoltarea unor noi proiecte.

Investițiile în producție trebuie însă însoțite de dezvoltarea rețelelor și a stocării, pe care Comisia le indică drept componente necesare pentru integrarea noilor capacități.

Interconectările cu statele vecine pot avea rol de securitate

A cincea direcție indicată de Gresoi este dezvoltarea interconectărilor regionale.

„Creșterea capacității de schimb cu statele vecine. În criză, interconectarea devine instrument de securitate”, spune expertul.

România are în prezent aproximativ 4.000 MW de capacitate de interconectare transfrontalieră, iar planurile prevăd creșterea acesteia la 7.000-8.000 MW până în 2030.

Comisia Europeană consideră că accelerarea acestor investiții ar permite o integrare mai profundă a piețelor regionale de energie. În cazul României sunt menționate în mod special conexiunile și cooperarea cu Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova și Ucraina.

Interconectările permit transferul energiei între sisteme atunci când producția și consumul nu se suprapun. Ele nu reprezintă însă capacități de producție sau de stocare, ci infrastructura prin care energia poate circula între țări.

În perioadele în care un sistem are energie disponibilă, iar un altul are nevoie de importuri, capacitatea de schimb permite transferul între cele două piețe. În situații de criză, aceeași infrastructură poate asigura accesul la surse suplimentare de energie.

Rezerve strategice pentru echipamente și intervenții

A șasea direcție indicată de Silviu Gresoi este constituirea unor rezerve strategice.

„Echipamente critice, transformatoare, combustibili și capacități mobile de intervenție”, precizează expertul.

În cazul infrastructurii electrice, transformatoarele și alte echipamente specializate sunt componente care pot fi necesare pentru refacerea rapidă a sistemului după avarii. Existența unor echipamente de rezervă poate reduce perioada în care o instalație rămâne indisponibilă.

În aceeași categorie intră combustibilii și capacitățile mobile de intervenție, care pot fi utilizate în situații în care infrastructura obișnuită este afectată și este necesară asigurarea temporară a funcționării sau intervenției.

Ce poate solicita România

Comisia Europeană a anunțat că statele membre pot solicita extinderea domeniului de aplicare al actualei clauze derogatorii naționale pentru apărare, astfel încât aceasta să includă și anumite măsuri de securitate energetică.

Mecanismul vizează măsuri adoptate începând din februarie 2026 care reduc dependența de combustibili fosili importați și contribuie la creșterea rezilienței sistemului energetic. Printre exemplele indicate de Comisie se află investițiile în rețele electrice, stocarea energiei, inclusiv baterii, electrificarea și extinderea capacităților de energie curată.

Flexibilitatea este disponibilă pentru perioada 2026-2028.

Plafonul general al flexibilității acordate prin clauza derogatorie pentru apărare rămâne de 1,5% din PIB. În interiorul acestui plafon, pentru măsurile de securitate energetică se aplică o limită de 0,3% din PIB pe an și una de 0,6% din PIB cumulat pentru perioada 2026-2028.

Cheltuielile care depășesc aceste plafoane vor continua să fie evaluate potrivit regulilor fiscale europene.

România trebuie să solicite extinderea mecanismului și să prezinte măsurile pe care intenționează să le finanțeze, precum și costurile bugetare estimate. Comisia Europeană va analiza eligibilitatea acestora.

Flexibilitatea fiscală nu este un nou fond european

Mecanismul nu reprezintă un nou fond european destinat energiei. Este o excepție în aplicarea regulilor fiscale, care permite statelor membre să beneficieze de un anumit spațiu suplimentar pentru cheltuieli eligibile.

Comisia păstrează condițiile privind sustenabilitatea finanțelor publice, iar măsurile trebuie să aibă un impact cât mai mare în raport cu costul bugetar și să reducă dependența de combustibilii fosili importați.

Pentru România, solicitarea trebuie, prin urmare, să cuprindă proiectele pentru care autoritățile consideră că există justificarea necesară și costurile bugetare aferente acestora.

România are încă o capacitate redusă de stocare

Raportul Comisiei Europene arată că România a făcut unele progrese în promovarea stocării, însă dezvoltarea efectivă este lentă.

Potrivit documentului, capacitatea de stocare a energiei electrice prevăzută în Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice era de numai 16,2 MW, în timp ce mecanismele de răspuns al consumului și alte resurse energetice distribuite sunt încă afectate de bariere de piață și de un cadru legislativ insuficient.

Comisia notează, în același timp, că România trebuie să continue investițiile în infrastructura electrică și în stocare pentru a putea integra mai multe surse regenerabile.

Obiectivul de 2.496 MW de capacitate suplimentară de stocare pentru perioada 2026-2028 și schema de ajutor de stat de 150 de milioane de euro pentru cel puțin 2.174 MWh reprezintă două dintre măsurile aflate deja în dezvoltare.

Electrificarea poate reduce consumul de combustibili fosili

Orientările europene includ și electrificarea consumului între măsurile prin care gospodăriile și companiile își pot reduce dependența de combustibilii fosili.

Printre exemplele menționate de Comisie se află electrificarea consumului, măsurile de economisire a energiei și sprijinul pentru gospodării și companii care își reduc dependența de combustibili fosili.

În cazul României, acest lucru poate însemna investiții care mută anumite consumuri de la gaze sau produse petroliere către electricitate, inclusiv proiecte de eficiență energetică și tehnologii electrice mai eficiente.

Și noile capacități de energie curată pot fi luate în calcul

Comisia Europeană menționează și extinderea capacităților de energie curată printre măsurile care pot fi luate în considerare în cadrul flexibilității fiscale.

Pentru România, raportul de țară indică necesitatea accelerării dezvoltării noilor capacități regenerabile și a simplificării procedurilor de autorizare. Comisia menționează inclusiv potențialul eolian offshore din Marea Neagră și necesitatea utilizării schemelor de tip Contracts for Difference pentru dezvoltarea unor noi proiecte.

Investițiile în producție sunt legate însă de dezvoltarea rețelelor și a stocării, deoarece noile capacități trebuie integrate în sistem, iar energia produsă trebuie preluată și transportată.

În cazul surselor regenerabile variabile, stocarea poate permite utilizarea energiei în perioadele în care producția și consumul nu se suprapun, în timp ce rețelele și interconectările asigură transportul energiei către zonele în care aceasta este necesară.

În acest cadru, proiectele indicate de Silviu Gresoi - stocarea prin baterii și pompaj hidro, modernizarea rețelelor, protecția fizică și cibernetică a infrastructurii critice, producția stabilă, interconectările regionale și rezervele strategice - se adaugă categoriilor menționate de Comisia Europeană, precum electrificarea, extinderea capacităților de energie curată, stocarea și dezvoltarea rețelelor.

„România ar trebui să ceară finanțare pentru proiecte care reduc dependența, cresc reziliența și protejează infrastructura critică”, a explicat Silviu Gresoi pentru „Adevărul”.