Să vină americanii! Dar fără arme…
0Într-un articol recent, se vorbea despre faptul că România este unul dintre partenerii de nădejde ai SUA în zonă. Am crescut, ca mulți alți români, cu ideea că „vin americanii și ne scapă”. Ideea americanului salvator a jucat un rol important pentru mulți dintre noi. Joacă și astăzi. Doar că astăzi suntem mai maturi și, dacă îi așteptăm pe americani, îi așteptăm pe cei democratici, pe cei pacifiști. Să vină, dar fără arme! Vrem să vină acei americani - căci numărul lor este mult mai mare decât am putea crede - care doresc o altfel de lume, o lume bazată pe cooperare, diplomație, negociere și înțelegere. Dorim să ne conectăm cu acei americani care nu ne înfierează și nu ne etichetează ca „putiniști” dacă ne dorim un lucru atât de firesc, atât de profund uman, cum este pacea.
Deci, îi așteptăm și astăzi pe americani. Doar că astăzi am înțeles că americanii pe care ni-i dorim sunt cei care doresc pacea și cooperarea, oricât de banal ar suna. Trăim de ceva vreme într-o întunecată perioadă în care pacea - acest lucru atât de normal - este considerată ceva naiv, idealist, de-a dreptul prostesc!
Avem politicieni mai mult decât vocali care instrumentalizează pacea, transformând-o în unealtă de câștigat voturi în vreme ce ei ar urlă, țipă, jignesc și demonstrează o incredibilă violență verbală.
Ni se spune, doct și sentențios, că numai fraierii, idealiștii, aerienii, iresponsabilii, chiar, își doresc pacea! Ne opunem ferm acestei perspective. Dacă elitele actuale ar avea curajul, ar realiza sondaje de opinie în care să întrebe românii dacă vor să mai construim un spital sau să cumpărăm armament, chiar în condițiile unui război în țara vecină, ar fi surprinși să vadă câți români vor, de fapt, o viață mai bună, nu o moarte eroică! De altfel, chiar sondaje la nivelul Uniunii Europene, relevă faptul că cetățenii vor soluții pașnice la conflictele actuale. Ni s-a spus prea des și prea multe canale că suntem niște canalii mici, rele, războinice, gata să sacrifice pe oricine și orice de dragul de a câștiga. Noi, pacifiștii, refuzăm aceste perspective defetiste, pesimiste și nihiliste asupra naturii umane. A adera necritic la ele este de-a dreptul sinucigaș. A considera că acest pesimism sinistru este „realism” este o fundătură intelectuală pe care suntem invitați să o săpăm în numele rațunii și obiectivității. A accepta că noi oamenii suntem răi și bicisnici, ticăloși să gata de crimă este considerat „realism”. Puțini sunt cercetătorii care îndrăznesc să arate că natura umană nu e dată odată pentru totdeauna și aderarea la perspective sumbre nu face decât să ne adâncească în rău, nu e nicidecum „realism”.
De curând, pentru mine, pacifismul a căpătat o formă mai concretă. Am descorperit organizația condusă de David Swanson, un jurnalist nominalizat la premiul Nobel pentru pace și David Hartsough scriitor si pacifist. Această organizație se numește World BEYOND war și are 41 de filiale în 30 de țări și 100 de organizații afiliate. De pe site-ul lor aflăm că
„World BEYOND War* a fost fondată pe 1 ianuarie 2014, când co-fondatorii David Hartsough și David Swanson au decis să creeze o mișcare globală pentru a aboli instituția războiului în sine, nu doar „războiul actual.” Dacă războiul trebuie să fie vreodată abolit, atunci trebuie scos din discuție ca opțiune viabilă. Așa cum nu există așa ceva ca „sclavie bună” sau necesară, nu există nici „război bun” sau necesar. Ambele instituții sunt abjecte și niciodată acceptabile, indiferent de circumstanțe. Deci, dacă nu putem folosi războiul pentru a rezolva conflictele internaționale, ce putem face? Găsirea unei modalități de tranziție către un sistem global de securitate bazat pe dreptul internațional, diplomație, colaborare și drepturile omului, și apărarea acestor principii prin acțiuni non-violente, nu prin amenințarea cu violența, este esența WBW. Lucrul nostru include educația care demontează mituri, cum ar fi „Războiul este natural” sau „Am avut întotdeauna război,” și arată oamenilor nu doar că războiul ar trebui să fie abolit, ci și că acest lucru este, de fapt, posibil. Lucrul nostru include o varietate de activisme non-violente care mișcă lumea în direcția încetării tuturor războaielor”.
