Trebuie să-i arătăm lui Putin prețul unei escaladări

Contrar a ceea ce cred rușii, președintele lor nu este, poate, cel mai bogat om din lume. Are concurenți, dar averea sa este, evident, considerabilă, deoarece, de-a lungul celor douăzeci și șapte de ani în care a condus o țară bogată în gaze și petrol, a avut tot timpul la dispoziție să profite de cleptocrația pe care a instaurat-o.

Vladimir Putin Foto: EPA EFE

Acești bani sunt investiți prin intermediul unei rețele complexe de societăți al căror proprietar nu poate fi identificat cu ușurință, dar serviciile secrete s-au ocupat de acest aspect. Pentru asta sunt plătite. Multe guverne dețin dosare voluminoase privind averile lui Vladimir Putin, investițiile sale și companiile pe care le controlează, așa că nimic nu ar împiedica să i se dea de înțeles că aceste informații ar putea fi făcute publice.

Aceasta ar fi una dintre modalitățile de a-l face să se gândească de două ori înainte de a se lansa într-o escaladare la care îl împing stagnarea economiei sale, eșecul trupelor sale în Donbass și fereastra de oportunitate care i se deschide atât în Statele Unite, cât și în Europa. Nu numai că stăpânul de la Kremlin are o nevoie vitală de a marca puncte din motive de politică internă, dar el crede că alegerile de la jumătatea mandatului din SUA, confuzia creată de succesele partidului AfD în Germania și campania prezidențială în care a intrat Franța îi oferă această posibilitate.

El a început deja să intensifice bombardamentele asupra orașelor și infrastructurii ucrainene. Înmulțește provocările pe teritoriul Uniunii, iar serviciile de informații raportează în unanimitate că va încerca să deschidă un al doilea front în nord și se pregătește să organizeze o lovitură de stat într-o țară membră sau apropiată de Uniunea Europeană și de NATO.

Obiectivul său este clar. Vrea să-i provoace pe europeni să-și sporească sprijinul militar și financiar acordat Ucrainei, să le arate, în același timp, că protecția americană nu le mai este asigurată în mod categoric și să semene astfel frica în fiecare dintre cele 27 de state membre ale Uniunii, pentru a le diviza din interior.

Planurile lui Vladimir Putin se concretizează, dar, încă o dată, el îi subestimează pe europeni. El uită că invazia Ucrainei a determinat Finlanda și Suedia să adere la NATO, că a determinat întreaga Uniune să-și mărească cheltuielile militare și că europenii au reușit să-l împiedice pe Donald Trump să ajungă la o înțelegere cu el pe seama ucrainenilor. El nu vede că, departe de a-și asigura capitularea Ucrainei și supunerea Uniunii, va determina formarea unui front comun ale celor 27 de state membre, în fața căruia armatele sale vor fi și mai neputincioase decât în fața unei singure Ucraine.

Ceea ce meditează președintele rus nu este altceva decât o nebunie care ar expune întregul continent la pericole grave înainte ca înfrângerea Kremlinului să devină evidentă.

Confruntarea iminentă și toate derapajele pe care le-ar implica trebuie, așadar, evitate cu orice preț.

Nu-l putem lăsa pe Vladimir Putin să se joace cu focul. Spre deosebire de ceea ce face doamna Le Pen, nu trebuie sub nicio formă să-i alimentăm iluziile, lăsându-l să spere că extrema dreaptă „închide robinetul” ajutorului acordat Ucrainei. Nu trebuie să alimentăm teama absurdă de un război nuclear, ci să dăm dovadă de o determinare absolută de a răspunde provocării, să arătăm cât de pregătiți suntem să apărăm frontierele estice ale Uniunii și, în fața unor provocări tot mai grave, să răspundem ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.

Nu ar trebui să mai ezităm să dezvăluim ceea ce știm despre corupția lui Vladimir Putin. Fără întârziere, ar trebui să creăm un post de radio comun, Voice of Europe, La Voix de l’Europe, pentru a le întinde mâna rușilor peste capul conducătorilor lor. Ar trebui, în primul rând, să arătăm că și noi putem întrerupe rețelele de comunicații ale marilor bănci și administrații, să perturbăm internetul sau să piratăm un canal de televiziune. Ceea ce serviciile rusești știu să facă, serviciile noastre știu și ele.