UPDATE Înţelegere OMV-Gazprom. Ruşii vor să pună mâna pe mai multe bucăţi din Petrom pe uşa din dos. Austriecii neagă că Petrom e pe masa negocierilor

UPDATE Înţelegere OMV-Gazprom. Ruşii vor să pună mâna pe mai multe bucăţi din Petrom pe uşa din dos. Austriecii neagă că Petrom e pe masa negocierilor

Petrom extrage întreaga producţie de ţiţei a României şi jumătate din cea de gaze. Compania a descoperit gaze naturale în Marea Neagră, alături de Exxon, iar acestea pun în pericol dominaţia Gazprom în zonă

Grupurile energetice OMV şi Gazprom pregătesc un schimb de active, iar acestea ar putea include Petrom, în contextul în care cotaţiile barilului de ţiţei sunt petrol se apropie vertiginos de 30 de dolari. Potrivit Hotnews.ro, OMV şi Gazprom negociază transferul rafinăriei Petrobrazi şi a participaţiei la zăcămintele din Marea Neagră, unde recent au avut loc mai multe descoperiri de gaze. OMV neagă că Petrom ar fi pe masa negocierilor.

De asemenea, ruşii ar mai dori de la Petrom o serie de benzinării din Bulgaria, potrivit sursei citate.
 
Planul nu a fost încă finalizat, iar OMV neagă zvonurile apărute în Austria. "Am declarat foarte clar că nicio acţiune a OMV şi, în consecinţă, a OMV Petrom nu se află pe masa negocierilor. Orice presupunere legată de schimbul de active este falsă, întrucât suntem la începutul procesului de negociere şi nu s-a luat încă nicio decizie. De asemenea, am mai declarat foarte clar că nu vom renunţa la dreptul de management în niciun activ strategic. OMV Petrom a fost, este şi va fi un activ de bază, iar România rămâne o piaţă-cheie", au afirmat reprezentanţii OMV într-o declaraţie a grupului austriac, citată de Agerpres.ro.
 
Planurile privind rafinăriile includ şi alte două unităţi din Germania şi Austria, în vreme ce zăcămintele din Marea Neagră sunt tentante pentru ruşi deoarece România va exporta gaze naturale atunci când acestea vor fi puse în exploatare, în 2019-2020, eliminând influenţa Gazprom în state ca Republica Moldova sau Bulgaria.
 
Concomitent, preţuş barilului de ţiţei a coborât vertiginos în ultimele zile, până la 32 de dolari, ceea ce face nerentabile investiţiile scumpe.
 

Înţelegere OMV - Gazprom. Schimb de active

 
Noul director general al OMV, Rainer Seele, bun prieten cu ruşii de pe când activa în cadrul Wintershall, doreşte reorientarea companiei către Rusia şi a anunţat deja mai multe proiecte în acest sens.
 
OMV vrea să facă un schimb de active cu Gazprom pentru a căpăta acces la o serie de zăcăminte din Siberia. Presa austriacă scria la mijlocul lunii decembrie că austriecii pregăteau rafinăriile Schwechat – de lângă Viena şi Burghausen – din Bavaria, Germania, pentru externalizarea într-o companie separată. Acest lucru ar permite, ulterior, Gazprom să participe în acţionariatul acesteia.
 
Mai multe zvonuri despre ce active ar fi vorba au apărut în ultimele zile în Austria. Brigitte Ederer, fost membru în consiliul de supraveghere al holdingului austriac de stat OIAG, acţionarul principal al OMV, cu 31,5% din titluri, a lansat recent un avertisment cu privire la vânzarea operaţiunilor din domeniul petrolului şi gazelor ale grupului austriac către Gazprom, apreciind că a crescut riscul ca OMV să fie privatizat printr-o metodă la rece.
 
"Afacerile cu petrol şi gaze ale OMV vor merge din ce în ce mai mult spre ruşii de la Gazprom, iar divizia profitabilă de produse chimice Borealis va merge spre fondul de stat din Abu Dhabi (IPIC - n.r.). Pentru ambele nu există însă motive obiective de vânzare. Rusia este interesată să câştige poziţii în Europa de Vest, iar Borealis, cu produsele sale, este lider mondial pe nişa sa de piaţă. De ce ar trebui să vindem aceste active atât de valoroase?", s-a întrebat Brigitte Ederer, într-un interviu acordat cotidianului austriac "Der Standard".
 
