Analiză Ce efect are deconectarea Unității 2 de la Sistemul Energetic Național și care este cel mai sumbru scenariu pentru următoarele zile

Unitatea 2 de la Cernavodă este estimată să fie oprită în dimineața zilei de 13 august, ceea ce ar face ca România să rămână complet fără energie nucleară. Pentru Sistemul Energetic Național, efectul opririi va fi resimțit în special în orele de seară, când producția fotovoltaică scade rapid, în timp ce consumul de energie crește. Într-un scenariu analizat de expertul în energie Dumitru Chisăliță, diferența dintre consum și energia disponibilă ar putea ajunge la peste 1.000 MW în anumite zile.

Efectul opririi reactorului 2 se va vedea în Sistemul Energetic National. Foto arhivă

Concret, oprirea controlată a Unității 2 nu se face printr-o deconectare instantanee a reactorului. Procesul începe cu reducerea treptată a puterii reactorului, ceea ce înseamnă că scade și cantitatea de energie livrată în Sistemul Energetic Național.

După reducerea puterii, generatorul este deconectat de la SEN, iar reactorul este adus în stare oprită. Oprirea reacției nucleare nu înseamnă însă oprirea sistemelor de răcire. Combustibilul nuclear continuă să producă căldură reziduală, care trebuie evacuată, astfel că sistemele de răcire rămân în funcțiune. Din acest motiv, nivelul Dunării este relevant și după deconectarea Unității 2 de la SEN. Apa este utilizată pentru răcirea instalațiilor, iar funcționarea sistemelor de răcire trebuie menținută și după oprirea reactorului.

Ce înseamnă oprirea ambelor unități nucleare

O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă urmărește în special situația din jurul orei 20:00, când producția fotovoltaică scade rapid spre zero, în timp ce consumul de energie crește. În același timp, producția hidro este afectată de secetă, iar producția eoliană depinde de condițiile de vânt.

Pentru a estima câtă energie ar fi disponibilă în aceste condiții, analiza ia în calcul producția internă, energia care ar putea fi importată și reducerea voluntară a consumului. Diferența rămasă după aceste trei componente este considerată necesarul de reducere suplimentară.

„România se apropie de una dintre cele mai dificile perioade pentru Sistemul Energetic Național. Scenariul opririi ambelor reactoare de la Cernavodă, probabil începând cu 12 august 2026, nu înseamnă doar posibila dispariție a aproximativ 1.400 MW de producție constantă. Înseamnă potențiala pierderea a celei mai importante surse interne care funcționează independent de secetă, vânt, soare sau temperatura aerului.

La ora 20:00, exact când consumul populației rămâne ridicat, producția fotovoltaică dispare rapid. Hidrocentralele sunt afectate de secetă, eolianul este imprevizibil, centralele pe gaze și cărbune care mai există, nu pot compensa integral deficitul, iar România ajunge să depindă de importuri într-o regiune în care aproape toate statele caută aceeași energie.

Aceasta nu mai este doar o problemă de piață. Este o problemă de adecvanță a sistemului și, în zilele critice, una de alegere între limitări industriale controlate și deconectări ale unor categorii de consumatori”, a declarat expertul în energie Dumitru Chisăliță.

Estimarea specialistului a luat în calcul următoarele ipoteze probabile:

• ambele reactoare de la Cernavodă vor fi oprite începând cu 12 august;
• producția nucleară este zero;
• producția hidro este afectată de secetă;
• producția eoliană rămâne redusă sau moderată;
• importurile sunt limitate de deficitul simultan din Ungaria, Serbia și Balcanii de Vest;
• temperaturile sunt mai moderate în perioada 13–16 august, fiind urmate de caniculă accentuată între 17 și 22 august;
• Dacia și Ford sunt oprite până pe 19 august, cu o economie de putere estimată la aproximativ 200 MW;
• reducerea atribuită DEN reprezintă necesarul rezidual de echilibrare, nu o măsură deja anunțată.

Valorile reprezintă puteri medii estimate în jurul orei 20:00 și sunt exprimate în MW.

România ar importa aproape cât produce

Fără energia nucleară, producția internă disponibilă în jurul orei 20:00 s-ar situa, în cele mai dificile zile, la aproximativ 4.150–4.300 MW. Din acest total, producția hidro ar reprezenta circa 1.000–1.400 MW, centralele pe gaze 1.300–1.700 MW, iar cele pe cărbune aproximativ 900–1.200 MW. Producția eoliană ar putea varia între 200 și 700 MW, în timp ce energia fotovoltaică disponibilă la ora 20:00 ar fi de aproximativ 100–400 MW. Alte surse ar putea contribui cu încă 100–200 MW. Producția nucleară ar fi zero.

„În zilele caniculare, consumul ar putea depăși 8.000 MW, fără reducere voluntară. România ar trebui astfel să importe 2.500–2.600 MW, adică o cantitate egală cu aproape 60% din producția internă rămasă. Problema este că puterea tehnică de import nu reprezintă energie garantată. O interconexiune poate exista, dar dacă dincolo de ea nu există producție disponibilă, aceasta nu transportă decât deficit”, a explicat Chisăliță.

