Rusia şi sancţiunile lumii libere. Spre o nouă criză a gazului? INTERVIU cu consultantul de risc politic Lucian Lumezeanu

Lucian Lumezeanu, consultant de risc politic FOTO Arhiva Personală

Escaladarea crizei din Ucraina ar putea aduce în prim plan o nouă criză a gazului în contextul în care sancţiunile împotriva Kremlinului încep să curgă, iar ”arma gazului” ar putea fi o soluţie la îndemână pentru guvernul lui Putin, mi-a declarat, într-un interviu, consultantul de risc politic, Lucian Lumezeanu.

Sebastian Rusu: Avem o criză în Ucraina şi, în acelaşi timp, UE este dependentă de gazul rusesc. Cum se reflectă asta asupra situaţiei?

Lucian Lumezeanu: În mod sigur Rusia are un atu în faptul că poate şantaja statele UE cu tăierea gazului. Pe de altă parte, uităm că şi Rusia este dependentă de banii europeni pentru gaze.

Deocamdată însă Kremlinul se foloseşte deja de arma energiei. O parte importantă a creşterilor de preţuri la gaze a fost provocată de faptul că Gazprom a refuzat să pompeze gaz suplimentar atunci când era mai mare nevoie, când consumul crescuse. Rusia a vrut să arate pisica Europei. Un fel de ”uite ce se întâmplă acum, vă daţi seama dacă tăiem gazele de tot?”

Este foarte posibil să vedem şi o criză a gazului pe măsură ce situaţia din Ucraina a escaladat. Deja Rusia a atacat, iar sancţiunile sunt abia la început şi cred că vor continua să curgă. Guvernul lui Putin va retalia în această situaţie şi cea mai la îndemână armă este arma gazului.

Ce vom face dacă Rusia taie gazul?

Depinde mult dacă Rusia taie gazul total sau parţial. În oricare dintre situaţii, soluţiile sunt simple de identificat dar dureros de implementat. Pe scurt, avem nevoie de gaz din altă parte şi cea mai simplă cale e să aducem LNG – gaz natural lichefiat. Deja importurile au crescut masiv. Teoretic nu ar mai fi mare spaţiu, însă aliaţii americani precum Japonia sau Coreea de Sud sunt pregătiţi să renunţe la o parte din cantităţile care li se cuvin, iar state producătoare, precum Qatar, să mai stoarcă puţin.

Chiar şi aşa, nu va fi de ajuns pentru a înlocui întreaga cantitate, aşadar va trebui să recurgem la alte surse de energie, de la cărbune la nuclear şi mai ales regenerabile. Ar fi un efort masiv, dar Europa n-ar avea încotro şi l-ar face. Dar repet, economia europeană ar avea de suferit în aceste condiţii.

Vorbim însă despre o situaţie care ar deveni acută peste 2-3 luni, pentru că încă avem rezerve de gaze pe care le putem utiliza. Mai avem şi norocul că iarna e una foarte blândă. Pe de altă parte, dacă Rusia taie gazul, ’’s-a ars’’ ca partener de încredere pentru cel puţin un deceniu.

Ce ar trebui să facem să nu mai fim dependenţi de gazul rusesc?

Răspunsul e destul de simplu: În primul rând să investim cât mai mult în producţia de energie proprie, mai ales regenerabilă – care a devenit foarte ieftină recent. Asta completat cu completarea unor reţele de interconectare, dar şi de stocare a energiei regenerabile.

În al doilea, să dezvoltăm capacitatea de stocare şi transport pentru LNG. Nu trebuie să ne temem că rămânem cu investiţiile, mare parte din ele pot fi folosite pentru hidrogen când va fi cazul. În al treilea, să investim în eficienţa energetică. Atât industria cât şi clădirile pierd cantităţi imense de energie pentru că nu sunt eficiente. De facto, ardem bani, în mare parte în beneficiul Rusiei.