În aceste condiţii, Brigitte Ederer şi-a exprimat dorinţa ca Ministerul austriac de Finanţe să se implice într-o posibilă tranzacţie dintre OMV şi Gazprom. Holdingul austriac de stat OIAG şi fondul de stat International Petroleum Investment Company (IPIC) din Abu Dhabi au un pact al acţionarilor prin care cele două entităţi controlează pachetul majoritar de acţiuni la OMV. OIAG deţine 31,5% din acţiunile OMV, iar IPIC 24,9%.
 
Johannes Vetter, purtătorul de cuvânt al OMV, a dezminţit la finele lunii decembrie informaţiile că s-ar vinde divizia Gas Connect şi a apreciat drept „neglijentă“ ideea că s-ar pune în pericol siguranţa aprovizionării Austriei.
 

România produce jumătate din profitul OMV

 
OMV şi Gazprom au convenit în luna septembrie un posibil schimb de active. Cu toate acestea, până în prezent nu s-a decis care sunt activele care ar urma să fie oferite în mod concret de OMV către Gazprom în schimbul unei participaţii de 25% la zăcământul de gaze naturale Urengoy din Siberia.
 
Pentru acest schimb a fost constituită o listă scurtă „foarte confidenţială“ a declarat la începutul lunii noiembrie directorul general de la OMV, Rainer Seele, cu ocazia publicării rezultatelor pe trimestrul al treilea. Potrivit acestuia, în prezent OMV are acces la camera de date a Gazprom urmând ca până la finele anului să analizeze valoarea zăcământului din Siberia, „după care vom putea noi să propunem care sunt activele OMV pe care le vom oferi la schimb“.
România este, alături de Austria, una dintre cele mai importante pieţe pentru OMV, Petrom generând jumătate din profitul austriecilor.
 

Înţelegere OMV - Gazprom. Gazoduct comun prin Marea Baltică

 
De asemena, OMV vrea să participe la realizarea gazoductului Nord Stream 2, care va traversa Marea Baltică din Rusia până în Germania. Ceilalţi parteneri ai Gazprom în proiect sunt grupul petrolier Shell, Wintershall – braţul gazier al grupului industrial german BASF, dar şi grupurile energetice E.ON (Germania) şi ENGIE (fostul GdF SUEZ, Franţa).
 
România, alături de alte nouă ţări din Uniunea Europeană, se opun realizării Nord Stream 2 deoarece va lăsa Ucraina la mâna şantajelor energetice ale Rusiei.
 

OMV voia să exporte prin South Stream gazele din Marea Neagră

 
 
Tot anul trecut, OMV a susţinut foarte puternic proiectul gazoductului South Stream, în care era partener cu Gazprom şi cu grupul italian Eni. "New York Times" a scris atunci că OMV vrea să exporte gazele româneşti din Marea Neagră prin South Stream, însă fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat că niciun metru cub de gaz românesc nu va curge prin infrastructura Gazprom, ci vor fi utilizate conductele Transgaz.
 
Ulterior, proiectul South Stream a fost anulat din cauza opoziţiei Comisiei Europene. Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat atunci proiectul Turkish Stream, urmând ca infrastructura pentru South Stream să fie folosită pentru un gazoduct care să ajungă în Turcia în loc de Bulgaria. Acest proiect este, însă, suspendat din cauza doborârii un avion rusesc de către Turcia după ce a încălcat spaţiul aerian al acestei ţări.
 
Concomitent, însă, Gazprom a semnat un acord pentru Nord Stream 2, un proiect care va dubla capacitatea actualului gazoduct ce traversează Marea Baltică, din Rusia în Germania. Partenerii ruşilor sunt grupurile OMV, E.ON, BASF, ENGIE (fostul GDF SUEZ) şi gigantul petrolier Shell. Un număr de zece state europene, inclusiv România, cer respingerea acestui proiect pentru că va destabiliza Ucraina. De asemenea, Italia este nemultumită pe motiv că proiectul dezvoltat de Eni cu Gazprom a fost respins, dar Germania susţine noul gazoduct.
 

Petrom, cea mai profitabilă companie românească

 
Grupul austriac OMV este acţionarul majoritar al Petrom, cu o participaţie de 51,01%. Ministerul Economiei deţine 20,64% din acţiunile Petrom, Fondul Proprietatea deţine 18,9%, iar 9,35% se tranzacţionează liber la Bursa de Valori Bucureşti.
 
Petrom este a doua cea mai mare companie din România, după Dacia, dar este cea mai profitabilă. Petrom extrage întreaga cantitate de ţiţei a României şi jumătate din cea de gaze.
 