Am decis să fondez alături de alți pacifiști capitolul românesc al filialei și să devin, totodată, co-coordonatoare a filialei românești a World BEYOND War. Dorința mea este aceea de a arăta „realismul” este să înțelegi că noi, oamenii, suntem răspunsul adaptativ la mediu, că natura noastră umană nu este nici fixă, nici imuabilă și nicidecum fundamental rea. Oricare dintre noi, pus în situații limită, ar lua decizii reprobabile, dar asta nu înseamnă că, dacă ni se dă ocazia să facem bine, vom refuza toți, fără rezerve! Din contra. Contextele care favorizează comportamentele cooperante, scot la iveală ceea ce este mai bun în noi.
Marea noastră provocare acum este să înțelegem că profitabilă e pacea, nu războiul. Războiul e și el profitabil. Dar pentru o foarte mică minoritate de privilegiați acționari la firmele de armament care au suficienți bani și să marginalizeze vocile americanilor pacifiști și să susțină politicienii belicoși. Pacea, în schimb, e profitabilă pentru noi toți și este condiția fundamentală pentru înflorirea naturii umane, a culturii și civilizației române și universale.
Misiunea noastră este grea. Dincolo de politicienii pe care cei care profită din război reușesc să îi convingă, o întreagă clasă de „experți” ne explică pe toate canalele media că trebuie să acceptăm nu doar că suntem, ca oameni, fundamental conflictuali, nu doar că pacea este ceva ce numai naivii își doresc, dar, culmea, că războiul este nici mai mult nici mai puțin decât sursa progresului!
Marea noastră provocare acum este să înțelegem că profitabilă e pacea, nu războiul. Războiul e și el profitabil. Dar numai pentru un foarte mic grup de privilegiați, acționari la firmele de armament care au suficienți bani și să marginalizeze vocile americanilor pacifiști și să susțină politicienii belicoși. Pacea, în schimb, e profitabilă pentru noi toți.
Misiunea noastră este grea. Dincolo de politicienii pe care cei care profită din război reușesc să îi convingă, o întreagă clasă de „experți” ne explică pe toate canalele media că trebuie să acceptăm nu doar că suntem, ca oameni, fundamental conflictuali, nu doar că pacea este ceva ce numai naivii își doresc, dar, culmea, că războiul este nici mai mult nici mai puțin decât sursa progresului! Nu conflictul de idei, nu dialogul în contradictoriu, ci pur și simplu uciderea sistematică și distrugerile fără seamăn sunt sursa progresului după acești oameni care ajung să-și creadă propriile idei propagandistice belicoase. Dar ne întrebăm, în ce direcție merge progresul propus de ei? Spre și mai mult război sau chiar un posibil dezastru nuclear. Păi atunci nu prea e progres, nu?
Faptul că mare parte din cercetare este subordonată obiectivelor militariste și că rezultatele acesteia - programele de indicații de trafic auto și Internetul fiind exemple elocvente în acest sens - ajung să fie folosite de populația civilă nu înseamnă decât că dacă se investește suficient, ajungem la rezultate remarcabile. Faptul că atât de mult din cercetare este și secretizat și folosit pentru distrugere nu e motiv de celebrare și nici un argument pentru ideea că războiul e sursa progresului.
Ce am schițat aici e doar o mică parte din gândirea militaristă care impregnează discursul public și căreia i se vor opune activismul și publicațiile noastre viitoare. Pentru că refuzăm să credem că natura umană e cea portretizată în culori sumbre de cei care se autointitulează „realiști”, refuzăm să credem că războiul e sursa progresului, că distrugerile de vieți omenești pot fi justificate de orgolii ale liderilor, de goana după bunuri materiale, de dorința de a obține aprobare și sinecuri de la militariștii care domină viața politică și intelectuală.
Consider că pacifismul este cea mai importantă cauză progresistă, dar și cea mai marginalizată. Se oferă și s-au oferit granturi însemnate pentru cauze de tipul violenței de gen, a diversității, incluziunii. Toate acestea sunt minunate cauze pentru care merită să sacrificăm din confortul nostru. Dar ele sunt spulberate într-o clipă dacă viața însăși e pusă în pericol. Or, pacifismul ar trebui să fie cauza primă pentru care să avem fonduri. Militarismul poate conviețui cu cauze de tipul incluziunii. Avem femei soldat celebrate de alianțele militare. Dar este aceasta cu adevărat inclusivitate când ele vor trimite, alături de bărbați, oameni la moarte? Cu pacifismul nu poate conviețui militarismul, prin urmare, e greu de instrumentalizat și, din acest motiv, marginalizat. Tocmai de aceea ni-l asumăm fără rezerve. Pentru potențialul său transformator și cu adevărat radical!
Care ar fi soluțiile?
În primul rând, modificarea criteriilor de acreditare a programelor de studii de securitate cu obligativitatea ca acestea să conțină un număr egal de discipline care să promoveze pacea în general și negocierea în particular ca mod de soluționare a conflictelor. De prea mult timp studiile de securitate echivalează securitatea, această resursă vitală, cu militarismul. Acest lucru trebuie să se schimbe. Doar prin modificarea cadrelor conceptuale ale viitoarelor elite vom ajunge la schimbare.
De asemenea, este vital să avem un minister al păcii care, în timp, să obțină o finanțare cel puțin egală cu ministerul apărării naționale. Investiții în programe de diplomație, negociere, cooperare, schimburi culturale, burse de studiu, premii pentru promovarea păcii, etc. Pacea este luată drept ceva ce se obține fără efort, or, asta e complet fals. Știind că avem lucrurile spre care ne concentrăm eforturile mentale și materiale, este evident că nu putem avea pace dacă nu investim în ea, în educație pentru pace și în cunoașterea alternativelor pacifiste.
Nu în ultimul rând, este necesară reglementarea mass-media. Dacă se acordă spațiu de emisie unor persoane și producții care promovează războiul, canalele media trebuie să promoveze și pacea. Întreținerea atmosferei belicoase se realizează actualmente cu mult succes și pentru că pacea și modalitățile nonviolente de soluționare a conflictelor nu sunt promovate sau cel puțin prezentate în principalele canale mass-media.
Ce am făcut concret pentru avansarea acestor scopuri?
Am demarat o serie de acțiuni prin care doresc să amplific mesajul păcii alături de instituții partenere ca Women’s International League for Peace and Freedom și International Peace Bureau.
Am realizat o serie de interviuri pentru noul podcast - Peace Barricade - pe care îl găzduiesc. L-am invitat pe foarte cunoscutul activist Hans Hedrich să vorbească despre acțiunile sale de advocacy de la Parlamentul European. Am invitat-o pe cercetătoarea Ștefania Cotei să ne vorbească despre abuzurile la care studenții americani, printre care ea se numără, au fost supuși odată cu protestele generate de genocidul din Gaza. O foarte cunoscută activistă de la Women’s International League for Peace and Freedom, Heidi Meinzolt a vorbit despre marginalizarea pacifismului în epoca neoliberală și despre dificila relație dintre feminism și pacifism.
Am avut onoarea să fiu invitată de însuși David Swanson, co-fondatorul World BEYOND War, la emisiunea radio pe care o realizează.
Am realizat un canal de Tik Tok unde am pus selecțiuni ale discuțiilor avute cu invitații Peace Barricade.
Am reprezentat filiala română la evenimentul pacifist global 24-Hour Peace Wave
Vă invit să urmăriți aceste discuții și vă invit să îmi scrieți în comentarii întrebările și sugestiile. În calitate de co-coordonatoare a filialei românești World BEYOND War sunt bucuroasă să vă răspund. Dacă doriți să vă alăturați efortului nostru, ar fi un lucru extraordinar.
Maria Cernat este președinta Institutului de Cercetări Media și Drepturile Omului și conferențiar la Facultatea de Științele Educației, Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea Titu Maiorescu și la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (Baricada, Critic Atac, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.). Maria susține cu pasiune pacea și cooperarea și a scris numeroase articole care sprijină o analiză geopolitică nuanțată. Maria Cernat este feministă radicală și socialistă.
Se încarcă comentariile...