Cum va evolua lumea din punct de vedere energetic în post-pandemie?

Lumea e obligată să ‚‚treacă pe verde’’, dar va trece printr-o fază în care energia tradiţională va fi încă foarte necesară, pe fondul revenirii economice. A trece pe verde înseamnă să consumăm mai puţină energie şi ca aceasta să provină în tot mai mare măsură din surse regenerabile. Nu înseamnă încă să renunţăm la petrol, gaz şi cărbune, dar să reducem treptat ponderea lor în mixul energetic. Vreau doar să subliniez că deja energia produsă din fermele eoliene sau solare noi e deja cea MAI IEFTINĂ sursă de energie.

Nu e un moft, e o necesitate. Cvasitotalitatea specialiştilor, marilor universităţi şi statelor admit că efectele încălzirii globale vor fi grave – unele se fac deja simţite – aşa că măsuri serioase sunt necesare.

Dar nu e vorba doar de încălzirea globală. E vorba şi de geopolitică. Regimuri autoritare – vezi Rusia - nu vor mai putea şantaja cum o fac azi dacă nu mai depinzi de livrările lor de petrol şi gaze. Puteri care fac dumping comercial în dauna producătorilor europeni pentru că folosesc tehnologii extrem de poluante vor putea fi taxate când vor să le introducă în UE.

În acelaşi timp, vorbim şi de poluarea cu diferite substanţe toxice, care omoară sute de mii de oameni anual şi mult mai multe animale. Când treci pe verde, reduci şi substanţele nocive pe care le inhalezi. Nu în ultimul rând, vorbim şi de profit. Mulţi nu-şi dau seama cât de competitivă poate deveni o companie dacă devine nu verde pe de-a întregul, ci ’’mai verde’’, adică îşi reduce consumul de energie pentru aceleaşi procese şi economiseşte altfel bani.

Cât de importantă va fi energia verde în contextul în care multe state ale lumii nu sunt încă pregătite pentru această transformare?

Extrem de importantă. Atât de importantă încât a avea o economie bazată în cea mai mare parte pe energia verde este unul dintre cele mai importante subiecte din lume. Faptul că unele state nu sunt pregătite pentru energia verde e ca atunci când unele state nu erau pregătite pentru Internet. Pur şi simplu vor fi nevoite să se pregătească. Nu doar pentru că e necesar, dar folosirea energiei verzi şi toată tranziţia verde, care include eficienţă energetică, economie circulară si altele, pot fi foarte profitabile.

Din fericire se pun şi bani la bătaie. Dau doar un exemplu: Pactul Verde European (Green Deal) mobilizează 1.000 de miliarde de euro până în 2030 pentru trecerea la o economie cu emisii foarte scăzute de carbon.

Cum va influenţa acest lucru ”Marea Resetare” în plan economic?

Toate revoluţiile şi revoluţiile economice au la bază energie la preţuri accesibile. Dacă lucrurile merg aşa cum le-au gândit ’’arhitecţii’’ Green Deal, vom fi mai competitivi pentru că vom produce mai mult folosind energie mai puţină şi mai accesibilă. În acelaşi timp, vom avea şi un soi de ’’protecţionism soft’’ prin taxarea importurilor în funcţie de carbonul emis la producerea, adică nu vom mai permite ca produse făcute prin supraexploatarea planetei să inunde pieţele europene.

Ar putea fi energia nucleară o alternativă fezabilă în cadrul Green Deal?

E o mare dezbatere în UE pe tema asta. Energia nucleară este destul de ’’verde’’ din punct de vedere al emisiilor de carbon, problema ţine de temerile privind siguranţa. De aceea Green Deal / Pactul Verde nu include implicit energia nucleară, dar nici nu o exclude.

Comisia Europeană a cedat în ultima lună lobby-ului ’’ţărilor nucleare’’ în frunte cu Franţa şi mai multe state din Est şi a făcut un proiect pentru taxonomia europeană în care energia nucleară e inclusă. Cu alte cuvinte, e pe lista tipurilor de energie considerate sustenabile, deci potrivită pentru primirea unor fonduri masive în următoarele decenii.

