Premieră: „Fără zgomot. Ziua 1” („A Quiet Place: Day One”). Ziua în care Pământul a amuțit

Pe 28 iunie 2024 are premiera în România – și, în jurul acestei date, și în restul lumii – „Fără zgomot. Ziua 1” („A Quiet Place: Day One”), al treilea film al unei serii SF horror care s-a bucurat de succes până acum (deși „Fără zgomot 2” a avut ghinionul unei premiere programate inițial la debutul pandemiei). Și, foarte probabil, „Fără zgomot” nu se va opri aici.

Joseph Quinn, Lupita Nyong’o și Nico/Schnitzel în „Fără zgomot. Ziua 1” („A Quiet Place: Day One”), regia Michael Sarnoski FOTO Ro Image 2000

Unele francize horror au nevoie, din când în când, de un prequel, o poveste a originilor („cum a început totul”), pentru a se reactiva și reinventa (a se vedea, de exemplu, „Noaptea judecății: Începutul”/„The First Purge”). După primele sale două părți (lansate în 2018 și, respectiv, 2020), nu cred că franciza postapocaliptică „Fără zgomot” („A Quiet Place”) – care va include în curând, pe lângă filme, și un joc video de tip survival – avea nevoie de un restart. Fanii săi așteptau cu nerăbdare alte aventuri terifiante cu membrii familiei Abbott. Însă cei de la Paramount Pictures au decis altceva.

Dacă ați văzut episoadele anterioare, v-ați dat deja seama că „Fără zgomot. Ziua 1” pornește cu un mare handicap: nu o mai are în distribuție pe Emily Blunt. Și, din păcate, nici Cillian Murphy nu își reia rolul din partea a doua. Revine, ce-i drept, Djimon Hounsou (bărbatul de pe insulă din „Fără zgomot 2”, care aici dobândește o identitate mai clară și o dilemă uriașă, rămasă nedezvoltată), introdus pentru ca prequel-ul să nu fie complet rupt de universul construit în filmele precedente.

Nici regia nu mai este semnată de John Krasinski, căruia i se datora în bună măsură succesul primelor episoade; el a contribuit acum doar la subiect și la producția filmului. Noul regizor este Michael Sarnoski, care uimise cu cel dintâi lungmetraj al său, „Pig” (2021), avându-l în prim-plan pe Nicolas Cage. Sarnoski l-a înlocuit pe mai experimentatul Jeff Nichols (preferatul lui Krasinski), care ieșise din proiect, invocând – cum se întâmplă de obicei – existența unor diferende creative cu producătorii. Totuși, regizorul final s-a achitat onorabil de sarcina preluată din mers.

Protagonista din „Fără zgomot. Ziua 1” este Samira (sau, pe scurt, „Sam”), interpretată de Lupita Nyong’o, oscarizată acum un deceniu pentru rolul ei secundar din „12 ani de sclavie” („12 Years a Slave”). Sam, o femeie în jur de 40 de ani, fostă poetă, este pacientă într-un hospice, așteptându-și sfârșitul implacabil (și prozaic), ceea ce ridică din start un mare semn de întrebare: cât de potrivit este să arunci în lupta cu forțele antagonice (aparent) invincibile o eroină ale cărei zile sunt oricum numărate? Și, dacă nu eram suficient de înduioșați de soarta ei, realizatorii plusează cu un motan credincios, pe nume Frodo (să fi dorit ei un omagiu adus seriei „Alien”, în care Ripley, înfruntând tot niște monștri extratereștri, îl avea alături pe patrupedul Jonesy?).

Sam și Frodo ajung în New York, într-o excursie împreună cu ceilalți pacienți și infirmierul grupului lor, chiar în „Ziua 1”, adică ziua în care – dacă mai e cineva care nu știe despre ce e vorba în serie – niște creaturi superputernice și superprotejate de pe o altă planetă, lipsite de vedere, dar compensând cecitatea printr-un auz superdezvoltat, invadează Pământul și încep să-i măcelărească pe oameni, guvernele terestre nereușind să le opună rezistență. „Fără zgomot 2” se deschidea cu apariția monștrilor ucigași într-un orășel din statul New York, dar aici, în ditamai metropola, imaginile (distrugerea celebrelor poduri sau zeci de creaturi urcându-se pe zgârie-nori ca niște păianjeni) sunt și mai spectaculoase.

Previzibil, față în față cu vânătorii de oameni, Sam, până atunci vlăguită de energie, își adună toate forțele pentru a-i înfrunta și pentru a supraviețui, cel puțin până apucă să-și împlinească ultima dorință. În drumul ei, ea îl cunoaște pe Eric (Joseph Quinn), un tânăr englez venit să studieze dreptul în „Marele Măr” (nu e întâmplător faptul că filmul e o coproducție cu Marea Britanie); acesta, dominat de spaimă, se ține după Sam, sperând că ea îi poate aduce izbăvirea.

Aici, o altă problemă. Legătura dintre părinți și copii, pe care se bazau primele două episoade (John Krasinski a și mărturisit că a dorit o metaforă a paternității), este mult mai puternică decât cea dintre doi străini care abia s-au cunoscut, oricât de afini sufletește s-ar descoperi și oricât de apropiați ar deveni ei. Evident, tensiunea e direct proporțională cu miza.

Noul film are, totuși, destul de multe momente de confruntare foarte intense, unul dintre ele amintind de antologica scenă a nașterii în cada de baie din primul „Fără zgomot”. Locațiile de filmare (teatrul de marionete, catedrala, metroul inundat, clubul de jazz etc.) sunt bine alese, fiecare având sugestiile sale (relația cu magia sau credința, înfruntarea propriilor frici sau regresiunea către o vârstă a inocenței). Cei doi actori principali sunt convingători, iar interpretarea felină e una dintre cele mai bune pe care le-am văzut vreodată în filme (adevărul fie spus, Frodo e jucat de două pisici, numite Nico și Schnitzel). Una peste alta, „Fără zgomot. Ziua 1” merită văzut, chiar și numai pentru a ne ușura așteptarea unui nou episod din franciză regizat de John Krasinski și avându-i în prim-plan pe membrii familiei Abbott.