Exclusiv „Am avut vizita unor inspectori care ne-au propus protecție în schimbul unei sume de bani". Ce spun antreprenorii despre relația cu statul

Declarațiile lui Dragoș Anastasiu privind absența unui parteneriat real între stat și mediul privat au fost rapid confirmate de mai mulți oameni de afaceri. Pe de-o parte, unii antreprenori au descris situații aproape identice: controale abuzive, blocaje birocratice, lipsă de predictibilitate, în timp ce alții au venit cu completări și au formulat propuneri concrete. Cei mai mulți susțin că statul este perceput mai degrabă ca obstacol decât ca sprijin pentru dezvoltarea afacerilor în România.

Sursă foto: Pixabay

Cosmin Răileanu, CEO și fondator al platformei Depozit Virtual, vorbește deschis despre realitățile din spatele scenei antreprenoriale din România. De la controale abuzive și decizii fiscale absurde până la concedii medicale neplătite de stat, povestea sa e un exemplu despre modul în care sistemul ajunge să pedepsească inițiativa.

„Am 43 de ani și fac antreprenoriat de la 21-22 de ani. (...) De când sunt antreprenor, am întâmpinat tot felul de situații mai mult sau mai puțin plăcute. Însă, doar reziliența mea m-a făcut să merg mai departe”, declară el pentru Adevărul.

Printre cele mai grele momente, Răileanu amintește situații în care a fost tratat ca un evazionist, deși nu exista nicio dovadă în acest sens.

„Am avut situații limită, situații nedrepte, în care pur și simplu nu am avut ce să fac. A trebuit să muncesc jumate de an sau un an ca să plătesc niște lucruri, să zic așa, nedrepte, niște decizii de impunere nedrepte”, mărturisește acesta.

În viziunea sa, problema ține de lipsa de educație empatică a celor care efectuează controale. „Am avut controale de fond, am avut controale inopinate, am avut situații în care am avut explicații, dar n-am avut prezumția de nevinovăție și practic am fost luat ca un evazionist, deși nu era cazul. Practic, educația celor care vin și fac controale este una abuzivă, din frustrare sau dintr-o autoritate lipsită de empatie și de ajutor. (...) Nu ești văzut ca un om special care chiar își dăruiește timpul, viața pentru a face un business. Ci, ești văzut ca un buticar sau ca o specie care trebuie pur și simplu tăvălită că a avut curajul să facă asta”, susține antreprenorul.

El subliniază că multe inițiative antreprenoriale sunt înăbușite încă din fașă de acest climat ostil: „Sunt foarte mulți copii care au potențial. Sunt foarte mulți tineri care ar vrea să devină antreprenori, însă (...) preferă să se angajeze, pentru că sunt prea multe bătăi de cap cu controale, cu tot felul de chestii care îi țin din treabă. Ei vor să facă treabă, vor să plătească taxe, vor să-și ducă un vis la bun sfârșit și practic acolo se simt atacați.”

Un alt exemplu de absurditate administrativă: scăderea profitului, în contextul reinvestirii constante, e văzută drept „pericol”. „Am avut un control și mi-au spus: „Domnule, tu ai crescut cifra de afaceri, dar ți-a scăzut profitul. Ești în pericol. Ești aici la noi cu grad zero”. (...) Ei au o singură matrice acolo, dacă ți-a scăzut profitul, ești în pericol. Păi tu nu ești într-un pericol, dacă îți crești businessul. Practic, nu poți să faci și profit și să faci și creșteri”, mai spune el.

Antreprenorul atrage atenția că investițiile în dezvoltare sunt adesea tratate drept „cheltuieli nejustificate”, pentru ca inspectorii să poată ajusta artificial profitul. „Vine un funcționar de la ANAF și îți dă amenzi sau îți scoate cheltuieli ca să mărească el profitul. Dar, de fapt, alea sunt investițiile tale, astfel încât compania să crească.” Mai grav, statul nu-și onorează propriile obligații financiare, cum ar fi rambursarea concediilor medicale.