În perioadele tensionate, România a importat deja aproximativ 2.000 MW. Tehnic, importul poate depăși temporar 3.000 MW, dar un asemenea nivel nu poate fi considerat ferm disponibil în fiecare seară. Pentru perioada analizată, intervalul realist rămâne la cca 2.300 MW.

Economisirea voluntară ajută, dar nu poate înlocui un reactor nuclear

Reducerea voluntară este estimată la 170–300 MW. Până la 19 august, oprirea activității la Dacia și Ford poate contribui cu aproximativ 200 MW. Se pot adăuga reducerile altor consumatori industriali, magazinelor, instituțiilor și populației.

Dar economisirea voluntară nu produce miracole. O parte dintre economii se suprapune peste opririle tehnologice normale și nu reprezintă integral o reducere suplimentară. După 19 august, odată cu reluarea activității unor unități industriale, reducerea voluntară probabilă scade spre 180–220 MW.

„România nu poate acoperi un gol de peste 1.000 MW stingând câteva vitrine, reducând aerul condiționat în instituții și solicitând populației să nu mai folosească simultan electrocasnicele. Aceste măsuri sunt utile, dar insuficiente în raport cu dimensiunea problemei”, a afirmat Chisăliță, precizând că Dispecerul Energetic Național (DEN) ar trebui să pregătească, în scenariul central, o capacitate controlabilă de reducere de până la 1.200 MW.

„Aceasta nu înseamnă că populația va fi deconectată”, a afirmat expertul, adăugând că „zilele cu riscul cel mai mare” sunt:

• 18 august: 1.050 MW reducere necesară;
• 19 august: 1.200 MW;
• 20 august: 1.080 MW;
• 21 august: 1.100 MW.

„Pericolul nu se concentrează într-un singur minut. Intervalul critic poate începe în jurul orei 19:30 și poate continua până la ora 22:00, pe măsură ce producția fotovoltaică dispare complet, iar consumul casnic rămâne ridicat”, a spus el.

De unde ar putea veni energia importată

În scenariul analizat, o parte din necesarul de energie al României ar trebui acoperită prin importuri. Estimarea indică un import realist de aproximativ 2.300–2.600 MW în jurul orei 20:00, în funcție de zi.

Cea mai mare parte a energiei disponibile pentru România ar putea proveni din Bulgaria. Pentru 12 august, de exemplu, disponibilul estimat din Bulgaria este de aproximativ 1.400 MW, iar pentru zilele următoare este cuprins între 1.200 și 1.550 MW. Alte surse luate în calcul sunt Ucraina și Republica Moldova, cu aproximativ 350–450 MW, Europa Centrală prin Ungaria, cu circa 550–800 MW, și Grecia și Turcia, cu aproximativ 250–350 MW.

Aceste valori reprezintă estimări ale energiei care ar putea fi disponibilă pentru România în intervalul analizat, nu cantități de energie contractate sau garantate. În calculul importului realist au fost luate în considerare și limitele estimate pentru schimburile regionale. Pentru 18 august, de exemplu, importul realist este estimat la 2.450–2.550 MW, iar pentru 19 august la 2.300–2.500 MW.

Estimarea pentru importurile din Serbia și ceilalți furnizori din Balcanii de Vest este zero în scenariul prezentat.

„Bulgaria devine astfel principalul furnizor de siguranță pentru România. Nuclearul de la Kozlodui, termocentralele bulgare și instalațiile de acumulare prin pompaj pot asigura cea mai mare parte a disponibilului regional.

Aceasta este însă și principala vulnerabilitate: siguranța energetică a României ar ajunge să depindă de funcționarea centralelor bulgare, de programul lor comercial și de menținerea capacităților de interconexiune. O avarie la un grup important din Bulgaria sau o creștere puternică a consumului bulgar s-ar transmite aproape imediat în necesarul de reducere din România”, a explicat Chisăliță.

România a închis marja de siguranță înainte să construiască alternativa

În scenariul opririi ambelor reactoare de la Cernavodă, România nu poate echilibra sistemul numai prin importuri și economisire voluntară, spune expertul în energie. În zilele lucrătoare caniculare, producția internă de aproximativ 4.200–4.300 MW, importurile de circa 2.500 MW și economisirea voluntară de 200–300 MW acoperă împreună numai aproximativ 7.000 MW.

„La un consum potențial de peste 8.000 MW, rămâne un deficit de 1.000–1.200 MW care trebuie eliminat administrativ din consum.

Elementul decisiv va fi importul. Fiecare scădere cu 500 MW sub nivelul estimat produce aproape automat o creștere cu 500 MW a necesarului de reducere. Dacă importurile coboară, de exemplu, de la 2.500 la 2.000 MW, necesarul de limitare din 19 august poate urca de la 1.200 la 1.700 MW.

În acel punct nu mai vorbim despre simple apeluri la solidaritate. Vorbim despre oprirea unor capacități industriale, limitarea consumurilor neesențiale și, în cel mai nefavorabil scenariu, deconectări controlate”, a spus Chisăliță.