De asemenea, compania are cea mai mare reţea de benzinării din România şi este prezentă şi în Republica Moldova, Bulgaria, Serbia prin lanţuri de benzinării, dar şi Kazahstan – unde deţine mai multe zăcăminte de petrol.
 
Compania explorează mai multe perimetre din Marea Neagră, iar în anul 2012 a anunţat descoperirea, alături de gigantul american ExxonMobil, a unui zăcământ evaluat între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze în sectorul românesc.
 

Gazprom a mai vrut Petrom şi în 2003

 
Gazprom a participat de două ori la privatizările energetice făcute de către România. Gazprom a vrut să preia întâi de toate Petrom, atunci când compania a fost scoasă la privatizare. În octombrie 2003, grupurile OMV şi Gazprom au negociat un pact secret pentru a cumpăra Petrom, aflată atunci în plin proces de privatizare. Planul era ca OMV să rămână cu petrolul şi benzinăriile.
 
Activitatea de gaze ar fi trebuit să fie preluată de către Gazprom şi Marco Group, un holding controlat de oligarhul Vitali Matsitsky, care deţine în România combinatul Alro.
 
Numai că ideea nu a fost continuată, iar OMV a depus singură oferta şi, în final, a câştigat licitaţia pentru compania românească de stat.
 
Următorul moment a fost în anul 2004, când statul român a scos la privatizare Distrigaz Sud, compania care alimentează cu gaze sudul ţării, inclusiv Bucureştiul.
 
În acel moment, chiar şi Alexei Miller, preşedintele Gazprom, a venit personal la Bucureşti.
 
În final, licitaţia a fost câştigată de către Gaz de France, care ulterior a fuzionat cu SUEZ şi a devenit GdF SUEZ.
 

Ruşii au vânat şi Romgaz

 
Următorul moment a fost în anul 2005, când Romgaz, cea mai profitabilă companie de stat, fusese pusă pe lista de privatizări.
 
Un consorţiu format din Credit Suisse First Boston, Linklaters şi FRAI chiar câştigase procesul de selecţie a consultantului pentru privatizarea companiei.
 
În luna mai 2006, Gazprom îşi declară oficial interesul pentru cumpărarea Romgaz.
 
Numai că în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) se decide sistarea privatizărilor.
 
Ruşii deja promiteau realizarea unui depozit de gaze la Roman-Mărgineni, în judeţul Neamţ, cu o capacitate de două miliarde de metri cubi, dar acesta nu a demarat niciodată.
 
Urmează anul 2007, când, în timpul unei conferinţe susţinute de Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor de atunci, cu o serie de oficiali ruşi, aceştia din urmă trimit un comunicat de presă în care reiterează interesul pentru Romgaz.
 

Mirajul South Stream

 
În 2009, Adriean Videanu, ministrul Economiei de atunci, face o vizită istorică la Moscova, de unde se întoarce cu o serie de promisiuni din partea Gazprom. „Parteneriatul“ prevedea înfiinţarea unei companii mixte Romgaz-Gazprom, fiecare cu părţi de câte 50%. Planurile anunţate prevedeau construcţia unor termocentrale pe gaze, plus realizarea a 10 depozite de gaze naturale, cu o capacitate totală de 4-6 miliarde de metri cubi.
 
Ba chiar României i se propusese „participarea la South Stream“. Numai că, tot în acel moment, acelaşi lucru se propusese şi Turciei şi Bulgariei.
 
De altfel, analistul Vladimir Socor afirma încă de pe atunci că oferta este un bluf, iar ţinta Gazprom era, de fapt, preluarea Naftogaz, compania care administrează sistemul de gazoducte din Ucraina.
 
Prin această propunere, ţinta ruşilor era, de fapt, ca România să dea undă verde Gazprom pentru traversarea platoului continental al Mării Negre de către conductă şi pentru a pune presiune pe bulgari, care voiau reducerea preţului la gaze în schimbul traversării teritoriului său de către gazoduct.
 
Astfel, South Stream a continuat prin Bulgaria, dar proiectul a căzut după anexarea Crimeei de către Rusia şi sprijinul dat de Moscova rebelilor din estul Ucrainei. Ulterior, Rusia a redenumit proiectul Turkish Stream şi l-a reorientat către Turcia. Dar şi lucrările la acesta au fost suspendate, după doborârea de către aviaţia turcă a unui avion rusesc la graniţa cu Siria.
 

