TIFF 2024. Două filme românești de văzut

Cea de a 23-a ediție a Transilvania International Film Festival (TIFF) a oferit – în cadrul competiției de lungmetraj a „Zilelor Filmului Românesc” – primele proiecții naționale ale filmului „Săptămâna Mare”.

Carina Lăpușneanu și Ștefan Mihai în „Unde merg elefanții”, regia Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga FOTO Green Cat Film și Atelier de Film

Al treilea lungmetraj regizat de Andrei Cohn, o adaptare liberă după nuvela „O făclie de Paște” (apărută prima dată în 1890), de I. L. Caragiale, a avut premiera mondială în secțiunea „Forum” a Festivalului de la Berlin din acest an.

Film de epocă (plasat undeva la răscrucea dintre veacurile XIX și XX, prin Dobrogea), „Săptămâna Mare” se deschide cu un lung plan-secvență implicând multă figurație (umană și animalieră), atent mizanscenat de Andrei Cohn și minunat filmat de Andrei Butică (a cărui contribuție e, ca întotdeauna, neprețuită), amintind de „Aferim!”, capodopera lui Radu Jude din 2015.

Este o scenă violentă, inspirată de coșmarul lui Leiba Zibal din nuvela caragialiană. Această secvență stabilește tonul întregului film, în care personajul principal (nuanțat interpretat de Doru Bem, actor din trupa Teatrului Excelsior din București, aflat la primul său rol important de cinema) este aproape permanent amenințat de câte cineva.

Principalul „negativ” pare Gheorghiță (Cosmin Chiricheș, un villain improbabil fizic – la fel ca și Iulian Postelnicu din „Arest”, filmul anterior al regizorului – și cu comportament imprevizibil, tocmai de aceea mai înspăimântător decât un antagonist „clasic”), însă nici autoritățile locale, nici sătenii, nici călătorii (antisemitismul e atât de răspândit, încât nimeni nu încearcă să și-l ascundă) și nici măcar soția sa (Nicoleta Lefter, și ea bine aleasă) nu îl menajează pe hangiul evreu. Inițial, acesta se mulțumește să viseze la „Țara Sfântă”, a laptelui și mierii (idealul de neatins, loc comun al multor narațiuni cinematografice, dar nu numai); în nuvelă, hangiul de la Podeni era mult mai modest, visa doar la o dugheană în Iași.

„Săptămâna Mare” urmărește – pe urmele „Făcliei de Paște”, desigur – etapele transformării fricii protagonistului în paranoia și apoi în nebunie. O sarcină dificilă pentru Andrei Cohn, care, spre deosebire de Caragiale, nu poate sonda direct universul interior al lui Leiba Zibal. Dar regizorul-scenarist, sprijinit de actorul său principal, reușește să își atingă scopul, operând totodată modificări substanțiale în materia epică. Spectatorii români vor putea vedea filmul în cinematografe din octombrie, cu șase luni mai târziu decât cei francezi.

Cătălin Rotaru și Gabi Virginia Șarga, și ei regizori care își semnează singuri scenariile, au debutat în lungmetraj în 2018, cu „Să nu ucizi”, despre care am scris aici. Al doilea lungmetraj al lor, „Unde merg elefanții”, care a avut premiera mondială în martie 2024, în competiția „Smart 7” a Festivalului Internațional de Film de la Vilnius, se distanțează hotărât de debut, apropiindu-se însă de un scurtmetraj al celor doi cineaști, „4:15. P.M. Sfârșitul lumii” (intrat în selecția oficială de la Cannes în 2016), prin amestecul de real și fantastic, ce blurează – intenționat – contururile personajelor. „Unde merg elefanții” a fost singura producție românească selecționată în competiția internațională a celui de al 23-lea TIFF și a fost recompensată cu Mențiunea specială a Juriului Ecumenic.

Este un film foarte curajos și plin de fantezie, despre două personaje pasive, ce se lasă purtate de ceilalți; totuși, ele își găsesc un scop datorită unei fetițe care, deși are cele mai puține motive de optimism, debordează de viață și vrea să lase ceva în urma sa. Ea (Alice Cora Mihalache) este mamă și atât (restul sunt doar detalii). El (Ștefan Mihai) e un rebel fără cauză, incapabil să se adapteze la realitate. Iar copila (Carina Lăpușneanu, excelentă, la fel ca și partenerii săi adulți) este cea care izbutește să unească aceste două suflete rătăcitoare.

„Unde merg elefanții” are un pronunțat caracter autoreflexiv, ce echilibrează accentele melodramatice, și propune sugestive referințe literare, de la „Don Quijote” la „Doamna Bovary”. Mai mult, filmul ne face să privim cu alți ochi Capitala, fie că e vorba de Obor, de Romană sau de statuia ecvestră a lui Carol I din Piața Revoluției.

Bucureștenii îl pot vedea, în avanpremieră, joi, 27 iunie 2024, de la 19, la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38. Evenimentul, la care participă cei doi realizatori și scriitoarea Andreea Răsuceanu, pasionată de București, face parte din seria de stimulante întâlniri „Let’s Talk About… Film”, inițiată de ICR (coordonatoare: Roxana Călinescu), prin care titluri importante ale cinematografului românesc de azi sunt discutate de personalități din alte domenii.