Dar ăsta nu e sfârşitul poveştii. Propunerea asta trebuie să mai treacă şi de Parlamentul European, iar asta nu va fi deloc uşor, scorul pare strâns în acest moment, deşi criza energetică ar putea înclina balanţa în favoarea adoptării. Chiar şi aşa, mai e un obstacol: Mai multe ţări, în frunte cu Austria, vor ataca decizia la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Să zicem însă că propunerea nu trece. Asta nu înseamnă că energia nucleară e interzisă, se mai pot face investiţii în ea. Problema e să mai rămână viabilă şi să fie capabilă să facă faţă valului anti-nuclear din ce în ce mai mare.

Cum ar putea beneficia România de acest lucru în contextul în care reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă ar putea fi o investiţie ”de neratat” în următorii ani?

Investiţia e ”de neratat” în asemenea măsură încât ne chinuim de vreo 15 ani să o implementăm, nici nu ştiu dacă se va mai face vreodată. Văd că acum vrem să facem nişte centrale nucleare americane, mai mici.

Nuclearul poate fi o soluţie, mai ales dacă e integrat în taxonomia europeană. Cred însă că sunt alte zone pe care ar trebui să ne concentrăm la fel de mult sau chiar mai mult decât pe nuclear, în primul rând energie regenerabilă, unde avem un potenţia bun şi care va creşte enorm în perioada următoare. Regenerabilele au un ’’ocean albastru’’ de creştere, ceea ce nuclearul nu are, deşi există loc şi pentru el.

Nu în ultimul rând, trebuie să investim în eficienţă energetică. Cea mai ieftină energie e cea pe care nu o consumi aiurea.

Ce soluţii ar putea avea România în criza energetică actuală pentru a putea avea nişte preţuri decente la energie? Ar putea fi plafonarea o variantă salvatoare pe termen mediu?

România a avut câteva luni în care a suferit de ’’orbul găinilor’’ în ce priveşte gestionarea preţurilor la energie. Noi ar fi trebuit să acţionăm rapid şi să reducem TVA-ul la energie, printre altele. Plafonarea poate funcţiona pe termen limitat, doar că este extrem de problematică, poate afecta economia şi face diverse entităţi să nu mai producă. Şi Venezuela a mers pe plafonarea preţurilor şi s-a trezit într-o criză de hârtie igienică, printre altele.

Unul dintre lucrurile pe care se poate face România e să consume sumele deloc mici pe care le ia din preţurile mari la energie – din impozite şi taxe, dar şi direct, de la entităţile din energie pe care le deţine şi să le direcţioneze spre milioanele de consumatori care suferă.

Cum ar putea Bucureştiul să se poziţioneze în actuala bătălie geoenergetică în contextul în care are importante resurse la Marea Neagră care sunt blocate în vederea exploatării?

Înainte de a ne poziţiona într-o bătălie trebuie să vedem că România se bate singură în privinţa energiei. Asta am făcut în ultimii ani. Spre exemplu, am blocat investiţiile în gazele din Marea Neagră, o combinaţie perfectă de miopie politică şi populism.

Evident, acele gaze ar trebui exploatate, mai ales că în 10 ani e posibil să nu mai avem ce face cu ele.

Dar problema merge mai departe de atât. Noi trebuie să ne dezvoltăm sursele de energie, dar şi să lăsăm entităţile energetice de stat să se dezvolte, nu să le luăm toate resursele pentru a petici bugetul sau a le sufoca cu căpuşe şi sinecuri. Revenind la ce spuneam mai sus, trebuie să dezvoltăm şi energia regenerabilă, economia circulară şi eficienţa energetică, mai ales că avem la dispoziţie cam 11 miliarde de euro prin PNRR de la Uniunea Europeană doar pentru aceste zone.