Voturi de 84 de lei

Parlamentul a votat ieri ca alocaţia copiilor să crească de la 42 de lei la 84 de lei. Oricât de onorabilă pare această ştire, trebuie să ştiţi că ea s-a născut dintr-o combinaţie de prostie, lene şi speculă electorală.

Iată filmul zilei în care parlamentarii s-au prefăcut că le pasă de copii. Marian Neacşu, liderul deputaţilor PSD, a cerut ieri-dimineaţă să fie trecut pe ordinea de zi a şedinţei un oarecare proiect de lege privind aprobarea OUG 65 din 2014, care viza, printre altele, şi mărirea alocaţiei pentru orfani. Liberalii au numărat repede câţi parlamentari sunt în sală şi au văzut că cei de la PSD încă nu s-au trezit. Era ora 11.00. Au acceptat ca proiectul lui Neacşu să fie trecut pe ordinea de zi, dar au depus imediat un amendament prin care au solicitat dublarea alocaţiilor pentru toţi copiii. Prins pe picior greşit, Neacşu a cerut o pauză, cu gândul că, între timp, va mai da câteva telefoane, vor mai apărea şi alţi social-democraţi în plen, în fine, PSD va strânge de o majoritate, iar amendamentul PNL va fi respins. N-a funcţionat. La şedinţă, abia au venit 71 de deputaţi PSD ( din 181!), în timp ce liberalii s-au mobilizat exemplar: 98 din 113. Aşa se face că amendamentul PNL a fost votat cu 98 de voturi „pentru“ şi 77 împotrivă (pe lângă deputaţii PSD, au mai votat împotrivă cinci oameni de la PLR-PC şi unul de la minorităţi). O primă victorie a PNL, care, în sfârşit, a arătat a partid de opoziţie.

Neacşu s-a cam învineţit, a încercat să retrimită legea la comisii, doar-doar o scăpa de amendamentul blestemat. Liberalii s-au opus şi au trimis legea la votul final, programat la ora 15.00. În acele momente, au putut fi zăriţi pe holurile Parlamentului deputaţi disperaţi. PSD avea două opţiuni, una mai ingrată decât alta. Prima: să respingă cu totul legea de aprobare a OUG 65. Asta ar fi însemnat ca PSD să respingă o ordonanţă dată de Ponta. În plus, liberalii şi-ar fi taxat imediat rivalii că nu vor să mărească alocaţiile. A doua opţiune pentru PSD: să voteze legea cu tot cu amendamentul PNL, ceea ce ar fi însemnat o victorie a Opoziţiei.

De aici a intervenit Ponta. Aflat în şedinţa de Guvern, premierul ne-a anunţat că îşi dorea de mult o astfel de măsură, dar că nu sunt bani la buget. „Vreau să ştiţi că ne costă 1,8 miliarde de lei pe an. Partea proastă este că cei care au votat amendamentul nu ne-au spus de unde luăm banii. Dar nu aş fi social-democrat dacă mă opun unei asemenea idei“, a spus Ponta. Aţi înţeles, doctrina înainte de toate. Iată şi definiţia doctrinei: 3, 7 milioane de copii se vor bucura de dublarea alocaţiei. Copii care au părinţi, părinţi care votează. Aşadar, Ponta nu putea să spună că se opune dublării alocaţiei pentru că cimpanzeii din Camera Deputaţilor au uitat să se trezească. Ca premier, Ponta nu putea să-i refuze pe copii cu un an înaintea alegerilor. Dacă tot ne-a anunţat premierul cât costă majorarea alocaţiilor, de ce nu s-a dus în Parlament să le spună liberalilor că aberează? În Parlament s-a dus, a chemat-o pe Alina Gorghiu în biroul lui Valeriu Zgonea şi au decis să voteze proiectul. Cu această ocazie şi-a arătat măsura şi Alina Gorghiu.

Când a luat cuvântul în plen, co-preşedintele PNL părea copilotul lui Ponta. „E o măsură a PNL adoptată cu sprijinul Puterii“, a spus, scurt, Gorghiu, deşi avea toate argumentele să-l taxeze pe Ponta. Spre exemplu, putea spune asta: acelaşi amendament al PNL - despre dublarea alocaţiilor- fusese respins cu o seară înainte în Comisia de Muncă, acolo unde PSD are majoritatea. N-a spus nimic, şi aşa a terminat Ponta ziua din nou în picioare. Despre deputatul Ponta, trebuie să mai ştiţi că a fost prezent în sala de plen la votul final, însă nu a votat. Cum ar veni, tatăl Ponta a pălit în faţa premierului Ponta. Dar cu dedublările suntem deja obişnuiţi.