Un nou raport despre (in)capacitatea și (ne) știința administrației din România. Nu-l va citi nimeni.

Cred că mulți ar trebui să citească acest text, precis formulat de profesioniști care chiar își cunosc meseria și surprind, cum veți vedea, modul defectuos în care funcționează diverse componente ale administrației și propun măsuri posibil eficiente de remediere, asta în cazul în care cineva ar și dori să facă ceva.

În finalul acestui articol aveți, tradus în limba română (astfel încât să fie accesibil chiar și oamenilor noștri politici, inclusiv parlamentarilor) textul raportului prezentat de GRECO (Grupul de State împotriva corupției) din cadrul Consiliului Europei.

Acoperă un număr larg de domenii, doream să fac un rezumat al lor, dar „evenimentul cu drona” de ieri m-a făcut să mă opresc la un singur domeniu, extrem de important, esențial, vital pentru securitatea națională: accesul publicului la informația guvernamentală. Problema care a apărut ieri ca dureros de evidentă nu ținte numai de incapacitatea profundă a liniei de comandă și control din cadrul armatei române, finanțată excepțional cu acei 2,5% din PIB, de a oferi informații corecte, sau măcar o singură informație corectă-, asupra unui fapt care, teoretic, putea avea consecințe extrem de grave, adică o lovitură împotriva teritoriului unei țări NATO, totul obligându-l pe Președintele României, comandatul armatei și șeful CSAT, la două declarații publice contradictorii. Dar problema următoare, care mi se pare la fel de relevantă în materie de neștiință administrativă, este intrarea în tăcere absolută a instituțiilor cu răspunderi legale în domeniul asigurării securității naționale care, evident la ordin, au făcut ce știu mai bine, au tăcut cu demnitate, activând doar jurnaliști și comentatorii de serviciu pentru a mai salva ceva din onoarea militară.

Dar, în definitiv, este obligat vreun oficial să ofere informații? NU, spun cei de la GRECO, deoarece „România nu a semnat și nici nu a ratificat Convenția Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale și încurajează autoritățile să facă acest timp util, deoarece acest lucru ar putea deschide și mai mult calea implementării libertății de  informare”. Asta nu înseamnă că nu am avea un cadru legislativ național care să consemneze dreptul la accesarea informațiilor guvernamentale (cu excepția celor care țin de securitatea națională) dar știți și dumneavoastră cât de realistă este, în realitate, speranța că răspunsul la o asemenea cerere să fie dat în termen de 10 sau 30 de zile. Constatările celor de la GRECO sunt absolut juste și, în același timp, propunerea lor de a se înființa un „organism specializat sau un organism dedicat care să analizeze plângerile împotriva refuzului autorităților de a transmite informații de interes public” este doar o himeră care se va lovi de prezența ușilor închise ale tuturor primarilor deveniți intangibili în perioadă pre-electorală.

Dar daunele pe care le produce non-circulația informației către plătitorii de taxe și impozite poate fi semnul că, în spatele puținelor jocuri vizibile, se ascunde o masă compacte de interese și legături subterane care duc la perpetuarea tuturor prezentărilor care, de decenii, se aud repetitiv în instituțiile europene, reluate în analizele de profil americane (și nu numai) în care se analizează „fenomenul corupției endemice” din România. Poate accesul corect la informație ar fi o armă eficientă pentru a se oferi răspunsul așteptat care să arate că administrația de la noi ar putea intra pe calea reformei. Prima etapă fiind, dacă vreodată se va putea, curățarea, decolmatarea canalelor de acces pentru mass media, pentru ziariștii de anchetă și capacitarea organizațiilor non-guvernamentale de profil care lucrează în domeniu.

În rest, iată, scos din raportul pe care-l puteți lectura la finele articolului, am desprins paragraful acesta privitor la accesul la informații:  

1. Art. 31 din Constituție consacră dreptul unei persoane de acces la informații de interes public, care poate fi realizat prin cererea de informații de către o persoană fizică sau juridică și prin publicarea de informații ex officio de către instituțiile de la nivel central. Potrivit Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public[1] (Legea nr. 544/2001), oricine are dreptul de a solicita și obține de la autoritățile și instituțiile publice informații de interes public în scris sau prin mijloace electronice, dacă sunt disponibile. Solicitările orale trebuie soluţionate cât mai curând posibil. Informațiile de interes public solicitate verbal de către mass-media vor fi comunicate, de regulă, imediat, sau în termen de 24 de ore. În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informațiile de interes public. Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să răspundă în scris solicitării de informații de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul activităţii de documentare și urgența cererii. Refuzul de a comunica informațiile solicitate trebuie elaborat și comunicat în termen de cinci zile de la primirea cererilor de informații. O plângere împotriva refuzului poate fi depusă la conducătorul autorității sau instituției publice în cauză în termen de 30 de zile de la primirea refuzului. De asemenea, partea vătămată poate depune contestație la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la primirea refuzului de oferire a informațiilor. Instanța poate dispune autorității sau instituției publice să furnizeze informațiile de interes public solicitate și/sau să plătească daune.