„Am concedii medicale neachitate de doi ani de zile. Practic, eu mi-am plătit datoriile față de angajații mei și statul nu și-a plătit datoriile față de mine. Unde este parteneriatul dintre noi? Eu trebuie să mă dau peste cap, să am resurse să pot să plătesc un drept pe care de fapt îl are statul dar nu și-l susține”, punctează Cosmin Răileanu.

În opinia sa, dacă statul ar deveni cu adevărat un partener al mediului de afaceri, rata de supraviețuire a start-upurilor ar crește considerabil.

„Mai multe businessuri ar crește și ar răsări în România, că avem oameni extrem de ambițioși și capabili, dacă statul ar fi un partener. Atât timp cât statul nu este un partener, avem o rată de falimente de peste 80% după primul an de la lansare.”

„Mi-au propus protecție în schimbul unei sume de bani”

„Organele de control ale statului întotdeauna au fost abuzive. Că au fost verificări în relația de muncă sau pe fiscalitate, abordarea lor a fost una în forță”, explică, pentru Adevărul, Eugen Saulea, fondatorul ESSA Group.

Antreprenorul își amintește un episod petrecut înainte de 2011: o vizită a unor inspectori fiscali s-a transformat rapid într-o propunere de „protecție” contra cost. „Am avut vizita unor inspectori care ne-au propus protecție în schimbul unei sume de bani. Matematic, neavând disponibil bugetul respectiv și știind că odată intrat într-un astfel de circuit este toxic, am răspuns că prefer să cheltui sumele respective cu avocații împotriva lor. Mi-au transmis că discuția respectivă nu a avut niciodată loc”, spune el.

După refuz, reacția autorităților a fost una agresivă, spune antreprenorul. O echipă de peste zece inspectori, delegați din mai multe orașe ale țării, a fost trimisă în control. Aceștia au refuzat să consulte documentele puse la dispoziție și au aplicat maximul de sancțiuni. Deși antreprenorul a reușit, în instanță, să-și dovedească nevinovăția, costurile, atât financiare, cât și de imagine, au fost considerabile. „După foarte mulți ani de instanță am probat nevinovăția, dar prejudiciile de imagine și cele financiare fuseseră deja considerabile”, recunoaște acesta.

Altădată, conturile firmei sale au fost blocate chiar în Ajunul Crăciunului, în urma unui control fiscal declanșat, susține el, la inițiativa unor competitori. Rezultatul a fost pierderea clienților și suspendarea activității. „Agentul economic cu care operam la momentul de referință a fost poprit în Ajunul Crăciunului, în mod intenționat, pentru a nu exista soluții imediate de clarificări/discuții. Am fost popriți definitiv de la plăți, de la tot și am avut activitatea suspendată”, își amintește Eugen Saulea.

Deși compania și-a recâștigat drepturile după un proces de peste patru ani, măsurile punitive au avut efecte devastatoare. Singura reacție oficială a fost concedierea inspectorului considerat abuziv și o dezicere formală din partea instituției.

„Ne-am reabilitat și singura măsură dispusă de respectivul organ de control a fost să-l concedieze pe inspectorul abuziv și să ne transmită că se dezic de acesta”, spune el.

Antreprenorul subliniază și abuzurile legislative de odinioară: în anii 2014–2015, o simplă copiere de text din lege putea fi suficientă pentru blocarea unui agent economic, chiar și în lipsa unor dovezi concrete: „Doar presupunerea că în agentul economic se produc fapte ilicite era o dovadă suficientă pentru inspectorii antifraudă, care de multe ori nu aveau nici teritorialitate în a desfășura un control.”

Situația s-a îmbunătățit între timp, mai spune Saulea, odată cu schimbarea legislației: astăzi, inspectorii nu mai pot bloca conturile unei firme fără dovezi clare și context juridic solid.

„Noroc că legislația s-a schimbat și că nu mai este suficient să copiezi un text de lege, fiind necesare dovezi măsurabile, pentru a bloca un agent economic”, adaugă acesta.

Ce-i de făcut?

Eugen Cojocaru, fondatorul GSD Software & Technology, susține că România are nevoie de o schimbare drastică în relația dintre stat și mediul de afaceri.