Benzinăriile Gazprom Neft în România

 
Dacă pe partea de gaze Gazprom nu a avut succes, în ultimii ani grupul a demarat o ofensivă pe partea petrolieră, prin subsidiara sârbă NIS Petrol.
 
Aceasta a fost cumpărată în anul 2008 de către Gazprom Neft, într-o tranzacţie contestată la vremea aceea ca fiind subevaluată. Din 2011, NIS a anunţat planuri de extindere în România şi în alte state din zonă.
NIS Petrol a început să construiască benzinării Gazprom în România, ajungând până acum la un număr total de 18 staţii de distribuţie, situate în special în vestul ţării. Oficialii companiei au declarat, însă, că doresc să ajungă la o cotă de piaţă de 10% în ţara noastră. 
 

Gazprom a vrut cumpărarea benzinăriilor Rompetrol

 
Pentru a atinge acest nivel ar avea, însă, nevoie de 100-120 de benzinării. În vara anului 2011, oficialii Rompetrol, companie deţinută de către grupul kazah de stat KazMunaiGaz, au anunţat că NIS a făcut o ofertă pentru cumpărarea reţelei de benzinării din România. Oferta a fost refuzată deoarece kazahii deţin atât rafinăria Petromidia, cât şi benzinăriile prin care se vând produsele rafinate şi nu ar fi avut justificare economică să deţină doar rafinăria.
 
Ulterior, subsidiara Gazprom Neft a anunţat chiar şi în primăvara lui că a propus atât Petrom, cât şi altor jucători de pe piaţă, preluarea unor staţii. Până acum nu a fost anunţată nicio înţelegere.
 

Proiectul unui oleoduct cu Conpet

 
Liviu Ilaşi, directorul general al Conpet, companie de stat care transportă ţiţeiul prin conducte, declara în 2013 că Gazprom Neft dorea realizarea unui oleoduct împreună cu Conpet, Oil Terminal şi compania sârbă de transport al ţiţeiului Transnafta.
 
Acesta ar fi trebuit să treacă pe traseul Constanţa-Piteşti-Pancevo, proiectul având o valoare de 200 de milioane de euro. Conducta urma să aibă 320 de kilometri lungime, din care 280 pe teritoriul României, şi trebuia să transporte anual 7,5 milioane de tone de „aur negru“.
 
De asemenea, ar exista opţiunea de prelungire a conductei până la rafinăria de la Bosanski Brod, situată tot în Serbia.
 

A vrut să preia Oltchim prin intermediari

 
 
Oltchim era veriga-lipsă pe lanţul Gazprom Neft - NIS şi era dorit la pachet cu rafinăria Arpechim de la Piteşti. Însă, pentru ca lanţul să fie complet, adevăratele ţinte erau Oil Terminal – operatorul terminalului petrolier de la Constanţa – şi Conpet – transportatorul naţional de ţiţei, în care ruşii doreau să investească, potrivit unor surse din piaţă. 
 
Cu ajutorul terminalului de la Constanţa şi a conductelor Conpet, Gazprom Neft putea să-şi transporte mai uşor ţiţeiul spre rafinăriile din Serbia şi, în acelaşi timp, putea susţine dezvoltarea NIS în regiune. 
 
Tranzacţia nu era, însă, la vedere, ci printr-un intermediar. Acesta era traderul rus de materii prime Oil Gas Trade. Ministerul Economiei anunţat atunci că „intenţia companiei Oil Gas Trade este de a prelua atât platforma de la Râmnicu Vâlcea, divizia petrochimică Bradu, cât şi rafinăria Arpechim, deţinută de OMV Petrom, precizând că sunt pregătiţi să investească după achiziţie o sumă de 300 de milioane de euro în formula integrată a combinatului“.
 
Anterior, în timpul circului făcut de "investitorul" Dan Diaconescu la privatizarea eşuată a Oltchim din 2012, Gazprom a mai participat încă o dată, prin alt intermediar. Era vorba atunci de către TISE, un producător de energie din Rusia. TISE dorea, la rândul său, o formulă integrată cu Arpechim.
 
TISE este o companie de producţie şi investiţii în domeniul energiei, cu capital majoritar de stat, înfiinţată în 2003 la Moscova. Între acţionarii săi se află companiile Tehnopromexport, Zarubejneft şi Zarubejneftegaz. Zarubejneft este deţinută de statul rus, în vreme ce Zarubejneftegaz este o subsidiară a Gazprom.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările