De ce războiul e arma prostului?

Un număr important de analiști politici încearcă să se opună narațiunii mediatice dominante conform căreia Rusia a atacat fără motiv propunând narațiuni la fel de absurde, conform cărora Rusia nu putea să facă altceva decât să atace Ucraina.

Vocea rațiunii se aude tot mai rar. În vreme ce majoritatea instituțiilor de presă „onorabile” de la New York Times-ul american și internațional la Digi24-ul local, de la Politico la Radio France International suflă cu toată puterea în pânzele militarismului, există voci disidente importante care se opun. Nici nu este foarte greu să găsești contra-argumente întrucât establishmentul academico-mediatic se bazează pe premise absolut stupide. 

Prima dintre ele este că Rusia a atacat „din senin”. Adică totul mergea strună. Americanii se întreceau în a-l lăuda pe Putin, relațiile erau excelente, liderii europeni ardeau de nerăbdare să-l vadă reales în 2024, Ucraina nu bombarda prin estul țării, niciun rus nu era discriminat pe teritoriul ucrainian, totul era lapte și miere. Brusc, din senin, fără nicun fel de avertisment, Rusia începe războiul. Dacă cineva crede cele de mai sus, regret, dar nu poate fi ajutat. Poate doar un tratament mai serios la instituții specializate poate fi de folos, dar noi aici ne propunem doar o simplă discuție. Cine are mintea atât de bătucită de propaganda oficială, nu are cum să fie ajutat de cuvintele acestui articol.

Degeaba avem oameni serioși ca John Mearsheimer care avertizează de ani de zile că extinderea NATO va duce la război. Degeaba avem militanți serioși pentru pace ca Medeea Benjamin - dacă nu ne plac clasicii din școala „realistă” precum profesorul menționat - care avertizează asupra aceluiași lucru. Nu, argumentul este că fiecare țară face ce vrea. Adică, dacă este să urmăm acest raționament, toată lumea face ce vrea. Eu, cetățeană dintr-un sat din România, a trebuit în trecut să cer aprobare de la toți vecinii de bloc să-mi fac un ONG în apartament. Un simplu ONG. Explicații interminabile, că n-o să dau muzica tare, că nu vine multă lume în apartament. Abia și abia am luat aprobare. În schimb, Ucraina, poate să-și pună scuturi care permit lansarea de arme nucleare fix la graniță cu Rusia, că așa vrea ea. La modul ideal, da, fiecare face exact ce vrea. Intră în ce alianțe vrea, își deschide câte ONG-uri în apartament vrea, doar că așa ceva, deși dezirabil, nu neg, e nefezabil! Noi știm cu toții că dacă vrem să conviețuim pașnic cu ceilalți trebuie să cedăm o serie de libertăți individuale și să ne conformăm unor reguli generale. 

Deci da, propaganda pro-război oficială, se bazează pe narațiuni media simpliste și limitate. Dar nici cu cea pro-Rusia nu mi-e rușine. Se insistă pe ideea că Rusia nu putea face nimic altceva decât să atace Ucraina. Dar merită să ne întrebăm: văzând rușii ce se întâmplă încă de la summitul NATO de la București din 2008 tot nu s-a trezit nimeni în toată țara aia imensă să-și dea seama că trebuie să ia măsuri? Cu tot respectul, această națiune face impresia unui uriaș care lasă lucrurile să degenereze până în punctul în care se înfurie și dă cu pumnul. Ce au păzit, totuși, serviciile secrete rusești, fala „intelligence-ului” la nivel mondial, încă din 2008? Vladimir Putin și-a cerut scuze într-un discurs public că a crezut atâta vreme în vest. Ei, și de aici  începe problema. Centralizarea puterii este total contraproductivă. Poate că serviciile secrete l-au informat, dar dacă nu existe mecanisme democratice prin care să fie tras de mânecă, cine să asculte? 

Apoi mai e o problemă. Eu sunt perfect de acord cu argumentele aduse de Rusia în privința extinderii NATO până la granițele ei. E clar că occidentul a întins la maxim coarda asumând că rușii vor accepta orice. Dar soluția este tardivă și stupidă. Ce au păzit din 2008? De ce nu au fost în ofensivă, de ce au lăsat lucrurile să degenereze în asemenea hal? Încă din 2008 se putea interveni cu arme inteligente, cu PR cu propagandă, cu servicii secrete. Se puteau folosi armele „soft” ale puterii și se putea evita catastrofa din 2022.

Ce a ales Rusia să facă? Să câștige cursa pentru înarmare. Într-un fel, pare pragmatic. De ce să lupte pe terenul propagandei pe care, să fim serioși, nu-l stăpânesc deloc în ciuda urletelor și scâncetelor „experților” vestici? Uitați-vă la cât de teribil de plicticoase sunt discursurile lui Putin. Biden în culmea bolii și bătrâneții e mai antrenant decât el. Pentru că așa e „modelul”. Dacă în Rusia nimeni nu s-a bătut electoral pe bune să câștige alegeri, de unde să știe cum e treaba cu seducerea publicului?  A, că știu cum să creeze disensiune, că știu cum să învrăjbească cetățenii, că știu să folosească troli, bine, dar asta e puțin, totuși. Cum faci nu să zăpăcești lumea, ci să o convingi realmente că tu ești cel mai bun, că trebuie să te urmeze? Poate că lui Putin i-a reușit cu rușii pe care i-a dopat bine cu discursuri paranoice depre cum mama Rusia e cetatea asediată pe care ei trebuie s-o protejeze cu prețul vieții. Dar pe frații ucrainieni i-a pierdut. Da, poate a câștigat prin țările sudului global care s-au cam săturat de jugul financial neocolonial, da, poate a convins liderii „progresiști” din Coreea de Nord sau Iran, dar Rusia și-a pierdut frații ucrainieni. Putin însuși în interviul cu Tucker Carlson a mărturisit că ceea ce se întâmplă în Ucraina are datele unui război civil. Și așa este: milioane de oameni fac parte din familii mixte, vorbesc toți limbi apropiate, vorbesc rusă, istoria lor, cultura lor, tradițiile lor îi fac să fie atât de apropiați. Și atunci? Când s-a tras primul foc dinspre Rusia spre Ucraina, războiul a fost, de fapt, pierdut. Pentru că războiul nu e doar conflict militar. Marele miraj al militarismului este că rezolvă urgent problema prin bătaie. Dar, pe termen lung, rănile create de Rusia Ucrainei se vor vindeca în sute de ani. Distrugerile, morțile, inimaginabila suferință - astea se vor șterge în generații întregi. Războiul e arma tâmpitului pentru că e o soluție pe termen scurt, fără viziune, fără orizont. Când ai ridicat palma la cineva, ți-ai distrus relația cu el pe viață. Ce dacă vei câștiga parteneriatul cu China? Frații ucrainieni te vor urî etern sute de ani de acum. Ei vor fi o enormă vulnerabilitate. Îndrăznesc să spun că poate că o Ucraină în NATO era chiar mai puțin periculoasă decât potențialul de a avea mișcări teroriste susținute din vest ca urmare a acestui conflict.

Da, eu sunt perfect de acord că vestul s-a folosit în cel mai cinic mod de ucrainieni - se dorește ca ei să lupte cu rușii ca să nu lupte vesticii. Dar soluția războiului este, de fapt, perdantă. Sigur că vestul a mizat pe faptul că poate să-și bată joc de Rusia și să-i pună pistolul la tâmplă prin amplasarea de baze NATO în Ucraina. Sigur că intențiile erau de dominare a Rusiei și pe acapararea imenselor sale resurse. Cine crede că doar din bunătate s-a bombardat NordStream-ul și doar din mărinimie a fost invitată Ucraina în NATO, fără pic de intenții de dominare a Rusiei, din nou, nu mai poate fi ajutat. Sigur că rușii au dreptate să acuze vestul de intenții malefice, dar soluția găsită este și tardivă și stupidă. 

În primul rând trebuia început din 2008 cu programe care să imite ce fac americanii. În fond, nu e prea greu. Dacă măcar 30% din veniturile Gazprom erau investite în eforturi de persuadare, tot era destul să oprească valul de convingeri anti-Rusia. Pentru că înainte de războiul din 2022, Rusia a pierdut cel mai serios război: cel informațional. Nu a învățat nimic din perioada războiului rece când aveau armament similar, dar la propagandă erau jalnici, mizând pe cantitate, în detrimentul oricărei calități. Uitați-vă, dacă nu credeți, la clipul electoral al lui Kennedy și uitați-vă la propaganda URSS. Repet, dacă la arme puteau concura cu vestul, la informație erau ridicoli. Și nu au înțeles, cred, nici azi ce li s-a întâmplat. Nu au înțeles cât de important este să câștigi oamenii de partea ta și să acționezi preventiv. 

De altminteri, pe mine încă mă șochează ignoranța în privința istoriei recente a SUA în Rusia și alte țări foste sovietice. Cum a fost posibil să nu se studieze ce făceau serviciile secrete americane în America Latină, în Cuba, în Chile, în Iran, în Panama? Ar fi trebuit să învățăm la școală, în socialism, în fiecare semestru despre aceste acțiuni reprobabile ale SUA. E o zonă complet descoperită informațional. Încă nu înțeleg cum a fost posibil să trăm într-o asemenea ignoranță și să nu înțelegem pericolele care ne pasc dacă luăm tot ce spun SUA de bun ca și cum nu mai pot politicienii americani de binele nostru. Cum a fost posibil ca Rusia și mai ales serviciile lor secrete să nu studieze în detaliu armele propagandistice ale SUA și să își dea seama că trebuie să le contracareze? 

Probabil că osificarea birocratică a sistemului sovietic însoțită de sclerozarea efectivă a mecanismelor puterii au redus capacitatea de a răspunde dinamic și de a critica serios - pe bună dreptate și fără a minți - acțiunile SUA în țările sudului global. Păi numai despre înlăturarea, uneori teribil de violentă, a unor lideri ca  Patrice Lumumba (Congo), Jacobo Guzmán  Arbenz (Guatemala), José María Torrijos (Panama), Salvador Allende (Chile), Mohammad Mosaddegh (Iran) s-ar fi putut face filme, s-ar fi putut scrie sute de cărți în perioada sovietică, fără a minți absolut deloc. Era șansa noastră, a celor care, chipurile, se opuneau vestului, să aflăm și despre această latură mai puțin luminoasă, mai puțin pro-democratică, a dominației SUA. Cum ar fi fost să știm despre implicarea CIA în strivirea teologiei eliberării în America de Sud? Dar să aflăm despre operațiunea Gladio care presupunea, chiar pe teritoriul european, operațiuni de război psihologic, decredibilizarea stângii, finanțarea extremismului de dreapta și chiar a organizațiilor teroriste de dreapta? Cum ar fi fost să aflăm despre implicarea SUA în susținerea celor mai extremiste elemente religioase în Afganistan din 1978 în ideea învingerii URSS care susținea miliar facțiunile de stânga ajunse la putere în acea țară? Păi ar fi fost material pentru mii de teze de doctorat, pentru sute de mii de lucrări de licență, pentru filme, piese de teatru - fără a minți. 

Sigur, există suficienți extremiști care consideră că SUA puteau și chiar ar fi trebuit să omoare cu sânge rece pe oricine credea în idei socialiste. Că SUA erau acești cavaleri ai dreptății și că socialiștii erau aceste satane care trebuiau ucise fără milă. Apoi, tot ei, se consideră democrați și pluraliști. Doar că democrația lor se oprește dacă ai tupeul să fii nițel socialist. Atunci e bine să vină SUA să te omoare. Dar aici s-a ajuns pentru că Rusia, ieri ca și azi, nu a înțeles nimic din importanța războiului informațional și din cucerirea oamenilor prin instrumente soft. S-a ajuns pentru că, din păcate, Rusia nu știe să se impună decât cu disensiune pe social media și cu bâta (a se citi racheta hipersonică).

Prinși între SUA care se dovedesc prin lamentabilele prestații ale președintelui Biden din ce în ce mai rupte de realitate și o Rusie care dă cu pumnul cât poate, că atâta știe, noi, europenii, trebuie să găsim calea rațiunii și a cooperării. De ce am făcut oare Uniunea Europeană? Oare nu pentru că noi am fost cel mai greu încercați de conflagrațiile mondiale? Oare nu noi ar trebui să fim primii chemați să se opună războiului și să caute, cu orice preț, pacea? Merită să medităm.