România este mai departe ca oricând de moneda euro, în ciuda unui acord politic. Economist: „Suntem pur și simplu în afara acestui proces”

Deși președintele Nicușor Dan anunță existența unui acord politic pentru adoptarea monedei euro și promite o foaie de parcurs care să pregătească aderarea, realitatea economică este mult mai complicată. România nu mai îndeplinește niciunul dintre criteriile esențiale de convergență, iar procesul este practic blocat, avertizează profesorul de economie Cristian Păun, într-o analiză pentru Adevărul.

România nu mai îndeplinește niciunul dintre criteriile de aderare la euro. FOTO: Shutterstock

Anunțul făcut de președintele Nicușor Dan vine într-un moment în care România încearcă să își recapete credibilitatea financiară, după ce agenția Fitch a menținut ratingul suveran în categoria recomandată investițiilor. Șeful statului a transmis că există consens politic pentru unul dintre cele mai importante obiective europene ale României.

„Există acord politic pentru trecerea la euro. Viitorul Guvern, indiferent de compoziția sa politică, împreună cu Banca Națională, vor întocmi foaia de parcurs pentru următorii ani în care să facem toate acțiunile necesare pentru trecerea la euro”, a declarat Nicușor Dan.

Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 și intrat în vigoare în 1993, stabilește cele cinci criterii pe care orice stat membru al Uniunii Europene trebuie să le respecte pentru a putea adopta moneda unică.

• Inflația – rata medie a inflației nu poate depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor trei state membre cu cele mai bune rezultate în privința stabilității prețurilor.
• Deficitul bugetar – deficitul public anual trebuie să fie de cel mult 3% din PIB.
• Datoria publică – datoria guvernamentală nu trebuie să depășească 60% din PIB sau trebuie să fie pe o traiectorie clară de reducere către acest prag.
• Stabilitatea cursului de schimb – moneda națională trebuie să participe timp de cel puțin doi ani la mecanismul european al ratelor de schimb (ERM II), fără fluctuații majore și fără devalorizări deliberate.
• Dobânzile pe termen lung – rata dobânzii nu poate depăși cu mai mult de 2 puncte procentuale media celor trei state cu cea mai scăzută inflație.
• Compatibilitatea legislației – legislația națională, inclusiv statutul băncii centrale, trebuie armonizată cu normele Uniunii Europene și ale Eurosistemului.

Datele economice arată că România este foarte departe de acest obiectiv. Raportul de convergență publicat în 2026 de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană indică faptul că țara noastră nu îndeplinește criteriile privind inflația, dobânzile și disciplina bugetară, nu participă la mecanismul ERM II și are inclusiv probleme de armonizare legislativă.

Potrivit Raportului de convergență publicat în 2026 de Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, România este încă departe de îndeplinirea acestor condiții:

• Inflația este de 8,4%, mult peste valoarea de referință de 2,7%.
• Deficitul bugetar a ajuns la 7,9% din PIB, peste plafonul de 3%.
• Datoria publică este de 59,3% din PIB, sub limita de 60%, însă va depăși pragul anul acesta.
• Dobânzile pe termen lung sunt de 6,7%, peste valoarea de referință de 5,1%.
• România nu a intrat încă în ERM II, etapă obligatorie înaintea adoptării euro.
• Legislația privind Banca Națională nu este încă pe deplin armonizată cu cerințele Uniunii Europene privind independența băncii centrale și integrarea în Eurosistem.

Cristian Păun: România este din nou la începutul drumului spre euro

Profesorul de economie Cristian Păun spune că declarațiile politice trebuie privite cu prudență. În opinia sa, România nu se află într-o etapă în care să poată discuta despre un calendar realist de aderare, deoarece nu îndeplinește nici măcar condițiile preliminare.

„În momentul de față suntem pur și simplu în afara acestui proces, în primul și în primul rând pentru că nu mai îndeplinim niciun criteriu de convergență nominală”, a explicat profesorul de economie Cristian Păun.

Economistul arată că procesul de aderare nu se rezumă la o decizie politică sau la stabilirea unei date în calendar. El presupune mai întâi îndeplinirea criteriilor privind inflația, deficitul bugetar, datoria publică și dobânzile, iar ulterior încă doi ani în mecanismul european al ratelor de schimb, cunoscut drept ERM II.

„După ce îndeplinești cele patru criterii de convergență nominală, mai urmează unul pe care trebuie să îl respecți timp de doi ani. Cursul de schimb nu trebuie să varieze cu mai mult de plus sau minus 15% față de euro, iar această stabilitate trebuie să existe fără intervenția băncii centrale. Asta dovedește că ai rezolvat problemele macroeconomice și că moneda este stabilă prin forța economiei, nu prin intervenții administrative”, a detaliat Cristian Păun.

