Interviu De ce nu slăbești deși sari peste cină și tai carbohidrații

Există oameni care taie complet carbohidrații, sar peste cină și trăiesc cu senzația constantă de foame și tot nu reușesc să piardă în greutate. Kinetoterapeutul și specialistul sportiv Cornel Moca explică într-un interviu acordat „Adevărul” de ce înfometarea este doar o iluzie pe termen scurt și cum poți pierde kilograme chiar și fără să calci în sala de fitness. 

Sursă foto: Shutterstock

Se poate slăbi sănătos fără sport sau mișcarea rămâne obligatorie pentru a obține rezultate pe termen lung?

Da, se poate slăbi fără sport. Dacă ai un deficit caloric, slăbești. Dar eu fac mereu diferența între a pierde kilograme și a deveni mai sănătos. Sunt două lucruri diferite. Pentru rezultate pe termen lung, mișcarea devine foarte importantă. Nu doar ca să menții greutatea, ci ca să păstrezi masă musculară, să ai un metabolism mai eficient, o postură mai bună și un corp funcțional. Eu nu văd mișcarea ca opțională, o văd ca parte din igiena vieții.

Care este, din experiența dumneavoastră, cel mai mare mit despre slăbit pe care oamenii încă îl cred?

Că trebuie să mănânci foarte puțin și să suferi ca să slăbești. Încă văd asta: „Nu mai mănânc după 6”, „scot carbohidrații”, „mănânc o salată și gata”. Asta nu e strategie, e restricție. Și, de obicei, nu ține. Slăbitul sănătos nu e bazat pe înfometare, e bazat pe echilibru și consistență.

Ce contează mai mult când vrei să scapi de kilograme: alimentația, sportul sau somnul?

Dacă vorbim strict de slăbit, alimentația are ponderea cea mai mare. Asta e baza. Dar lumea subestimează somnul enorm. Dacă dormi prost, îți dereglezi apetitul, te recuperezi mai prost, ai mai puțină energie, te miști mai puțin. Iar sportul vine și completează foarte bine tot tabloul. Eu le văd ca un triunghi - dacă lipsește una din laturi, apar probleme și dezechilibre.

Mulți oameni spun că „mănâncă puțin și tot nu slăbesc”. Care sunt cele mai frecvente greșeli care blochează, de fapt, procesul?

Cel mai des văd percepție greșită. Oamenii cred că mănâncă puțin, dar nu cuantifică real ce consumă. Mici gustări, lichide calorice, ronțăieli și exces caloric în weekend-uri care șterg tot progresul din săptămână. Apoi apare sedentarismul, mănânci puțin raportat la cât ai impresia că ai nevoie, dar dacă te miști foarte puțin sau deloc, poate tot e prea mult. Și mai e problema că mulți confundă stagnarea temporară cu lipsa progresului.

Este mersul pe jos suficient pentru o persoană sedentară care vrea să slăbească și să își îmbunătățească starea generală?

Absolut. Mersul poate fi un instrument excelent. Și uneori chiar subestimat. Eu spun des: lucrurile simple și mărunte, fac diferența. Mersul pe jos, ideal zilnic dacă este posibil, poate ajuta la controlul greutății, la condiția cardiovasculară mai bună, ajută articulațiile și nu în ultimul rând, contribuie la o stare psihică mai bună. Pentru mulți, poate fi cel mai bun punct de plecare.

Cum își poate da seama un om obișnuit că are probleme de postură și când ar trebui să ceară ajutor de specialitate?

Dacă apar dureri articulare sau musculare recurente, tensiune constantă, rigiditate, asimetrii evidente sau limitări de mișcare, în aceste cazuri, e momentul să ceară ajutorul unui specialist.

Ce tipuri de dureri apar cel mai des din cauza sedentarismului și ce putem face concret ca să le prevenim?

Foarte frecvent apar dureri ale coloanei vertebrale: în zona cervicală, toracală și lombară, umeri anteriorizați și dureroși, iar în anumite poziții fixe și prelungite, pot apărea dureri chiar și de genunchi. În acest context, sedentarismul înseamnă o pierdere a funcționalității optime și implicit o scădere a calității vieții. Iar prevenția nu e deloc complicată: pauze scurte și dese în programul de lucru și ridicarea de pe scaun, zilnic cel puțin câteva minute de mișcări de mobilitate și de 2-3 ori pe săptămână o rutină scurtă formată din câteva exerciții funcționale, cu sau fără greutăți, executate corect, specific nivelului și istoricului medical.

Există alimente sau diete „minune” care reduc inflamația din corp ori vorbim mai degrabă despre un stil de viață construit corect?

Eu cred mult mai mult în context decât în alimente-minune. Nu există un aliment magic care repară un stil de viață nesănătos. Inflamația cronică ține de multe variabile - compoziție corporală, somn, stres, mișcare, alimentație. Da, poți avea o dietă cu profil antiinflamator, dar nu aș reduce totul la „mănâncă asta și rezolvi”. 

Ce greșeli fac oamenii când merg la sală după o accidentare sau după o perioadă lungă în care nu au făcut mișcare?

Se întorc prea repede la intensitatea de dinainte. Asta e clasic. Orgoliul o ia înaintea progresiei. După accidentare, mai văd două extreme: ori evită mișcarea complet de frică, ori forțează prea devreme. În ambele cazuri pot apărea probleme. O recuperare optimă se face gradual și specific în funcție de istoricul medical și vârstă.

Toți începem diete sau să facem schimbări lunea, și renunțăm miercurea, epuizați. Dacă ar fi să reducem totul la doar 3 principii nenegociabile, lucruri mici dar cu impact uriaș, care să ne țină pe drumul cel bun când motivația dispare... care ar fi acelea?

Primul: începe cu lucruri simple și cu pași mărunți, evită extremele.

Al doilea: fii consecvent și realist, nu căuta perfecțiunea și soluții rapide.

Al treilea: tratează mișcarea, somnul și alimentația ca pe o fundație, nu ca pe soluții separate.

Pentru că, sincer, în opinia mea, sănătatea nu se construiește cu eforturi spectaculoase. Se construiește cu lucruri simple, mici, repetate consecvent, pe termen lung.