„Este momentul unei revoluții de mentalitate în relația stat–business, pentru ca reformele administrației publice și ale companiilor de stat să fie construite pe încredere și transparență reală, nu doar pe hârtie. Aceasta este șansa României să treacă de la corupția «de supraviețuire» la profesionalism, predictibilitate și respect reciproc, altfel riscăm să repetăm aceleași tipare care au generat blocaje și stigmatizarea antreprenorului corect.

O nouă paradigmă ar defini statul ca fiind un arhitect al încrederii și al progresului, cu funcționari formați în etică, digitalizare, relaționare și soluționare colaborativă, cu crearea unei culturi instituționale de serviciu (nu de autoritate) și cu integrarea antreprenorilor în designul politicilor economice (comisii consultative reale, participare activă, platforme deschise). Regula de aur ar fi aceea că statul creează spațiu și cadru, iar antreprenorul creează soluții schimbarea fundamentală fiind reflectată într-un stat facilitator al co-creării valorii publice”, explică Eugen Cojocaru. 

La rândul său, Radu Savopol, președintele HORA, spune că: „Din păcate, în România, mediul de afaceri e lăsat de multe ori să se descurce singur, într-un sistem care ar trebui să-l sprijine, nu să-i pună piedici”. În timp ce vorbește despre lipsa de predictibilitate, birocrație și absența unui dialog real, toate acestea afectând grav capacitatea antreprenorilor de a construi sustenabil.

În lipsa unor norme clare, responsabilitatea este pasată antreprenorilor, care trebuie să decidă singuri cum aplică legea, „cu riscul unor interpretări ulterioare care pot duce la sancțiuni”.

În opinia sa, fără un parteneriat real între stat și mediul de afaceri, România riscă să-și irosească potențialul economic. „Este imposibil să faci performanță și să fii încurajat să investești, într-un cadru legislativ care nu oferă stabilitate și predictibilitate, nu de la un an la altul, de multe ori de la o lună la alta.”

Totodată, Savopol susține că: „Statul are datoria să își reducă cheltuielile în limita încasărilor, să administreze cu bună credință banii colectați din taxe, în folosul contribuabililor. Ori de ani buni, simțim că mai mult noi, cei din privat, ne facem partea și primim la schimb măsuri mai mult decât putem duce, pentru a compensa ce nu reușește statul să facă, anume partea sa.”

„Un labirint birocratic care ne costă viitorul”

Cristian Lungu, CEO al ACDA, este de părere că: „Statul nu ne este partener. Este un labirint birocratic care ne costă viitorul.”

În opinia sa, sistemul de absorbție a fondurilor europene, care ar trebui să susțină dezvoltarea economică, funcționează mai degrabă ca o frână decât ca un sprijin: „În loc să fie un accelerator, mecanismul de absorbție a fondurilor europene este o frână. (...) Transformăm această oportunitate într-un test de anduranță birocratică.”

Cristian Lungu atrage atenția asupra unor disfuncționalități sistemice grave: termenele nerespectate, ambiguitatea procedurilor și excesul de documentație. „De ce procesele sunt intenționat complicate, cu o puzderie de autorități, documente și informații redundante?”, se întreabă el retoric, denunțând dezinteresul și lipsa de respect față de contribuabilii care susțin financiar instituțiile statului.

CEO-ul ACDA propune o reformă a mecanismului de finanțare, care să aibă ca prioritate sprijinirea companiilor private: „Prioritatea absolută a României trebuie să fie să ducă fiecare euro disponibil în dezvoltarea companiilor private. Avem nevoie să creăm lideri regionali și internaționali, să ne reglăm deficitele gemene și să scăpăm de eticheta de "codașul Europei", o etichetă care ne costă scump prin scăderea ratingului de țară, creșterea dobânzilor și inflație. Acest blocaj nu se rezolvă cu jumătăți de măsură, ci doar prin competență, responsabilitate și viziune. Sistemului public i-au lipsit cronic aceste atribute. Noi, în mediul privat, le avem și vrem să le punem la treabă pentru România”, spune el.

„Cerem respect”

De altfel, Sorin Trifu, CEO & Board Member @Roweb Media, explică: „Cred că statul poate fi un partener al antreprenorului, atât timp cât respectăm cu toții aceleași reguli. Legea trebuie să fie aplicată unitar, indiferent de cine ești sau ce interese reprezinți. Nu putem vorbi despre un parteneriat real atunci când unul dintre 'parteneri' caută să te fenteze sau să speculeze eforturile tale. Statul oferă un cadru în care poți construi și te poți dezvolta ca antreprenor, însă nu are rolul de a te îmbogăți, ci, mai degrabă, de a crea mecanisme prin care tu, ca antreprenor, contribui activ la bugetul public. În această ecuație, responsabilitatea este dublă: a ta, să respecți legea și să produci valoare, și a statului, să creeze un mediu corect, predictibil și echitabil pentru toți jucătorii economici." 

Totodată, Bogdan Roșu, antreprenor și expert în creditare și managementul creanțelor, consideră că declarațiile lui Dragoș Anastasiu reflectă realitatea multor antreprenori care s-au confruntat cu „un climat tensionat în relația cu instituțiile statului, marcat uneori de exces de autoritate și lipsă de dialog”. Cu toate acestea, spune el, „România nu mai are timp pentru confruntări între public și privat. Avem nevoie de o guvernare echilibrată și colaborativă”.

Roșu subliniază că „statul are obligația de a reglementa și a controla, dar are și responsabilitatea de a-și trata partenerii din mediul economic cu respect și profesionalism. Iar mediul privat are datoria să fie transparent, onest și implicat”. În opinia sa „mediul privat nu trebuie privit doar ca o sursă de taxe, ci și ca un potențial partener în livrarea eficientă a serviciilor publice”.

Ca exemplu concret, Roșu propune un prim pas în „colectarea creanțelor fiscale într-un parteneriat dintre ANAF și agențiile de colectare creanțe reputabile și experimentate din piață”. El consideră că parteneriatul public–privat poate contribui și la modernizarea României în zone precum digitalizarea, infrastructura sau educația.

„În politică, dacă ești loial, poți rămâne. În privat, dacă nu livrezi, pleci”

Antreprenorul Ștefan Alexiu zice că „este aproape imposibil de realizat un parteneriat autentic între zona privată și zona politică, atât timp cât cele două funcționează după principii radical diferite”.

El argumentează că „în mediul privat, avansarea și menținerea într-o funcție se bazează, în general, pe competență, eficiență și rezultate cuantificabile”, în timp ce „în politică – și mai ales în administrația publică din România – criteriul dominant nu este competența, ci apartenența la un grup și loialitatea față de lider sau partid”.

Alexiu oferă un contrast clar: „În politică, dacă ești loial, poți rămâne indiferent cât de slab ești. În privat, dacă nu livrezi, pleci, chiar dacă ești cel mai loial.” Din această incompatibilitate structurală rezultă blocaje sistemice în orice încercare de reformă reală.

În opinia sa, achizițiile publice de produse de lux fără licitație, de peste 250.000 de euro, „nu sunt doar despre risipă, ci simptomul unui sistem care refuză orice criteriu extern de evaluare, orice control real al performanței. Un sistem care se protejează prin opacitate și loialitate, și care, în mod previzibil, eșuează în fața propriilor cetățeni.”

Dacă Ștefan Alexiu atrage atenția asupra diferențelor dintre felul în care funcționează mediul privat și administrația publică, Iulian Pădurariu, antreprenor în serie, investitor și co-fondatorul SeedBlink, merge mai departe și vorbește despre riscurile personale ale celor care trec dintr-o parte în cealaltă.

„Este încă o confirmare a capcanei confuziei de identitate (sau disonanței de identitate). Costul trecerii de la puterea privată la funcția publică. Planeta are deja un spectacol de desene animate peste ocean. La o scară mult mai mică, un domn cu afaceri mult mai mici, a încercat să se descurce într-o Românie a anilor '90–2000. Șansele să ieși din acea perioadă și cu bani, și cu libertate, dar și cu un statut imaculat potrivit pentru funcția publică, pare că sunt zero”, afirmă el.