Potrivit profesorului, dacă un stat pierde criteriile de convergență în timpul acestui proces, practic este obligat să reia parcursul de la început. Tocmai de aceea, aderarea la moneda unică nu poate fi obținută prin măsuri punctuale, ci presupune ani de disciplină fiscală și stabilitate economică.

„Este un proces de lungă durată. N-ai cum să trișezi și să ajungi în zona euro fără o determinare politică substanțială. Iar noi nu avem această determinare”, a subliniat economistul.

Cristian Păun amintește că România s-a aflat cel mai aproape de moneda unică în urmă cu un deceniu. După ajustările economice realizate în urma crizei financiare din 2009-2010, țara noastră ajunsese să îndeplinească toate criteriile nominale de convergență.

„România a îndeplinit cele patru criterii de convergență în 2015, în vremea guvernului Ponta, după ajustările structurale făcute în urma crizei. Din păcate, guvernările din perioada Dragnea-Dăncilă au deteriorat semnificativ aceste criterii, în special pe partea de deficit. În 2019 depășisem deja pragul de 3% din PIB”, a afirmat profesorul de economie.

România și-a asumat trecerea la euro

În opinia sa, adevărata provocare pentru România o reprezintă revenirea la echilibrele macroeconomice care să permită, într-un orizont realist, intrarea în mecanismul ERM II. Fără controlul inflației și al deficitului bugetar, orice discuție despre o dată de aderare rămâne, spune economistul, una strict politică.

„Pentru România adoptarea euro nu este opțională. Este o obligație asumată prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Există câteva state care și-au negociat dreptul de a păstra moneda națională, dar noi nu avem acest drept. Pentru România adoptarea monedei unice este obligatorie, mai devreme sau mai târziu”, a explicat profesorul de economie Cristian Păun.

În opinia economistului, discuția nu ar trebui să fie dacă România va adopta euro, ci când va reuși să creeze condițiile economice necesare pentru acest pas. Din această perspectivă, integrarea monetară reprezintă ultima etapă a integrării europene, după libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor.

„Din punctul meu de vedere, avantajele sunt net superioare dezavantajelor. Nu poți vorbi despre o integrare completă în piața unică europeană fără integrare monetară. România profită astăzi mai ales de libera circulație a persoanelor și mult mai puțin de celelalte libertăți economice, tocmai pentru că nu este integrată monetar”, a subliniat economistul.

„Zona euro este mai importantă chiar decât aderarea la OCDE”

Cristian Păun susține că, în spațiul public, aderarea României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este prezentată adesea drept principalul obiectiv economic al țării. În opinia sa, integrarea în zona euro ar avea însă un impact chiar mai mare asupra economiei.

Potrivit profesorului, apartenența la zona euro înseamnă mai mult decât schimbarea monedei. Ea presupune reguli fiscale mai stricte, o disciplină bugetară mai mare și acces la o monedă mult mai stabilă decât leul.

„Integrarea monetară înseamnă o profesionalizare a guvernanței economice și un corset fiscal sănătos pe care îl impune Uniunea Europeană statelor din zona euro. Înseamnă intrarea într-un club care, din punctul meu de vedere, este mai important chiar decât OCDE. Zona euro vine la pachet cu un rating AAA, cu o monedă mult mai solidă decât leul și cu o economie reală extrem de puternică în spate”, a argumentat Cristian Păun.

Economistul spune că unul dintre cele mai importante câștiguri ar fi reducerea costurilor la care România și companiile românești se împrumută. În același timp, dispariția riscului valutar ar face economia românească mai atractivă pentru investitorii străini.

„Asta înseamnă costuri mai mici de finanțare, riscuri mai mici pentru investiții și o integrare mai bună în piața unică, pentru că dispar riscurile asociate unei monede locale administrate inflaționist. România este campioana inflației în Uniunea Europeană de câțiva ani. Leul este o monedă mult mai slabă, iar expansiunea monetară și a creditului este mult mai accentuată decât în zona euro”, a explicat profesorul de economie.

Acesta consideră că, din punct de vedere economic, comparația dintre leu și euro este una dezechilibrată.

„Din acest motiv, opțiunea pentru euro este, din punctul meu de vedere, net superioară. Euro este o monedă de câteva ori mai puternică decât leul și are în spate economiile Germaniei, Franței și Italiei”, a adăugat economistul.

De ce spune Păun că euro atrage investiții

Cristian Păun este de părere că adoptarea monedei unice transmite un semnal puternic de stabilitate și credibilitate către investitori. El susține că experiența altor state din Europa Centrală și de Est arată că intrarea în zona euro poate accelera dezvoltarea economică prin atragerea unor investiții pe termen lung.

„Euro înseamnă și o ancoră de stabilitate în perioade de criză. Înseamnă și o credibilitate mult mai mare pe care o primești ca economie. Investitorii străini, mai ales cei europeni, privesc cu alți ochi o țară care are moneda unică și vor investi mult mai ușor acolo”, a afirmat profesorul de economie.

Pentru a-și susține argumentul, economistul indică exemplele Slovaciei și Sloveniei, două state care au cunoscut o accelerare a investițiilor după aderarea la zona euro. El crede că un fenomen similar se va produce și în Bulgaria, care a intrat în clubul monedei unice.

„Nu întâmplător, state precum Slovenia sau Slovacia au decolat după adoptarea euro. În Slovacia se află astăzi unul dintre cele mai mari combinate siderurgice care produce tablă pentru industria auto europeană. Noi nu producem această tablă la Galați, în schimb ea este produsă în Slovacia. Asta arată că investițiile sunt atrase de țările care folosesc moneda euro”, a spus Cristian Păun.

În opinia profesorului, Bulgaria reprezintă următorul exemplu care va demonstra efectele integrării monetare.

„Veți vedea același lucru și în cazul Bulgariei. În ciuda tuturor vocilor care spun că bulgarii vor avea de suferit, eu cred că Bulgaria va decola economic, pentru că va fi complet integrată în Uniunea Europeană. Oricum avea un regim valutar mult mai apropiat de euro decât România, iar acum integrarea va fi totală”, a conchis economistul.

„Nu cred că suveranitatea unei țări stă într-o monedă”

Adoptarea monedei unice a fost însoțită, de-a lungul anilor, și de numeroase critici. Una dintre cele mai frecvente este că România și-ar pierde controlul asupra politicii monetare, iar Banca Națională ar ceda o parte din atribuții către Banca Centrală Europeană. Cristian Păun admite că, odată cu intrarea în zona euro, o parte din competențele BNR vor fi transferate către BCE. Totuși, el spune că această schimbare nu ar trebui privită ca un argument împotriva aderării și explică inclusiv de ce în interiorul băncilor centrale există adesea rezerve față de moneda unică.

„În România există și un curent antieuropean care se vede inclusiv în felul în care discutăm despre adoptarea euro. Chiar și la Banca Națională există economiști care recomandă amânarea aderării. Din punctul meu de vedere, băncile centrale din statele care nu sunt în zona euro nu privesc cu ochi foarte buni această integrare, pentru că, în momentul în care adopți euro, banca centrală pierde o parte importantă din atribuții, care se transferă către Banca Centrală Europeană”, a explicat profesorul de economie Cristian Păun.

Economistul spune însă că argumentul potrivit căruia România ar pierde posibilitatea de a-și conduce propria politică monetară este adesea exagerat. În opinia sa, statele membre ale Uniunii Europene sunt deja obligate să respecte reguli fiscale stricte, iar libertatea de acțiune este oricum limitată.

„De aceea, la băncile centrale vom găsi mai degrabă voci sceptice, care spun că pierdem tiparnița și că ar fi mai bine să nu adoptăm euro. Numai că acest argument este exagerat. Oricum suntem integrați într-un sistem cu reguli fiscale foarte stricte și nu putem tipări bani după bunul plac”, a subliniat economistul.

„Pierderea tiparniței” este, de fapt, un avantaj

Un alt argument invocat frecvent de opozanții adoptării euro este că România nu va mai putea recurge la emisiunea monetară în situații dificile. Cristian Păun consideră însă că tocmai această limitare obligă guvernele să fie mai prudente în administrarea finanțelor publice.

„Dacă ar fi să vorbesc despre principalul dezavantaj al adoptării euro, acesta este faptul că nu mai ai acces direct la tiparniță. Numai că, din punctul meu de vedere, acesta este un pseudo-dezavantaj. Accesul la tiparniță generează hazard moral. Dacă politicianul știe că, la nevoie, banca centrală poate tipări bani, devine mult mai puțin responsabil în administrarea finanțelor publice”, a argumentat profesorul de economie.

În opinia sa, disciplina impusă de apartenența la zona euro este unul dintre cele mai importante câștiguri ale statelor membre.

„Faptul că pierzi această posibilitate obligă clasa politică să fie mult mai disciplinată. Așadar, ceea ce pare un dezavantaj devine, în realitate, un avantaj”, a punctat Cristian Păun.

Profesorul respinge și comparația potrivit căreia România nu ar face decât să înlocuiască o monedă fiat cu alta, fără un câștig real.

„Diferența este că euro este mult mai puțin inflaționist decât leul. Dacă Banca Centrală Europeană ar tipări bani într-un ritm mai mare decât Banca Națională, atunci am putea spune că facem un schimb dezavantajos. Dar realitatea este exact invers. Noi înlocuim o monedă mult mai slabă cu una incomparabil mai stabilă”, a explicat economistul.