Măsurile care au scos România din „junk” în 2014, după aproape șase ani

România a revenit în categoria „investment grade” în mai 2014, după aproape șase ani în care ratingul suveran acordat de Standard & Poor's s-a aflat în zona „junk”. Pe 16 mai 2014, agenția a ridicat ratingul României de la BB+ la BBB-, cu perspectivă stabilă, readucând țara în categoria recomandată pentru investiții.

S&P a retrogradat România în octombrie 2008 Foto: Shutterstock

Decizia nu a fost rezultatul unei singure măsuri luate în 2014, ci al unui proces de ajustare început în timpul crizei financiare și continuat mai mulți ani. Consolidarea finanțelor publice, reducerea dezechilibrelor externe, stabilizarea sistemului bancar și reformele structurale au schimbat treptat profilul de risc al României în ochii investitorilor.

România a fost inclusă în categoria junk între 2008 și 2014

În octombrie 2008, în plină criză financiară internațională, Standard & Poor's a retrogradat România de la BBB- la BB+, invocând riscurile tot mai mari pentru economia reală, nivelul ridicat și în creștere al îndatorării sectorului privat și dependența de finanțarea externă.

Ratingul BB+ reprezenta prima treaptă sub categoria „investment grade”, fiind încadrat în zona speculativă, denumită în mod uzual pe piețele financiare „junk”.

Problemele României nu se limitau la finanțele publice. În anii de boom care au precedat criza, economia acumulase dezechilibre externe importante, creditarea crescuse rapid, iar dependența de capitalul străin devenise o vulnerabilitate. Odată cu izbucnirea crizei financiare, accesul la finanțare externă s-a redus puternic.

În 2009, România a apelat la sprijin financiar internațional. Fondul Monetar Internațional a aprobat în luna mai un acord stand-by în valoare de aproximativ 12,9 miliarde de euro, parte a unui pachet mai larg de finanțare internațională. Programul urmărea să acopere necesarul de finanțare și să ajute România să corecteze dezechilibrele externe și fiscale și să consolideze sectorul financiar.

A urmat una dintre cele mai dure perioade de ajustare fiscală din economia românească de după 1989.

În 2010, autoritățile au redus cu 25% salariile din sectorul public și au operat reduceri ale unor transferuri sociale. În același timp, TVA a fost majorată de la 19% la 24%. Măsurile au fost însoțite de reducerea ocupării în sectorul public și de limitarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile.

Ajustarea a avut un cost economic și social ridicat, însă a avut ca obiectiv reducerea deficitului și refacerea încrederii în finanțele publice. Măsurile adoptate au transmis piețelor un semnal privind credibilitatea programului de reformă.

Consolidarea fiscală a continuat și în anii următori. În 2013, deficitul bugetar a coborât sub 3% din PIB, iar pentru 2014 autoritățile au stabilit o țintă de deficit de 2,2% din PIB.

În același timp, România și-a redus semnificativ vulnerabilitatea externă. Datoria externă a scăzut de la 74,4% din PIB în 2012 la 66,6% în 2013 și la 59,9% în 2014.

Această evoluție a fost importantă pentru profilul de risc al țării, după ce tocmai dependența de finanțarea externă fusese unul dintre motivele pentru care România fusese retrogradată în 2008.

Măsurile care au readus România în „investment grade”

Revenirea României în categoria „investment grade” a fost rezultatul cumulat al măsurilor adoptate în anii de după criză, potrivit documentelor de-atunci ale FMI.

Un prim element a fost consolidarea fiscală. România a trecut de la deficite foarte mari în perioada crizei la deficite aflate sub pragul de 3% din PIB. Pentru 2014, deficitul bugetar efectiv a fost ulterior calculat la 1,9% din PIB, sub ținta de 2,2% stabilită în programul bugetar.

Un al doilea element a fost reducerea dezechilibrelor externe. România și-a redus datoria externă și deficitul de cont curent, iar poziția externă a țării se consolidase semnificativ. Deficitul de cont curent ajunsese la aproximativ 1-1,5% din PIB, mult sub nivelurile foarte ridicate înregistrate înainte de criză.

Un alt factor a fost introducerea unui cadru fiscal mai strict. România a adoptat reguli menite să limiteze derapajele bugetare și să asigure o traiectorie mai predictibilă a finanțelor publice. Consolidarea fiscală nu a însemnat doar reducerea deficitului într-un anumit an, ci și instituirea unor reguli pentru menținerea acestuia sub control.

Reformele au vizat și companiile de stat și piețele de energie. Listarea Romgaz a reprezentat unul dintre exemplele importante ale reformei companiilor de stat, iar în anii următori au fost pregătite și realizate noi oferte publice. În paralel, autoritățile au continuat reformele și dereglementarea treptată în sectoarele gazelor și energiei electrice.

Stabilitatea sistemului bancar a fost un alt element important. După șocul din 2008-2009, supravegherea și capitalizarea sistemului financiar au contribuit la menținerea stabilității într-o perioadă în care băncile din regiune erau afectate de retragerea finanțării externe. În 2014, sistemul bancar avea niveluri solide de capital, lichiditate și provizionare.

În plus, economia revenise pe creștere, iar dezechilibrele acumulate înaintea crizei fuseseră corectate într-o măsură importantă. România ajunsese astfel într-o situație fiscală și externă mult mai stabilă decât cea din momentul retrogradării din 2008.

Momentul decisiv a venit pe 16 mai 2014, când Standard & Poor's a ridicat ratingul suveran al României de la BB+ la BBB-, cu perspectivă stabilă.

BBB- este prima treaptă a categoriei „investment grade”. Prin urmare, decizia S&P a însemnat revenirea oficială a României în zona considerată recomandată pentru investiții.

Drumul până acolo durase aproape șase ani și trecuse printr-o criză financiară severă, un acord de finanțare cu FMI și instituțiile europene, reduceri importante de cheltuieli publice, majorarea TVA, consolidarea fiscală și reforme în sistemul financiar și în companiile de stat. „România junk 2014” nu este, astfel, povestea unei singure măsuri care a schimbat ratingul țării, ci rezultatul unei ajustări începute în 2008 și continuate până când principalii indicatori care arătau vulnerabilitatea României au fost îmbunătățiți suficient pentru ca Standard & Poor's să considere justificată revenirea la „investment grade”.