2. Art. 12 din Legea nr. 544/2001 prevede că următoarele informaţii sunt exceptate de la accesul liber la informaţii de interes public: informațiile referitoare la apărarea națională, siguranța și ordinea publică, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenţei loiale, potrivit legii; informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii; informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare; informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces; informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.

3. În temeiul art. 5 din Legea nr. 544/2001, fiecărei autorităţi sau instituţii publice i se solicită să publice ex officio următoarele informaţii: actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice, structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice, numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice, sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil, programele și strategiile proprii, lista documentelor de interes public. Acestea au obligaţia de a (i) publica și actualiza anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile menţionate mai sus, (ii) publica în Monitorul Oficial, cel puțin anual, un raport periodic de activitate. Suplimentar, Anexa 4 la SNA reglementează standardul general de publicare a informaţiilor de interes public, care ar trebui să includă patru secțiuni: (i) o secțiune care conține informații despre instituție (ii) o secțiune dedicată informațiilor de interes public (iii) o secțiune despre contactarea instituției și (iv) o secțiune dedicată integrității instituţionale.

4. GET constată că Legea nr. 544/2001 nu prevede un organism dedicat pentru supravegherea implementării acesteia și primirea reclamațiilor. O decizie privind accesul la informații de interes public face obiectul unei plângeri administrative la instituția căreia cererea i-a fost adresată inițial și, ulterior, unei contestații la instanța de contencios administrativ competentă. În cadrul vizitei la fața locului, a fost exprimată nemulțumire cu privire la receptivitatea inconsecventă și insuficientă a autorităților, întârzierile sau refuzurile de a furniza informații și absența unui mecanism independent specific de reclamație, din moment ce procedurile judiciare administrative privind refuzul autorităților de a transmite informații de interes public sunt considerate a fi oneroase și au o durată mare. Interlocutorii au afirmat că, până la încheierea procedurii judiciare, transmiterea informațiilor și-a pierdut relevanța și importanța. Mai mult, din vizita la fața locului a reieșit că Administrația Prezidențială și anumite alte instituții centrale nu au avut pentru o perioadă de timp un purtător de cuvânt la care jurnaliștii să poată apela pentru solicitări de informaţii. Jurnaliștii au afirmat, de asemenea, că protecţia datelor cu caracter personal a fost folosită în mare măsură ca motiv împotriva transmiterii de informaţii de interes public, care nu au fost publicate pe pagina de internet, conform prevederilor legale şi reglementării din Anexa 4 la Strategia Naţională Anticorupţie (SNA). De exemplu, Codul de etică și conduită profesională pentru Administrația Prezidențială nu a fost publicat pe pagina de internet. Potrivit autorităților, în ultimii trei ani au fost desemnate persoane în fiecare dintre autoritățile centrale și locale care să asigure implementarea Legii nr. 544/2001[2].

5. Având în vedere cele de mai sus, GET consideră că înființarea unui organism specializat sau a unui mecanism dedicat, care să gestioneze plângerile împotriva refuzului autorităților de a transmite informații de interes public în mod autorizat și fără influențe și presiuni externe, prevăzut cu mijloace și garanții adecvate de independența, ar asigura supravegherea efectivă a implementării legislației privind accesul la informații de interes public. După cum au susținut și autoritățile, publicarea standard a informațiilor de interes public (prevăzută în Anexa 4 la SNA) reprezintă o îmbunătățire în transmiterea informațiilor către public și ar răspunde apelurilor jurnaliștilor și ale societății civile pentru o mai mare transparență. Întrucât respectarea acesteia va fi subiect al monitorizării de către autorități, GET reamintește că transparența la nivel central este un element important al oricărei politici preventive anticorupție. GRECO recomandă ca (i) un mecanism independent de supraveghere să fie creat pentru a examina plângerile împotriva refuzului autorităţilor de a transmite informaţii de interes public şi pentru a garanta implementarea efectivă a  legislației privind accesul la informaţii şi (ii) conform cerințelor cadrului juridic naţional, informațiile de interes public să fie publicate şi actualizate în mod regulat de către autoritățile de la nivel central pe paginile de internet relevante pentru a facilita accesul publicului la informații și rolul acestuia de a le supraveghea activităţile.

[1] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413

[2] Autorităţile au oferit date centralizate ca rezultat al activităţii Secretariatului General al Guvernului de monitorizare şi implementare a accesului la informaţii. Astfel, în 2019, 98.21% dintr-un număr total de 396.190 de solicitări de informaţii primite de  instituţiile de la nivel central şi local au fost soluționate favorabil, din care 74.32% au primit un răspuns în termen de 10 zile şi 17.34% în termen de 30 de zile; în 2020, 99.52% dintr-un numărul total de 1,111,592 de solicitări de informaţii au primit un răspuns pozitiv, din care 87% au fost soluționate în 10 zile; în 2021, 98% dintr-un număr total de 372,573 de solicitări de informaţii au primit un răspuns pozitiv, marea majoritate fiind soluționate în 10 zile.