Interviu Vracii și suplimentele vor intra sub legalitate. Medic: „Dacă oamenii oricum o fac, e mai bine să existe reguli”

Ministerul Sănătății propune reguli pentru un domeniu care include practici de la homeopatie până la astrologie medicală și Feng Shui, precizând însă că reglementarea nu înseamnă că acestea sunt validate științific. Medicul Mihail Pautov explică pentru „Adevărul” de ce este totuși necesar ca astfel de practici să fie aduse sub control, ce riscuri există pentru pacienții care renunță la tratamentele medicale și unde ar trebui trasă limita între alegerea personală și pericolul pentru sănătate. 

Medicul Mihail Pautov explică de ce este utilă reglementarea homeopatiei Foto: Facebook/ Mihail Pautov

Proiectul reglementează autorizarea practicienilor, funcționarea cabinetelor, formarea profesională, evidența activităților și protecția beneficiarilor, într-un domeniu care include practici de la homeopatie la astrologie medicală, Feng Shui, terapie holografică, T.BI GU sau terapii bazate pe lumină naturală și artificială. 

Ministerul precizează că adoptarea normelor nu reprezintă o validare medicală sau științifică a eficacității acestor practici. 

Dr. Mihail Pautov, medic chirurg și educator de sănătate, analizează într-un interviu pentru „Adevărul” ce implică reglementarea terapiilor fără o validare științifică, riscurile pentru pacienții oncologici care abandonează tratamentul medical, condițiile unui consimțământ informat corect, relația dintre homeopatie și placebo, limitele consultului medical de 10-15 minute în contracararea dezinformării și necesitatea ca medicii să ajungă mai aproape de pacienți.

Adevărul: Ce înseamnă, de fapt, reglementarea dacă nu validează eficacitatea?

Dr. Mihail Pautov: Înseamnă că statul aduce în lumină o activitate care există oricum. Mii de oameni merg deja la astfel de practicieni, iar până acum nimeni nu verifica cine sunt, ce pregătire au sau ce promit. Reglementarea nu spune că metoda funcționează. Spune cine are voie să o practice, în ce condiții și cine răspunde când ceva merge prost. E diferența dintre o activitate necontrolată și una pe care o poți verifica și sancționa.

Nu cumva statul face un cadru oficial pentru ceva fără dovezi?

Da, și asta nu e o contradicție. Statul reglementează multe lucruri pe care nu le recomandă: alcoolul, tutunul, jocurile de noroc. Cu alcoolul nu spunem că e sănătos, spunem cine îl vinde, cui și cu ce etichetă. Aici e aceeași logică de reducere a răului: dacă oamenii oricum o fac, e mai bine să existe reguli decât un teren unde oricine poate promite orice.

Riscul de aprobare e real și trebuie spus deschis. De aceea contează cum se aplică normele. În fiecare cabinet trebuie să scrie vizibil că metoda nu are dovezi științifice de eficacitate, reclama trebuie să fie controlată, fără cuvinte ca „vindecă” sau „tratează”, iar lista practicilor trebuie revizuită. Astrologia medicală sau Feng Shui puse lângă masajul terapeutic transmit exact mesajul greșit.

În cazul pacienților oncologici care abandonează tratamentul medical, uneori și la îndrumarea unor pretinși vindecători, cine verifică aceste aspecte?

Da, am văzut astfel de cazuri, și sunt cele mai dureroase, pentru că pierderea e de multe ori ireversibilă. Un studiu publicat în 2018 în Journal of the National Cancer Institute a arătat că pacienții care au ales doar medicina alternativă, în locul tratamentului oncologic, au avut un risc de deces de aproximativ 2,5 ori mai mare.

Însă era nevoie de această reglementare tocmai pentru a avea cum să verifici aceste situații. Practicianul e într-un registru, are documente obligatorii și poate primi plângeri. Dacă un pacient sau familia lui arată că i s-a spus să renunțe la chimioterapie, ai pe cine trage la răspundere și autorizația se poate retrage. Fără reglementare, n-ai avea nici măcar pe cine să reclami. Controlul trebuie să-l facă Ministerul și direcțiile de sănătate publică, iar medicii trebuie să poată semnala ușor astfel de cazuri.

Se poate da consimțământ informat pentru ceva despre care știința spune că nu funcționează?

Da, dacă informarea e corectă. Consimțământul informat nu înseamnă că tratamentul funcționează. Înseamnă că omul știe exact ce primește. Formularul ar trebui să spună clar că metoda nu are dovezi științifice de eficacitate, nu înlocuiește tratamentul medical și nu trebuie să renunți la medicamentele prescrise. Un adult informat are dreptul să aleagă. Problema de azi e că mulți oameni aleg fără să fi fost informați.

Pentru oamenii de rând, dar și din punct de vedere legal, mai rămâne linia dintre „acceptabil” și „interzis”?

Eu aș trage această linie pe trei criterii, care ar trebui să răspundă la următoarele întrebări: Poate face rău direct? Promite vindecarea unei boli? Ține omul departe de tratamentul de care are nevoie?

Un masaj de relaxare sau o tehnică de respirație nu promit să vindece cancerul și nu fac rău, iar acolo reglementarea e simplă. Însă o practică care promite că vindecă diabetul sau cancerul trebuie sancționată dur, oricum s-ar numi.

Nu există niciun studiu riguros care să arate că homeopatia funcționează mai bine decât placebo. Atunci, de ce mai discutăm despre asta în 2026 și în ce măsură popularitatea lor nu demonstrează și eșecul educației științifice?

Parțial, da. Analizele mari, inclusiv cea făcută de autoritatea de sănătate din Australia în 2015, nu au găsit dovezi că homeopatia funcționează peste placebo pentru vreo afecțiune. Însă lumea nu merge la homeopat pentru că a citit studii, ci pentru că acolo primește timp, atenție și o explicație. Asta e lecția pentru noi, medicii: nu doar educația științifică e problema, ci și faptul că oamenii nu se simt ascultați în sistemul medical.

Medicul de familie are la dispoziție 10-15 minute cu un pacient. Cum poate ca în timpul acesta să contracareze și dezinformarea?

Nu poate singur, și nici nu trebuie. Ajută însă mult mesajele scurte și repetate, de 30 de secunde, nu prelegeri. De pildă, îi poate spune pacientului: „suplimentele nu înlocuiesc mâncarea”, „nu opriți tratamentul fără să vorbim”. De asemenea, cabinetele ar trebui să aibă materiale de încredere la care medicul îl poate trimite pe pacient: pliante, site-uri oficiale, conținut făcut de medici. E nevoie și de mai mulți medici care comunică public, pe limba oamenilor, acolo unde se uită ei, pe telefon. Dezinformarea e pe Facebook și TikTok, deci și informația corectă trebuie să fie acolo. Asta fac și eu de câțiva ani, iar oamenii vin la cabinet cu întrebări mai bune. De asemenea, e nevoie de mai mult timp pentru consult și mai mulți medici de familie, însă asta e o decizie de sistem.

Ceea ce trebuie să înțelegem e că reglementarea nu înseamnă aprobare. Înseamnă că, pentru prima dată, cineva poate fi tras la răspundere. Lucrurile pe care oamenii le fac oricum e mai bine să le faci vizibile și controlabile, decât să le lași în întuneric.